2,613 matches
-
și Caribda, semănau spaimă asupra marinarilor care treceau prin strâmtoare. (ital.) 71 Grozama e floarea care crește în deșert... Frumusețea ei arată nu doar contrastul profund cu mediul înconjurător în care răsare, dar, în același timp, accentuează fragilitatea proprie ființei, întruchipând imaginea geniului a cărui misiune e de a arăta puterea distrugătoare a nimicului care înconjoară și învăluie tot. (ital.) 72 Giacomo Leopardi (1798-1837), unul dintre cei mai mari poeți italieni. La ginestra sau Floarea deșertului, poem publicat postum, e considerat
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Responsabilitatea economică este aceea de a produce bunuri și servicii cerute pe piață, la prețuri considerate de societate ca fiind adecvate. În al doilea rând, organizația are responsabilitatea legală de a fi În acord cu sistemul de reguli formale care Întruchipează „etica codificată” a societății. Responsabilitatea etică se referă la acele activități și practici dorite sau interzise de societate, deși necodificate În legi. De exemplu, mișcările sociale environmentale (ecologice), mișcările privind drepturile consumatorilor (consumerismul) reflectă schimbări de valori sociale ce pot
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
diferență de viteză riscă să ne distrugă, să ne scindeze iremediabil. Aici putem afla rădăcina răului postmodern, a pierderii sensului, a depresiei și devitalizării, a formei de spectacol, de sex și de drog ca posibile refugii. În esență condiția postmodernă întruchipează, ironic sau nu, starea în care discrepanța dintre material și spiritual începe să oprime istoria umană și să destabilizeze opțiunile viitoare, să le pună sub semnul întrebării" (V.N.). Încît ne întrebăm, alături de profesorul de la catedra "William J. Byron. Distinguished Profesor
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
contrariat, l-am șters cred din memoria imediată. Abia acum, știind multe alte nuanțe, aș putea înțelege mai exact ce se întâmpla de fapt, iar pentru asta ar trebui evocată aici principala funcție pe care, cu tenacitate și altruism, a întruchipat-o Paul Miron pentru elita intelectuală, literară cu precădere, din țară. El era Hermes, mesagerul zeilor, coborât cordial și îndatoritor printre muritori pentru a le aduce un strop de fericire. Prietenia lui era un priviligiu prețuit și niciun efort nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
necesită decriptări dogmatice "monade" sau să-și intituleze un volum, în 1986, chiar Fiul Omului pentru a clipi complice către vocația duhovnicească a tatălui său. În al doilea rând (deși cred că ar trebui spus "tot în primul rând"), el întruchipează paradoxul intruvabil al creatorului generos. Artiștii, fie că sunt ai literelor, ai culorilor, ai sunetelor sau ai scenei, sunt, de regulă, naturi egolatre, invidioase, dominate maladiv de propriul orizont, însetați de laude și alergici la critică. Probabil că dacă ar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mea la Paris, Elsa și Paul Miron, doctoratul, recomandarea pentru Fulbright sau evocarea întâlnirilor memorabile din biroul său cu Neagu Djuvara, Katherine Verdery, Claude Karnoouh, Catherine Durandin, Roger Chartier etc) - la următorul text aniversar. La 80 de ani, Alexandru Zub întruchipează nonșalant, zilnic, cu naturalețe, titlul unei apreciate lucrări de-ale sale: Efigia cărturarului. Efigie, aici în sensul că așa cum amprenta rămâne, neschimbată, pe sigiliu, dincolo de apăsarea inexorabilă a timpului, figura academicianului ieșean, urcând voinicește Copoul, la fel ca în urmă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ale misiunii sale intelectuale, mă face adesea să mă întreb dacă nu reprezintă o provocare pentru percepția istorică și psihologică a duratei. Pentru că domnul Zub este neschimbat! Iar la această neschimbare nu e importantă vitalitatea și tinerețea sa fizică (domnia sa întruchipând deja, încă de la ieșirea din detenția politică, o formă de austeritate schimnică pe care trecerea vremii doar a mai argintat-o puțin), cât, mai ales, rectitudinea morală, rigoarea cordială și greutatea implacabilă, de neschimbat în bătaia timpului, a operei sale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la talazurile de propagandă și manipulare pe care, inevitabil, orice proces electoral prezidențial le aduce cu sine. Mai ales că, de aproape un sfert de secol de la căderea regimului comunist, tema monarhiei a fost una destul de sensibilă și de disputată. Întruchipând cu asupra de măsură cele patru valori cardinale care călăuzesc activitatea Casei Regale a României - Spirit de Răspundere, Loialitate, Generozitate și Puterea Exemplului -, Maiestatea Sa dovedește o surprinzătoarea ambiție de a-și înfrunta destinul potrivnic și de a câștiga, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Motto... ...arta naivă conține “in nuce” universalitatea formelor de creație care depășesc limitele vocabularului formal al codurilor estetice tradiționale. Ea Întruchipează astăzi, În contextul civilizației imaginii, un fel de “pre-imagine”, un tablou “primitiv” echivalent cu un presentiment al unei anumite universalități creatoare, În care (din nouă culoarea descrie și exprimă, forma informează, dar este În același timp și frumoasă (fără a
