2,740 matches
-
și tot nu‑i bărbat. Să‑ți demonstrez acum? Cu plăcere. Oriunde, pe covorul de iută din fața patului sau chiar pe patul care a văzut deja mult chin și sânge menstrual, motiv pentru care pute strașnic. Nu poți să speli întruna, mai vrea omul să ia o pauză și să citească o carte bună. E tipic, în loc de mașină de spălat îți cumperi mașină de cusut. Am putea fi așa de curați! Și cum suntem? Jegoși. Tu în schimb porți șorțulețe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ea, în sfârșit, că de obicei vorbește în plus, aproape la fel de mult ca frate‑său. Hans crede că vorbăria asta începe s‑o calce pe nervi și pe Sophie, care preferă tăcerea lui Hans, solitarul, trăncănelii unui Rainer care caută întruna un colectiv în care să strălucească. E o adevărată obsesie la ciudatul ăsta. Vino la mine, vino, vino, croiește‑ți drum, șoptește Anna, de parcă el nu s‑ar fi străduit oricum din răsputeri să‑și dea drumul. Dar se pleoștește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
armoniei. Murdăria trebuie să se producă în stil mare, deoarece tot ce face Sophie are stil. Dacă‑i bal, bal să fie. În schimb, purcelul de Rainer nu produce decât gunoi mărunt pe care tot el îl distruge, fiindcă vorbește întruna despre asta, până când cel mai mic rahat se transformă în aur, iar atunci murdăria nu‑i bună decât de aruncat. În calitate de aur, nu folosește nimănui. De ce să nu te bălăcești până la capăt în ea și să neglijezi cu bună știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
drăguță. Realitatea se revarsă peste Rainer, e ca și când i s‑ar fi turnat apa din piscină în cap. Iar el se găsește într‑o umezeală de un negru absolut, care reușește să pătrundă prin toate orificiile, deși acestea sunt astupate întruna, cu disperare. Simțind că‑l linge cineva, Rainer ridică privirea, dar nu este decât cățeaua de vânătoare a Sophiei, Selma, numită astfel după scriitoarea Selma Lagerlöf, o experiență literară timpurie a Sophiei, fără nici o valoare însă, căci pe atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aflat sub o stea norocoasă pentru că‑mi amintesc cu plăcere de fiecare clipă a acelei seri palpitante. Am dansat împreună și totul mi s‑a părut atât de frumos și îmbătător. Cei doi liceeni folosesc imperfectul și, cu toate că‑l folosesc întruna și din belșug, rostit de ei rămâne totuși ca nou. Hans mai aude și că tipul de la masa alăturată, care cu siguranță că habar n‑are ce trebuie și ce poate să facă un bărbat adevărat, a fost la schi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
înfășurată ca de obicei în șaluri de mătase și baticuri, încercând ca o isterică să se protejeze de soarele care‑i face numai rău, pentru că mama e blondă și are pielea foarte albă - va dirija totul de la cafenea, repezindu‑se întruna la telefon, cu emoție, dar și cu siguranța unei profesioniste. Va spune că are întâlnire cu Sophie la ceai. Supunerea șade înăuntrul Sophiei ca un arc spiralat care se încordează și se destinde fără durere. Ca un animal frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dă seama că e autentică. Asta înseamnă să fii alături de prieten la bine și la rău, precum și în alte vremuri grele. Alături de ea la bine și la rău, Hans o însoțește pe Anna acasă. Oare ce are Anișoara, spune el întruna, fiindcă nu știe ce altceva să zică. Nimic, a trecut, spune ea. Vii și tu la cină? Nu, spune Hans imediat, fiindcă nu‑i poate suferi pe părinții Annei. Dar, spune el, acuși e duminică și poate ieșim undeva împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Timp de o clipă spinarea mare se Înfioră de recunoștință și Începu să aburească, iar stăpînul se Întoarse pe trotuar de unde privea animalul cu un ochi atent și plin de interes; băiatul rămăsese acolo mîngîind botul calului și vorbindu-i Întruna cu blîndețe. Apoi Îți amintești cum un copac, care se arcuia peste străduța Îngustă unde locuiești, a prins viață În anul acela și să-l privești zilnic pînă ce și-a atins clipa de glorie a verdelui vrăjit și tineresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prințesă exilată care vinde la raionul de lenjerie, cîte o ducesă sărăcită care vinde la raionul de parfumuri și pe domnul Rosen În persoană care le Întîmpină. Se Înclină În fața lor, le Întinde mîna sa mare și puternică, le zîmbește Întruna cu dinții săi mari, ca niște perle, În timp ce ochii săi supraveghează neîncetat magazinul. Poartă pantaloni În dungi și se plimbă Încolo și Încoace pe covoare scumpe, este superb și plin de forță ca un taur bine hrănit și