2,664 matches
-
îi primesc bucuroși, plini de admirație față de umilința și perfecțiunea lor, și le oferă cele necesare cu suflet recunoscător atunci când ei merg cu hotărâre la ei ca să predice. 14. Noi am reușit să-l vedem pe acela care este primul întemeietor și maestrul acestui Ordin, fratele Francino, un om simplu și fără studii, dar plăcut oamenilor și lui Dumnezeu (cf. Sir 45,1), căruia i se supun toți ceilalți considerându-l superiorul lor suprem. El era cuprins de o așa dragoste
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lucruri sunt cu adevărat însemnate în această mărturie, dacă se admite că Burcard, călugărul premonstratenz († 1230), priorul Abației din Ursperg, din Dieceza de Augsburg, se bazează pe un artificiu cronologic verificabil, și anume, întâlnirea sa la Roma cu Bernardo Prim, întemeietorul mișcării „Săracii din Lyon”. Acest fapt trebuie să fi avut loc în 1210, deoarece bula lui Inocențiu al III-lea despre acea sectă datează chiar din acel an. Burcard face o distincție clară între ordinul fondat de Francisc, și aprobat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-o ajutat de oameni religioși și instruiți. Tot el a stabilit pentru ei și modul de a citi și a recita psaltirea conform cu ritualul Bisericii Romane. Ei au un superior pe care îl numesc ministru general (pp. 887-888). Fericitul Francisc, întemeietorul Ordinului Fraților Minori, a trecut fericit la Domnul în ziua de 4 octombrie; trupul său a fost înmormântat cu cinste în Lombardia, în orașul Assisi... 2. În Toscana, în Assisi, oraș situat lângă Perugia, s-a celebrat canonizarea fericitului mărturisitor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cel al Ordinului Predicatorilor și cel al Fraților Minori. Dumnezeu i-a așezat pe firmamentul Bisericii. Astfel, prin intermediul doctrinei lor, limpede și luminătoare, și prin splendoarea vieții lor sfinte, au luminat în mod minunat întreaga lume învăluită în întunericul greșelii. Întemeietorii acestor ordine au fost doi bărbați de o bunătate vădită ce iradiau splendoarea și trăinicia multiplelor virtuți, adică Dominic și Francisc. Aceștia, asemenea trâmbițelor lui Moise (cf. Num 10,2), cu sunetul puternic și ascuțit al predicării lor, au deșteptat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a celor două instituții, mai ales în mediul urban. Fragment din Chronicon Normanniae o Annales Normannici, în MGH, Scriptores, XXVI, p. 514; cf. TM, 20 21. A ajuns în aceste timpuri, din părțile Lombardiei (adică Italia), Ordinul Minorilor, al cărui întemeietor este un anumit cetățean al orașului Assisi, numit Francisc. El a scris o Regulă pentru frați și le-a comandat să «nu-și însușească nici casă, nici loc, nici vreun alt lucru, ci ca peregrini și străini, în sărăcie și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acestei lumi și de plăcerile trupului. Nu păstrează cu ei alimente de niciun fel pentru ziua următoare, pentru ca sărăcia duhului, care domnește în inima lor, să fie vădită tuturor prin faptă și prin îmbrăcăminte. Despre moartea fratelui care a fost întemeietorul Ordinului Minorilor 2. În aceste zile, un frate cu numele Francisc, din Ordinul Minorilor, al cărui întemeietor a fost, a început să strălucească prin minuni în orașul Assisi. Se povestește în conformitate cu ceea ce chiar s-a întâmplat. Acest Francisc era renumit
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pentru ca sărăcia duhului, care domnește în inima lor, să fie vădită tuturor prin faptă și prin îmbrăcăminte. Despre moartea fratelui care a fost întemeietorul Ordinului Minorilor 2. În aceste zile, un frate cu numele Francisc, din Ordinul Minorilor, al cărui întemeietor a fost, a început să strălucească prin minuni în orașul Assisi. Se povestește în conformitate cu ceea ce chiar s-a întâmplat. Acest Francisc era renumit pentru noblețea originii sale, însă a devenit mult mai strălucitor prin corectitudinea moravurilor. După ce și-a petrecut
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
din Alpi și din temuta și necunoscuta Germanie (însă teama de germani, atât de bine evocată în scena finală a Capitulului Rogojinilor, pare să fie depășită în curând de urgentele nevoi de hrană și de adăpost, nr. 21 și 22); întemeietorul lăcașului din Salisburg (nr. 21); harnic și iscusit cerșetor, în călătoria de la Salisburg la Speyer (nr. 21); cel de-al patrulea preot hirotonit dintre frații din Germania în martie 1223 (nr. 30); guardian la Speyer unde este singurul preot pentru
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