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
putem permite să adăugăm: «totul este posibil la Dumnezeu». Dacă nu ar exista această condiție prealabilă, singurătatea afectivă - experimentată pe propria piele de Isus din Nazaret, fără vreun fel de resentiment față de căsătorie - în loc să devină forma nouă prin care să întruchipăm o existență plină de viață și de lumină, ar fi doar o nouă formă de sadomasochism, chiar și dacă am vrea cu tot dinadinsul să evităm păcatul. Nu trebuie să uităm că suntem chemați la libertate printr-o castitate și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
caz, și alte - teze decât cele pe care le-am atribuit eu. Williams echivalează moralismul cu teza "priorității moralului asupra politicului"32 și cu teza că "teoria politică este ceva de genul eticii aplicate"33, despre care găsește că sunt întruchipate în două modele clasice de filosofare politică: modelul legislativ (enactment model) și modelul structural (structural model). Potrivit modelului legislativ, exemplificat în mod paradigmatic pentru Williams de utilitarism, "rolul filosofiei politice este acela de a formula principii, concepte, idealuri și valori
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
primarul, și o mamă habotnică, teroarea satului, care, prinzând de veste că insul vrea să se însoare cu o rudă, îi „ia” acesteia umbra și o îngroapă în zid spre a-i provoca moartea. Păzitoare a vechilor rânduieli, baba Savila întruchipează primitivitatea, bigotismul, dar și bunul-simț popular, exprimat în curajul de a fi ea însăși, de a nu ceda modelor, în dârzenia cu care împiedică de a se făptui ce nu se cade. Dramaticul e covârșit însă de comic. Având ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
general și realitatea socială a două sate românești din Transilvania. Încep așadar lucrarea de față cu un capitol dedicat celor două sate, nucleul în jurul căruia se organizează întregul material. Aceste două comunități nu au fost alese în mod întâmplător. Ele întruchipează două imagini diferite ale satului românesc actual și prezintă o serie de diferențe de natură economică, istorică, demografică, socială. Motivul acestei alegeri a două comunități ce se plasează la poluri opuse din mai multe puncte de vedere, este, pe de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
preocupări politice, de acel detestabil spirit al cafenelei, ce ucide atâtea avânturi și transformă în cruci de țintirim, atâtea năvalnice expresii ale vieții literar-culturale"27. Așadar, cel puțin la nivel teoretic, intelectualul local apărea ca exponent al culturii naționale autentice, întruchipând personalitatea neangajată politic, activă în câmpul cultural, dedicată exclusiv creației. 4.3 Revistele regionale - mostre de localism creator și strategii de deprovincializare Într-un volum dedicat unor personalități și reviste literare din prima jumătate a secolului XX din nordul Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
sfera literară, narațiunea oferă un teren promițător pentru istoricii de artă care înțeleg pictura și basorelieful ca pe conținuturi ordonate prin spunere. Winter arată că nu toate operele figurale spun povești, dar ele trimit uneori la o poveste sau o întruchipează alteori în concepte abstracte. Ea distinge cazurile în care narațiunea apare într-un text asociat cu o imagine servind drept ilustrație narativă a textului de cazurile în care narațiunea este plasată în reprezentări vizuale, care favorizează lectura poveștii prin imagini
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
urmele lui Vasile Pârvan (1983), de scrutarea „dilemelor” istoricului (1985) și de repunerea în circulație a scrierilor, inclusiv a celor inedite (Corespondență și acte, Scrieri, Memoriale, Idei și forme istorice. Patru lecții inaugurale etc.). Lui A. D. Xenopol, definit emblematic a întruchipa „istoriografia română la vârsta sintezei”, i se consacră studii privitoare la viață și operă, atenția îndreptându-se și spre scrierile literare, cum ar fi, de exemplu, memorialistica, i se editează Istoria românilor din Dacia Traiană. De altminteri, și alte lucrări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
Dubrovka, unde teroriștii ceceni luaseră ostatic publicul. Limonov e o ființă halucinantă, cum numai țara lui Neciaev și a lui Cehov putea produce, un personaj care, dacă ar fi fost inventat, ar fi părut complet neverosimil. În formidabila sa energie întruchipează toată confuzia politică, ideologică și morală a Rusiei contemporane, dar și misterul unui popor neîmblînzit. Probabil că nimeni nu știe dacă opțiunile sale diverse și contradictorii, uneori simultane, sunt autentice sau dacă ne aflăm în fața unui cabotin exaltat. Sub pana
