4,963 matches
-
În spatele dealului și vremea era bună. Privi pe deasupra mlaștinii și sus, pe cer, dincolo de unde-ar fi trebuit să fie un braț al lacului, văzu un șoim. Se apropie foarte Încet de adăpost și soră-sa nu-l auzi. Stătea Întinsă pe-o parte și citea. CÎnd văzu că-i trează Îi spuse cu blîndețe, ca să n-o sperie: Ce-ai făcut, maimuțică? Ea se Întoarse, Îl privi și zîmbi scuturîndu-și capul: — L-am tuns. — Cum? — Cu o foarfecă, cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Crezi c-o s-ajungem pînĂ-n vest, Nickie? Nu știu, nu m-am gîndit Încă. — Tare mi-ar plăcea să-mi umplu păstrătoarea cu pepite de șaișpe dolari uncia. Nick curățĂ tigaia și băgĂ rucsacul În adăpost. O pătură era Întinsă peste patul de mlădițe, iar pe cealaltă o puse deasupra și Îi Înfășură marginile, pe partea de pat a lui Piticot. SpălĂ ibricul de tinichea În care făcuse ceaiul și-l umplu cu apă rece din izvor. CÎnd se-ntoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Toate draperiile din vagon erau trase și părea că toată lumea doarme Încă. M-am dus la baie și m-am uitat Înăuntru. Hamalul dormea Într-un colț, pe canapeaua de piele. Își trăsese chipiul pe ochi și-și ținea picioarele Întinse pe un scaun. Stătea cu gura deschisă, cu capul lăsat pe spate și cu mîinile-n poală. M-am dus pînĂ-n capătul vagonului și m-am uitat pe platformă, dar era curent și platforma era plină de cenușă, nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o zi frumoasă de sfîrșit de vară și urma să mai avem parte de foarte puține zile din astea. Ne Întinseserăm la adăpostul mașinilor lăsate În spatele unui morman de bălegar. Era un morman mare și foarte solid, iar noi stăteam Întinși În iarbă, În spatele șanțului, și iarba mirosea așa cum miroase peste tot vara, și cei doi copaci Își aruncau umbra deasupra capcanelor. Poate că ne așezaserăm prea aproape, Însă nu ești niciodată prea aproape cînd ai destulă putere de foc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu-i merită. Aduceți banii de care faceți rost și o să primiți o parte. Allez vite. Débine-toi. — Ceux sont des poivrots pourris, spuse Claude. — Și pe vremea lui Napoleon erau bețivi. — Probabil. — Sigur. Poți să stai liniștit În privința asta. Stăteam Întinși În iarbă și mirosea a vară adevărată și muștele, cele obișnuite și cele mai mari, albastre, Începuseră să se adune pe cadavrele din șanțuri, iar pe lîngă dîrele de sînge de pe drum Începuseră să se strîngă fluturi albi și galbeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
soldații aruncîndu-se la pămÎnt. Apoi un alt tanc Înaintă pe flancul stîng și dispăru și el printre copaci; Începurăm să vedem flamele obuzelor trase de el și, prin fumul care ieșea În trîmbe din casă, unul dintre soldații care stătuseră Întinși la pămÎnt se ridică și o luă la fugă Înapoi, spre tranșeele pe care le părĂsiseră cînd Începuse atacul. Altul se ridică și fugi și el Înapoi, ținîndu-și arma cu o mînĂ, În timp ce cu cealaltă Își ținea casca pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu mai avea nici urmă de umezeală și praful era purtat de vînt. A bătut fărĂ oprire timp de cinci zile, iar cînd s-a oprit, jumătate din crengile palmierilor atîrnau moarte pe lîngă trunchiuri, florile verzi de mango zăceau Întinse la pămÎnt sau printre crengile copacilor cu mugurii uscați și petalele uscate. Recolta de mango era distrusă, ca și restul recoltelor ce trebuiau culese În anul acela. Legătura prin telefon cu continentul fu reușită, centralistul Îi spuse: Da, Îl aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
chiparoșii care se Înălțau ca o insulă din mlaștina din stînga și străluceau În soarele care-și arunca razele printre copacii negri și, pe măsură ce soarele apunea, tot mai multe treceau În zbor, erau albe și zburau Încet, cu picioarele lungi Întinse În spate. — Se Întorc la cuiburi. Au mîncat În mlaștină. Uită-te cum frînează cu aripile și-și Întind picioarele alea lungi ca să aterizeze. — O să vedem și ibișii? — Uite-i. Oprise mașina și pe deasupra mlaștinii peste care se lăsa Întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ajutor mecanismelor emoționale. Așa că ne-am conformat fără prea mare greutate. Mă ridic să declar deschisă întâlnirea, dar nu înainte de a bea câteva pahare, care să mă facă să mă simt mai relaxată. Acum jumătate de oră aveam cu toții nervii întinși la maxim; în acest moment ne simțim însă cu mult mai degajați. În total suntem șapte. În afară de mine, Finn și Daisy, au mai venit patru străini, singurii ale căror răspunsuri la anunțul lui Davey au sunat destul de normal. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încântați de ce văzusem. Fără doar și poate, cel mai bine era când stăteam acasă și ne uitam la o casetă: necuibăream pe canapeaua lui murdară, imensă, puneam Cliffhanger sau Predator și imediat începeam să ne pipăim. Ne plăcea să stăm întinși în pat, eu în față, Patrick în spate,sprijinindu-se pe o grămadă de perne, cu mâinile pe coapsele mele. În cele din urmă, palmele lui îmi explorau trupul, împușcăturile lui Stallone sau Arnold Schwarzenegger deveneau zgomote de fundal, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
asimilez, încât simt că mă copleșește masa de sentimente prăbușită în avalanșă peste mine. Nu știu cât timp a trecut, dar îmi pare că n-are cum să fie mai mult de un minut. Și, cum stau aici, încremenită, cu mâna încă întinsă după întrerupător, aud soneria de la ușa de jos. Știu că e Jake. Pentru o secundă, vreau să mă ascund. Nu mă pot preface că nu sunt acasă, dar aș putea spune mai târziu, dacă m-ar întreba, că eram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
atenție; nu-i văd fața, dar îi admir părul des și blond, spinarea prelungă și zveltă. Pielea netedă, picioarele bine croite, cu firele de păr tot mai deschise la culoare, până devin aurii ca și părul. O mână îi e întinsă spre mine și privesc cu nesaț palma care m-a mângâiat. În fundal se aude o muzică liniștită, subtilă, relaxantă, perfect potrivită cu sentimentele noastre. Am luat cina la un restaurant japonez, unde preparatele sunt așezate pe o bandă rulantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cui”. Într-o seară se așezase lângă biroul meu, Își despărțise ciuful din mijlocul frunții ca să mă privească drept În ochi și-și pusese mâinile În poală ca o gospodină. Nu se mai așezase niciodată așa, depărtând picioarele, cu fusta Întinsă de la un genunchi la celălalt. Am crezut că era o poză nu prea reușită. Dar pe urmă i-am observat fața, și mi se părea mai luminoasă, inundată de un colorit tandru. Am ascultat-o - nici eu nu știam Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mi-l pune în mână. Toată școala se buluci pe ușă urlând: săriți! asasinu! asasinu! Am fugit și eu, m-am ascuns după un stejar. Profesorii mă căutau. M-am strecurat în uliță și taie-o! direct în grădina noastră întinsă pe cinci hectare. Prima casă, cea din deal, era a bunicului. A doua, pe jumătate îngropată în pământ, dar lăbărțată, era a străbunicii. Pe pereți se mai găsea încă portretul bărbos al răstrăbunicului, cel care își pierduse nevasta la cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de sus. Am ajuns pe la opt seara. Tanti Mizi a țipat ca din gură de șarpe: - Clemanza, a binevoit Leo de la București! - O, quelle surprise! Bagă-l înăuntru! În sufragerie, tanti Clemanza, într-un capot cu flori de bambus, stătea întinsă pe patul cât o parcare. Pe masa susținută la mijloc de un picior de bronz cu gheare de leu, un televizor alb-negru cu lămpi, sovietic, de mărimea unui Trabant. Din învățătoarea de 120 de kilograme n-a mai rămas decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care îl aveam pe Hagi - cu care învinsesem până și reprezentativa Italiei - nu ne puteam mișca nici în Europa. Peste tot ni se cereau vize, în fața tuturor ambasadelor din București erau cozi infernale. Solicitanții de viză dormeau nopți la rând întinși pe cartoane, direct pe trotuar. Funcționarii de la ambasade nici nu-și băteau capul cu ei - pentru asta erau angajați români care știau cum să-i ia pe boșimanii ăia din stradă. Era nevoie de un ton dur, disprețuitor - turistul român
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În cele din urmă am fost nevoit să o sun pe Maria: dacă nu venea s-o ia, s-o țină undeva în liniște, riscam s-o pierd prin București. În ultima seară petrecută împreună eu spălam rufe, ea stătea întinsă pe pat. Mă ghemuisem pe un scăunel, să mă pot apleca. Ținea morțiș să discutăm despre cărți. Spunea niște trăsnăi care mă făceau să clocotesc de râs. Văzând că nu mă convinge, a luat de pe dulap Castelul lui Kafka. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