neascultarea unui frate un rău enorm, iar ascultarea un bine atât de mare, încât demonstra prin fapte și cuvinte că frații trebuie să asculte cu simplitate în orice circumstanță. 50. În anul Domnului 1226, în ziua de 4 octombrie, primul întemeietor al Ordinului Fraților Minori, fericitul părinte Francisc, a zburat la Domnul, în locuința de la Sfânta Maria a Porțiunculei. Și chiar dacă iubitul părinte, fericitul Francisc, își dorise să fie înmormântat în acea biserică, lumea din zonă și cetățenii din Assisi - temându
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
scris un alt Libro dei tedii [Cartea plictiselilor, n. tr.], asemenea lui Patecchio (p. 674). 2. Sfântul Francisc de Assisi Sinteză liturgică a vieții Sfântului Francisc 6. În anul 1226, în ziua de 4 octombrie, sâmbătă, spre seară, Fericitul Francisc, întemeietorul și conducătorul Ordinului Fraților Minori, a trecut din această lume întunecată în împărăția cerească și a fost înmormântat într-o zi de duminică la Assisi, împodobit cu stigmatele lui Isus Cristos. Se împliniseră de-acum douăzeci de ani de la convertirea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Ugo avea permisiunea ministrului să accepte postulanți în Ordin, fiindcă era o persoană venerabilă și un mare cleric, foarte spiritual, și fusese la rândul său ministru provincial. Acel om, care cerea să fie primit în Ordinul Fraților Minori, a fost întemeietorul ordinului celor care se îmbrăcau cu sac; cu el era și un însoțitor, care, de asemenea, a cerut să fie primit de frații minori. Se simțiseră inspirați de Domnul în timpul predicii fratelui Ugo. Dar fratele Ugo le-a răspuns: « Mergeți
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
mai ales) de a Împăca elementele „În sfadă”. Fantezia nu dezechilibrează decît rareori și pentru puțină vreme obiectul liric. Chiar viziunile cele mai Întunecat romantice (acelea din Grui SÎnger) au o Încheiere liniștitoare prin deplasarea accentului spre cîmpul eticii. Spiritul Întemeietor caută În cele din urmă o perspectivă stabilizatoare. El convoacă mitologia, istoria, natura pentru a pacifica elementele rebele ale imaginației. Ienăchiță, Heliade Rădulescu, Bolintineanu, Alecsandri... sînt, cum spune și titlul acestei cărți, poeți ai matinalului, trăiesc și scriu Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scurt timp. Ca romantici, ei iubesc Înserarea și Își dau Întîlnire la miezul” nopții În mijlocul unei naturi pline de semne premonitorii, Însă spiritul lor păstrează În toate situațiile prospețimea și fervoarea matinală. Spaima și orgoliul, neliniștea și Îndrăzneala, specifice spiritului Întemeietor, merg mereu Împreună, Într-o competiție virilă, loială. Din această competiție se naște, În niște vremuri rele, poezia română: opera unor oameni din două generații care, cu slabele mijloace de atunci ale limbii, au reușit să sară peste etape și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Am simțit, acum, nevoia să mă Întorc cu altă stare de spirit și cu alte instrumente de analiză la acești poeți care, Într-o superbă dimineață a imaginației lor, au Întemeiat poezia română modernă. 1980 I Ienăchiță Văcărescu. Neliniștile spiritului Întemeietor Există la primii noștri poeți o conștiință a scrisului? Foarte slabă, s-ar părea. Alecu Văcărescu, cel mai slobod la gură dintre toți, spunea fără ezitare că scrie nu pentru el Însuși (ceea ce ar trăda un sentiment al gratuității și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de obstinat este acest gînd Încît gramaticianul-poet identifică dificultățile scrisului său cu acelea ale nașterii unei culturi. Sentimentul lui profund este că scrie prima literă a alfabetului, stabilește table morale, fundează o logică și o estetică. Sentiment, Încă o dată, de Întemeietor, hărăzit să devină model. Poezia nevoită să exprime asemenea trebuințe este, fatalmente, didactică și sentențioasă, fără contact cu obiectele materiale. Programatică la acest prim nivel, ea se silește să Îndoaie abstracțiunile și să le dea un ritm care să izbească
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ea se silește să Îndoaie abstracțiunile și să le dea un ritm care să izbească mai plăcut urechea și să fie mai ușor de reținut. Poezia lirică propriu-zisă, cea erotică, arată deja o sensibilitate obosită, crepusculară, curioasă la un spirit Întemeietor. El nu mai pune hotare și nu mai arată disperarea de a nu ști cum să Înceapă. Interogația a devenit o subtilitate a stilului, o convenție rotită cu abilitate În versuri pentru a marca o sublimitate, o pasiune În grad
