KorAP: Find »[drukola/base=întrebuințare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...201 >

5,014 matches

Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434

formală a valorii estetice ar putea fi urmată de o analiză socială, politică și culturală a conținutului proiectului artistic. Bourriaud recunoaște în cele din urmă faptul că valoarea de expoziție a unui proiect vizual se amestecă cu valoarea sa de întrebuințare. În final, autorul francez accentuează ideea caracterului experimental al esteticii relaționale care "construiește situații" în interstiții sociale, reactualizând astfel teoria Situaționismului Internațional în raport cu lumea artei 57. În urma acestei incursiuni, care indică nodurile de articulare a analizei întreprinse de Bourriaud, se

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
asociază artei relaționale o estetică descriptivă pe care o contrapunctează cu reflecțiile critice ale unei post-estetici implicite. Atunci când pune în discuție reprogramarea artistică a lumii din perspectiva scenariului postproducției, Bourriaud păstrează linia acestei abordări post-estetice a artei recente, accentuând ideea întrebuințărilor (artistice) multiple ale elementelor realității 58. Răspunzând proliferării haosului culturii globale în epoca informațională, arta postproducției constă în interpretarea, reproducerea, re-expunerea și întrebuințarea diferitor produse culturale realizate de alții, contribuind astfel la eradicarea distincției tradiționale dintre producție și consum, creație

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
a lumii din perspectiva scenariului postproducției, Bourriaud păstrează linia acestei abordări post-estetice a artei recente, accentuând ideea întrebuințărilor (artistice) multiple ale elementelor realității 58. Răspunzând proliferării haosului culturii globale în epoca informațională, arta postproducției constă în interpretarea, reproducerea, re-expunerea și întrebuințarea diferitor produse culturale realizate de alții, contribuind astfel la eradicarea distincției tradiționale dintre producție și consum, creație și copie, readymade și operă originală. Sarcina artiștilor postproductivi (cu un număr mare de DJs și programatori) devine aceea de a propune obiecte

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
insera în noi contexte 59. Bourriaud vede teoria esteticii postproductive ca pe o continuare a teoriei esteticii relaționale, în măsura în care ambele se referă la mutațiile produse în spațiul mental prin inserarea unor noi forme de artă la nivelul sensibilității colective. Prin întrebuințarea operelor preexistente, ca instrumente ale conectării indivizilor, se produc noi relații culturale care determină apariția a noi modele de sociabilitate 60. Tipologia postproducției pe care o propune teoreticianul francez oferă analizei reprogramarea operelor existente (când, de pildă, Mike Kelley și

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
Sarah Morris întrebuințează grid-ul modernist în picturile ei pentru a descrie abstracția fluxului economic), folosirea imaginilor (când Angela Bulloch prezintă filmul Solaris a lui Andrei Tarkovsky, la Bienala de la Veneția din 1993, înlocuindu-i coloana sonoră cu propriul ei dialog), întrebuințarea societății ca pe un catalog de forme (când, de pildă, Jens Haaning transformă centrele de artă în depozite de import-export și ateliere clandestine, iar Michel Majerus integrează tehnica preparării de mostre în practica sa pictorială, exploatând bogăția vizuală a pachetelor

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
de date, artiștii postproductivi își pun problema producerii unor sensuri actuale în condițiile întâmpinării unei mase haotice de obiecte, nume și referințe care au invadat viața cotidiană. Ca atare, în practica lor, artiștii postproductivi recurg la inventarea unor protocoale ale întrebuințării care fac apel la diferite coduri ale culturii și forme ale vieții cotidiene pentru a le pune în funcțiune, prin generarea de noi activități, în vederea reconfigurării cartografice a cunoașterii dintr-o perspectivă "semionautică"62. Bourriaud numește această noua formă culturală

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
la diferite coduri ale culturii și forme ale vieții cotidiene pentru a le pune în funcțiune, prin generarea de noi activități, în vederea reconfigurării cartografice a cunoașterii dintr-o perspectivă "semionautică"62. Bourriaud numește această noua formă culturală o cultură a întrebuințării ori o cultură a activității în care opera de artă, care e o narațiune ce extinde și reinterpretează narațiuni precedente, funcționează ca un terminal temporar al unei rețele de elemente interconectate, fiind doar un simplu moment dintr-un lanț nesfârșit

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
nesfârșit de contribuții. Acest fapt implică o transformare a statutului operei de artă care devine un spațiu al negocierii dintre artist și privitor, pierzându-și caracterul de receptacol al viziunii artistului 63. Propunându-și să discute despre trei niveluri ale întrebuințării, despre utilizarea obiectelor, a formelor și a lumii, Bourriaud își pune problema felului în care se constituie condițiile locuirii culturii globale și ale receptării esteticii după apariția formatelor electronice. Utilizarea de către artiști a obiectelor produse de alții ar putea fi