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fost prea serios, a aruncat în foc al doilea manuscris și l-a scris pe cel pe care îl imprimăm (Notă a editorului ediției originale). 8 Jacques Bonhomme, traducere literală "Ion Om bun", revine adesea în scrierile lui Bastiat și întruchipează burghezul, echivalentul englezescului "common man". În timpul Revoluției de la 1848, Bastiat împreună cu Charles Coquelin, Gustave de Molinari, Joseph Garnier și Alcide Fonteyraud a întemeiat chiar un bisăptămânal cu acest nume, care a apărut între lunile iunie-iulie și care avea ca obiectiv
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
1984: 46). Acesta este în mare măsură un argument tradițional în favoarea balanței puterii. Keohane rămîne la o viziune realistă, adică instrumentală, asupra rolului normelor, atunci cînd scrie că "nor-mele și regulile regimurilor pot avea efect asupra comportamentului, chiar dacă ele nu întruchipează idealuri comune, dar sînt folosite de state și corporații animate de propriile interese, angajate într-un proces de adaptare reciprocă" (Keohane 1984: 64). De asemenea, viziunea sa asupra cooperării este instrumentală: "Analiza alegerii raționale este folosită în această carte nu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
diferențe, dar în mod sigur e mai bine să le compari (așa cum a făcut Hoffmann 1991), decît să le distrugi. Logica internă a distincției lui Keohane, fie ea conștientă sau nu, este de a oferi un tip ideal de cercetare, întruchipat de raționaliști, care pot integra cu folos idei din tabăra reflectivistă, dar care nu trebuie să încline prea tare în această direcție. Știința este de o parte, simplele idei bune de cealaltă. Dihotomia aceasta ilustrează o poveste a progresului și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
din interiorul "poporului". Pentru unii, era vorba doar de oameni înstăriți și educați; pentru alții, de toți adulții, bărbați și femei. Această nouă înțelegere a ideii de națiune era relaționată de ideea de popor. Înainte, se credea că națiunea era întruchipată de rege, acum, națiunea era expresia politică a poporului. Încă o dată, Rousseau a înzestrat bazele teoretice ale acestei noi înțelegeri cu conceptele sale referitoare la contractul social, la bazele ideii de suveranitate populară, și la voința generală, care au explicat
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
școlite de École Nationale d'Administration, înființată de către de Gaulle în 1945, și de École Polytechnicque, înființată în timpul Revoluției, în 1794 și îmbunătățită de Napoleon în 1805. Elitele care au ieșit din aceste grandes écoles, cunoscute ca énraques și polytechniciens, întruchipau spiritul și valorile Republicii unice și indivizibile și erau destinați să contureze administrația și politica publică franceză în timpul perioadei postbelice. Este semnificativ faptul că reconstrucția Franței din perioada postbelică a fost considerată drept un obiectiv național și orice altceva dezvoltarea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
titulatura originală în 1988 cu scopul de a-i tempera pe adversarii schimbării din cadrul sistemului "prefectoral/departamental". Totuși, chiar dacă prefecții pierduseră un număr de funcții-cheie ca urmare a descentralizării, au rămas, indiferent de titulatură, reprezentanții guvernului și au continuat să întruchipeze autoritatea statului. Într-o anumită privință, rolul lor a fost chiar fortificat, în aceea că deveniseră "adevărații capi" ai serviciilor locale ale statului. Acest fapt era ceva mai nou atâta timp cât, după cum am observat mai sus, câteva dintre cele mai importante
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
39 Deja, în 1945, École Nationale d'Administration (ENA) a fost înființată de Michel Debré pentru a produce un grup de administratori bine antrenați, capabili să răspundă la provocările adaptării administrației la aceste circumstanțe schimbătoare.40 Chiar dacă absolvenții ENA (énarques) întruchipau o abordare a administrației tipic franceză, nu erau imuni la ceea ce puteau învăța din exterior, chiar de la Statele Unite. În timpul perioadei Trente Glosieuses, de exemplu, când statul bunăstării sociale francez avea la bază expansiunea și refacerea economică postbelică, au existat câteva
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
regionale" din toate cele 46 de state membre ale Consiliului. Fiecărui stat îi este dedicat câte un raport. Autorul acestui volum este "expert" în trei astfel de rapoarte: asupra Moldovei, Albaniei și Suediei. 3 Înainte de Revoluție, se credea că regele întruchipa "națiunea" iar "statul" emana din el însuși cel puțin acest lucru este rezumat (probabil în mod apocrif) în sintagma lui Ludovic al XIV-lea: "L'État, c'est moi!" (Statul sunt eu!). 4 Această idee s-a aflat și la
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]