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acela al scrisului. Aceste lamentații, oricît de prefăcute, de tactice ar fi: dar cum poci să Îndrăznesc?, să fiu, să poci zugrăvi, măcar pe scurt să-ți vorbesc, oi putea oare vreodată?... arată și o nesiguranță de alt ordin. Drama Întemeietorului de limbaj răzbate, am impresia, și În cea mai fragilă manifestare a existenței lui: cea erotică. Scenariul erotic văcărescian (prinderea În laț, starea de boală, imposibilitatea și refuzul de a ieși din cercul unei pasiuni nimicitoare) este și un scenariu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În faza ei de Început, sincretică și confuză. Iancu Văcărescu are deja psihologia unui poet profesionist. Are ironie, are siguranță În ceea ce scrie și atacă toate formele lirice. A treia generație a Văcăreștilor este deja instalată În literatură. Vaietul bunicului Întemeietor nu se mai aude În poemele, sofisticate ale nepotului obosit de prea multă știință. Iancu n-are Îndoieli asupra limbajului. N-are Îndoieli nici asupra posibilităților lui de a ceti firea: „Orice glas mie-mi vorbește, Orice ton eu Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dăm un aer, un ton limbii În care lucrăm; Pe nebătute cărări loc de trecut să găsim, Și nelucrate cîmpii de ghimpi să le curățim.” Trăind Într-o epocă de Întemeiere a poeziei, Grigore Alexandrescu n-are propriu-zis psihologia unui Întemeietor. E doar un plivitor În lanurile limbii, un pălmaș harnic și exigent, atent să nu Încalce măsura gramaticii, să afle, „cuvîntul creștinesc” care exprimă mai lămurit ideea. În Epistola către Voltaire se plînge că dialectul nostru, nefixat În legi stricte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
E.P.L., 1962). Adevărul este că toți poeții din epocă scriu În mai multe genuri, că trecerea de la elegie la satiră este un fenomen curent. Dualitatea nu-i un simplu fenomen stilistic (specific fazei culturale a literaturii), dualitatea exprimă disponibilitățile spiritului Întemeietor. Credința că poezia poate spune totul (idee atît de clar formulată de Ion Heliade Rădulescu) este răspîndită printre romanticii de la 1840. Gr. Alexandrescu nu face excepție. Satirele, fabulele sale i-au adus o mare reputație. Discursul este, aici, mai unitar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și În alte poeme, o simplă figură de stil. Scrisul ca atare nu este, repet, o dificultate. Versul: „cînd scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor” spune Îndeajuns despre psihologia creatorului. Alecsandri are și el sentimentul unui Întemeietor, Însă sentimentul nu mai bîjbîie Între neputințele limbajului și neștiința retoricii. Folclorul Îi oferă o mitologie, retorica este bine cunoscută. Alecsandri este mai bătrîn (artisticește) decît contemporanii lui. Cu el poezia română atinge un nivel de stabilitate. Spaimele Începătorului au
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
uneori accente mai convingătoare În negația femeii corupte. 22. Revenind la Anton Pann, constatăm că acesta este un poet complex, erosul nefiind decît una din temele lui, și nu cea mai importantă. Pann face parte și el din familia poeților Întemeietori, dar În linie morală. Hristoitie sau școala moralului (o prelucrare) este o carte delicioasă. Alții vor să scrie o gramatică, o retorică, inventează un limbaj pentru poezie, Pann, versificator iscusit, vrea să dea un cod al bunei purtări. Asta convine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scos, se poate spune, din manualele școlare mijloacele, În schimb, sînt moderne, de ultimă oră. Citindu-i pe Valéry, Paulhan, Bachelard, Jean Pierre Richard și mai ales pe Roland Barthes și Denis de Rougemont, Eugen Simion se ocupă de poeții Întemeietori - Văcăreștii, CÎrlova, Ion Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandresu, Bolintineanu, Alecsandri, Conachi, Pann. Unor autori considerați Îndeobște fără secrete li se surprinde ambiguitatea discursului, li se caută figura (retorică sau poetică), li se compune peisajul caracteristic. Pagini Îngălbenite și chiar prăfuite sînt trecute
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
adevăr În primul rînd a poeților. Ora exegezei e mai tîrzie. Decalajul șochează la Început cititorul căruia criticul poate să-i pară prea „franțuzit” (Dimineața poeților urmează În chip firesc Jurnalul parizian) și care se pot Întreba dacă acești poeți Întemeietori ce nu sînt mari În sensul În care spunem că sînt mari Eminescu, Macedonski, Arghezi, Bacovia, Blaga vor fi În stare să suporte o investigație Întreprinsă cu un asemenea echipament tehnic sofisticat. Cu atît mai mult cu cît uneori impresia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
clișeelor literare”. „De lucruri, CÎrlova se apropie totdeauna cu milă”; la el „locul securizant (valea tristă și euforizantă) este, În același timp, o sursă de neliniște. Ea ocrotește, dar nu vindecă”. În toate proiectele lui Heliade, „un spirit monstruos sincretic” - Întemeietor Între Întemeietori, Întemeietorul prin excelență - există o „impaciență și o lăcomie a acumulării pe care nu le găsim și la alți autori din epocă”: „Modelul mare al poetului e Dumnezeu Însuși Creatorul”, „Heliade este mai cu seamă un poet al
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]