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
tensiunilor"67. În aceeași măsură, arta tinde să dea formă și greutate celor mai invizibile procese pe care le interpretează ca medii ale experienței, fără a cădea în capcana reificării 68. Trecând la analiza celui de-al doilea nivel al întrebuințării, care ar fi utilizarea formelor, Bourriaud constată că arta contemporană tinde să abolească dreptul de proprietate al formelor culturale prin deturnarea și reprocesarea lor, ceea ce ar face apel la o nouă etică a apartenenței operelor de artă tuturor. Pentru a

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
alienat printr-o critică a operei de artă reminiscientă, potrivit lui Anselm Jappe (care a scris o monografie despre Guy Debord), genului de relatare psihanalitică. În aceste condiții nu se poate vorbi despre o "artă situaționistă", ci mai curând despre o întrebuințare situaționistă a artei care ar implica deprecierea ei, deoarece deturnarea, după cum spunea Guy Debord în Societatea spectacolului, nu este o negare a stilului, ci stilul negării, iar pentru Asger Jorn este "un joc" ca rezultat al unei "devalorizări". Bourriaud ține

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
artiștii conceptuali să dematerializeze opera de artă, artiștii postproductivi sunt determinați să adopte strategii de mixare și combinare a produselor, în condițiile în care supraproducția nu mai este văzută ca o problemă, ci ca un ecosistem cultural 70. Inventând noi întrebuințări pentru lucrări audio sau vizuale create în trecut, artiștii postproductivi reeditează narațiuni istorice ori ideologice, inserând elementele lor componente în scenarii alternative și contribuind astfel la apariția unei culturi a activității întreținute de comunități temporare care pun problema identității nomade

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
Rirkrit Tiravanija), criticând structuri narative constrângătoare ce reflectă ficțiunile ideologice ale operelor originale (Pierre Huyghe), permițând reprezentarea spațiului domestic ca pe un loc al confruntării dintre scenariile sociale și dorințele private, dintre imaginile recepționate și cele proiectate în condițiile sfârșitului întrebuințării tehnologiei doar ca aparat de stat (Dominique Gonzalez-Foerster), oferind condițiile fabricării unor instrumente de explorare pentru a stabili noi conexiuni între genul documentarului și cel al ficțiunii printr-o reprocesare politică și ridicând problema incompletitudinii operei de artă ca rezultat

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
depășirii culturii de consum printr-o cultură a activității, afirmând importanța menținerii activității în fața producției de masă. Insistând asupra unei nelimitate negocieri între perspective diferite, teoreticianul francez pune problema reactivării formelor culturale de pe poziția înlocuirii prosternării față de narațiunile trecutului cu întrebuințarea lor creativă 73. Aceeași problemă a reactualizării discursului artistic o ridică și Lev Manovich, profesor de artă digitală și artist, unul dintre cei mai cunoscuți teoreticieni ai noilor medii care activează în rețeaua World Wide Web. Textele sale pun în

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
60-'70 de o serie de autori englezi, printre care Richard Hoggard, Raymond Williams și Edward P. Thompson. Richard Hoggard, care a publicat în 1957 The Uses of Literacy: Aspects of Working-Class Life with Special References to Publications and Entertainment (Întrebuințările educației: aspecte ale vieții clasei muncitoare cu referințe speciale la publicații și divertisment), a studiat influența culturii difuzate prin mijloacele moderne de comunicare asupra clasei muncitoare, descriind peisajul cotidian al vieții populare și denunțând supraestimarea influenței produselor industriei culturale asupra

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
al tehno-culturii, vizează modalitățile prin care răspundem cunoașterii și experimentării lumii. Interesul pentru complexitatea impactului pe care îl are cultura vizuală asupra reconsiderării experienței și cunoștințelor în viața cotidiană și profesională a multiplicat consistent pozițiile și atitudinile critice cu privire la consecințele întrebuințării semiotice și ideologice a imaginilor. În cartea lor despre "practicile privirii", Maria Sturken și Lisa Cartwright analizează cultura vizuală din perspectiva fascinației produsă de complexitatea înlănțuirii imaginilor și a îngrijorării stârnite de potențialul puterii imaginilor, facilitat de evoluția tehnologiei.106

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
și din conceptul de "industrie a conștiinței" lansat de Hans Magnus Enzensberger. Această hegemonie a teoriei ar fi fost condiționată de pierderea autorității autorului (R. Barthes) și de gradul de operativitate al discursurilor (M. Foucault) pe fondul aplicării deconstrucțiilor, a întrebuințării aproprierii și a implicării participării active a receptorului. Teoria devine, pentru majoritatea artiștilor, un act de justificare a practicii, punând problema responsabilității receptării istorice, instituționale și publice. Aproape fiecare gest artistic este susținut de exercitarea unor constructe teoretice care condiționează