într-un ceas bun, închină cu ceștile de rachiu toți patru. — Să de Dumnezău și Maica Precistă și Domnul lisus să fie bine, să aibă parte de-o viață frumoasă că și merită fata asta, se roagă Rusalda cu mâinile întinse spre cer, gândindu-se la momentul când a cules-o de pe drum. Să fiți sănătoși! Ne mai întâlnim noi că trebuie făcute formalitățile. — Cum zici mata, boierule. Mergeți sănătoși! S-au mai întâlnit, au mers împreună Ismail Ciurdaru și Eusebiu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dea cangrena în ea și-o s-ajungă sigur la amputare, dacă mai pipează multă mahorcă, vaca, dar nu-i pasă! informase deja Adrianus, binevoitor, pe cine era și pe cine nu era dispus să îl asculte. Acum, Domnișoara se odihnea întinsă pe sofa și sprijinită disuasiv în cotul drept, pe o perniță verde de velur, cu ciucurași. Abandonând cu vădită tristețe, țigara abia începută, în scrumelniță, alături de suratele ei defuncte, distinsa amfitrioană culege din buzunarul de la piept al capotului, o batistuță
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o familie prietenă, să se mai distreze. Gherghina intră cu sfială în camera tânărului stăpân, împreună cu servitoarea. ― Uite, fetițo, tu ești deșteaptă și îndemînatică și ai să-mi faci un serviciu... Aristide îi explică. Fierul se încălzise. Pe masă erau întinși pantalonii alături de cârpa udă. Izgoni pe servitoarea neghioabă, să n-o vază în ochi. ― Eu am să încerc, conașule, zise Gherghina speriată și ea de cearta servitoarei. Dar nu știu dacă am să pot bine... Se apucă de lucru. Aristide
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iese din gură!... În lături, Anghelino! Și taci mulcom și lasă să le spun eu ce mi-a poruncit Dumnezeu!... Că a venit ceasul judecății și oamenii trebuie să afle adevărul!... Nu stați, fraților, încruntați la față și cu armele întinse spre frații voștri cei oropsiți! Întoarceți armele asupra diavolului care v-a trimis să ucideți nevinovați și să... Cuvintele se revărsau ca o vâltoare de scântei gata să aprindă tot ce întîlnește în cale. Glasul se ridica stăpânitor peste vuietul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
simți o înțepătură în coșul pieptului, ușoară ca un junghi, și gura i se umplu de fierbințeală. Mi se pare că..." îi trecu prin minte. Gândul i se curmă într-o bruscă întunecare. Căzu grămadă ca un sac, cu mâna întinsă spre a deschide, izbindu-se cu capul de stâlpul porții... Mulțimea împuținată continua goana pe uliță, acuma însă tăcută, ca și când le-ar fi fost frică să mai strige și să se vaiete ca nu cumva prin glasurile lor să atragă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se ferea, iar copilul începu să urle îngrozit: ― Mămica mea!... Mămica mea! ― Aoleu, aoleu, ajutor! zbiera Niculina cu obrajii vrâstați de loviturile care nu conteneau. ― Caporal! strigă maiorul obosit. Numără-i cincizeci!... ― Aoleu, oameni buni!... Aoleu! Soldații o înșfăcară. Niculina, întinsă cu fața în jos și ținută de patru soldați, se zvârcolea țipând ca din gură de șarpe. Antonel se arunca la maică-sa, cu același scâncet de spaimă: ― Mămica mea!... Mămica mea! Când un soldat începu să lovească, Titu Herdelea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a părut atât de veselă și de fericită, acuma avea o înfățișare posomorâtă, cu toate că razele asfințitului îi mângâiau zidurile și se jucau în geamuri, iar în grădinița cu potecile curate, straturile de iarbă tânără verzuiau ca niște covorașe de catifea întinse la soare. Găsi numai pe Eugenia acasă. Îl puse să-i povestească tot înainte de a sosi Gogu. Eugenia era îngrozită, dar mai mult de durerea soțului ei. Ea l-a oprit să plece la Amara pentru înmormîntarea Nadinei. I-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țipară un avertisment când șocul se repercută până-n terminațiile nervoase, electronice și interdependente ale lui Nostromo. În sala mașinilor, unda de șoc îi atinse pe Parker și Brett tocmai când se pregăteau să desfacă două sticle de bere. Niște tubulaturi întinse pe plafon explodară imediat. Trei panouri din compartimentul cubic de control luară foc, în timp ce o valvă de presiune hârâi și se topi. Lumina se stinse. Cei doi bâjbâiră în căutarea unor lanterne. Parker încercă să găsească butonul de declanșare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]