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
despre o critică impresionistă, care se manifestă poetic în încercarea de a exprima sentimentele criticului în raport cu lucrările de artă, și despre o critică pragmatică, care se manifestă strategic prin evidențierea relației stabilite între critic și publicul său119. În raport cu construcția și întrebuințarea teoriei și practicii criticii de artă se constată că secolul al XX-lea se caracterizează printr-un eclectism critic, ținând cont de interesul aplicării inter-discursive a complexului de teorii structuraliste, poststructuraliste, (neo)marxiste, feministe, multiculturaliste, istoriciste etc.. În acest context

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
are de-a face cu fapte, iar toate faptele ar fi dependente de teorie, dar și de interpretare și evaluare 129. Referitor la interpretarea critică, Barrett oferă un set de principii interpretative care ar facilita înțelegerea, aprecierea și medierea sau întrebuințarea producției artistice în alte contexte. Unul dintre aceste principii susține că operele de artă ar avea calitatea de "a relata despre" ceva (aboutness), solicitând astfel interpretarea. Acest principiu, enunțat atât de Nelson Goodman, cât și de Arthur Danto 130, s-

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
reprezentare, ar lucra în domeniul relațiilor interpersonale, indiferent de expresie ori material, considerați a fi producători post-politici ai serviciilor culturale. Bourriaud pune problema conectivității, a creării interactivității și a experienței comunicative, înțelegând arta mai curând din perspectiva lui Wittgenstein a întrebuințării, decât din perspectiva lui Merleau-Ponty a fenomenologiei. Continuându-și investigațiile în câmpul artei contemporane, Bourriaud a lansat ulterior și o teorie a post-producției care susține ideea exercitării artei din perspectiva industriei serviciilor și a economiei imateriale, funcția curentă a artei

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
continue presiuni de dezintegrare și subfinanțare în favoarea dezvoltării neoliberale a unei economii a evenimentului, Steyerl se angajează într-o analiză a funcției criticii în general. Pornind de la constatarea că subiectivitatea burgheză s-a format printr-un proces critic ambivalent, prin întrebuințarea rațiunii doar în situații considerate apolitice, respectiv în deliberarea problemelor abstracte, fără a critica autoritatea, Steyerl afirmă că activitatea critică ar fi trebuit să producă genul de subiect care să întrebuințeze rațiunea în circumstanțe publice, nu private, în contradicție cu

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
raționale. Următoarele trei propoziții pun problema artistului care nu trebuie să ezite în "executarea" operei de artă și să-și urmeze cu strictețe gândurile iraționale. Și aceasta, după cum se enunță în propoziția a 8-a, deoarece respectarea consecventă a tradiției întrebuințării picturii și sculpturii ca mijloace de expresie limitează exprimarea artistului. Potrivit propoziției 9, conceptele sunt construite din idei care se înscriu într-o idee generală. Aceste idei pot fi opere de artă fără a fi reprezentate fizic, se spune în

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
În prefața unei antologii critice a artei conceptuale, Alexander Alberro și Blake Stimson constată influența pe care acest tip de artă a exercitat-o asupra dezvoltărilor artistice ulterioare mișcării, asupra discuțiilor critice în jurul conceptului de postmodernism și asupra recunoașterii și întrebuințării unor diverse forme ale teoriei de către artiști, curatori, critici și istorici. Reconsiderând arta conceptuală la începuturile ei (1966-1977), Alexander Alberro delimitează o varietate de genealogii ale istoriei artei, care au dus la o sporire a conceptualizării practicilor artistice în anii

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
unei opere de artă față de un simplu obiect cotidian și nici teoria lui Nelson Goodman cu privire la funcționarea limbajelor artistice, cei doi referindu-se fie direct, fie aluziv la semnificații investigate de arta conceptuală. Se reafirmă, în schimb, necesitatea identificării și întrebuințării acelor texte atipice și acanonice care ar putea reîmprospăta dialogul socio-cultural dintre artă și teoria estetică. Într-unul din astfel de texte, Ian Burn afirmă că natura artei conceptuale este pusă în evidență prin înlocuirea obiectului vizual cu argumente despre

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
la nivelul unui "spațiu psihologic" în care actul "privirii" operei ("seeing") înseamnă "a înțelege" arta ("seeing"), câtă vreme construcția realizată pe baza acumulării de unități comprehensive nu are o semnificație iconică 172. Un alt artist conceptual care ia în considerare întrebuințarea teoriei ca material de bază al operei este Dan Graham, care introduce termenul de "in-formație" pentru a accentua caracterul invizibil al procedurilor formale și al conținutului material al procesului propunerii unei lucrări de artă. Graham analizează critic moștenirea formală și

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
publicului pe fondul provocării obișnuințelor experiențelor vizuale desfășurate în spațiu și timp, fiind pusă astfel în evidență valoarea relației. Evitându-se experiența detaliului pentru a nu distrage atenția de la conceptul propus, timpul psihologic devine mai important decât timpul fizic prin întrebuințarea metodei seriale. Lippard și Chandler trimit la o scriere a artistului american Joseph Schillinger care împarte evoluția istorică și accelerată a artei de la un stadiu pre-estetic (un stadiu biologic al imitației), la un stadiu tradițional estetic (al unei arte magice

Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]