parcă seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tauri asupra privitorilor insistenți, vrînd să-i Împrăștie. Într-o mașină Închisă, o femeie, strălucind de poleiala scînteietoare a eleganței orășenești, privea afară, strîngînd cu mîna ei mică, Înmănușată, geamul și purtînd pe chip o tristețe studiată. În timp ce privea, șoptea Întruna tăios și monoton: — Repede, repede! Mai repede! În fața ei, șoferul Își vedea de treabă tăcut. Era Îngrijorat, dar nu putea să-și arate neliniștea. Poate că-și spunea: „Dumnezeule! Trebuie s-o duc cît mai repede de-aici! Ce-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pălăria ponosită așezată strîmb pe cap, cu haina descheiată, cu piciorul drept tras rigid spre spate. Chiar sub ochii polițistului care-l clătina de umăr, fața bărbatului se făcu cenușie. Între timp cîțiva oameni se desprinseseră din mulțimea care forfotea Întruna pe platformă și se opriseră să privească insistent, curioși și stînjeniți, apoi dăduseră să plece și fuseseră nevoiți să se Întoarcă. Acum cîțiva stăteau pe loc și se uitau, fără să spună nimic, schimbînd Între ei, din cînd În cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
retrăgea, făcea loc, se foia prin preajmă și apoi, cu elasticitatea unui cordon de cauciuc sau a unui bob de mercur, refăcea cercul de priviri pline de neliniște și de șoapte pline de Îngrijorare. Între timp barele de lemn țăcăneau Întruna cu același sunet mort, Înfundat, ca de tunet, oamenii treceau grăbiți să prindă trenul, iar În privirile, gesturile și atitudinea lor - În clipa cînd vedeau cercul privitorilor și bărbatul de pe bancă - se puteau citi toate reacțiile de care omul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de oțel albăstrui din fața lui; Își ține brațele Întinse Înainte, orb și inutil, În timp ce dușmanul său se apropie, iar fața neagră, brăzdată la Început de dîre de roșu aprins, se transformă Într-o masă zdrobită și sîngerie pe măsură ce bîta izbește Întruna cu același scrîșnet elastic și cumplit: — Mă... lepădătură... neagră... blestemată! răsună glasul gros, Încordat, cleios, Înecat de pornirea ucigașă. Te-nvăț eu minte... - trosc! cartilajul nasului lat și negru trosnește și se sfărîmă sub lovitură - ... dacă un negru blestemat Îndrăznește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atacurilor, amenințărilor, asupririi și tiraniei. Așa se prezenta situația acestor femei acum: În Încăperea plină de fum răsunau pretutindeni glasurile lor aspre, rîsetele lor grosolane și batjocoritoare și Înjurăturile, și exclamațiile repetate cu o monotonie brutală, cu care-și presărau Întruna, abundent și exagerat, limbajul strident, expresiile cel mai des auzite fiind: „Doamne!“, Iisuse!“, „Ce-mi pasă mie de chestia asta?“, „Haide, haide! Ce-ai de gînd? N-am timp de pierdut cu tine! Dacă ai chef să... plătește-mi, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
așteaptă, dăinuie veșnic și stă neclintit? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat, cu inima plină de bucurie și amărăciune, de dorință și de foame mistuitoare - foc, flăcări, furie -, arzînd sălbatic și stins și singuratic În noapte, arzînd Întruna, pe cînd cei cufundați În somn dormeau? Oare n-au simțit același foc mistuitor, mistuitor, care ne-a mistuit pe toți? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes nu s-au mistuit În noapte? Nu i-a mistuit focul veșnic, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de obosite că ne-am culcat imediat ce-am ajuns la hotel. Numai că n-am prea dormit, cred că n-am văzut În viața mea un oraș mai zgomotos, iar taxiurile au trecut toată noaptea pe sub fereastra noastră claxonînd Întruna de-ți venea să-ți iei cîmpii. CÎteva fete au crezut c-au rămas fără bagaje, căci nu ajunseseră la hotel cînd am sosit noi și era cît pe-aci să le vină rău. Au ajuns abia În ziua cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
frumoase de primăvară, aerul era curat și răcoros și totuși plăcut, iar cerul parcă era făcut dintr-o catifea liliachie pe care licăreau stele mari. Străzile din vecinătatea teatrului erau Înțesate de trăsuri, calești, cupeuri particulare și cabriolete; se perindau Întruna prin fața teatrului, iar oamenii urcau mereu În ele. Toți bărbații păreau chipeși, toate femeile erau frumoase: parcă toată lumea era bucuroasă și fericită ca și noi, parcă o dată cu sosirea primăverii se născuse o lume nouă, cu oameni noi - tot ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că sezonul era pe sfîrșite, dar ne-am Început cina cu stridii și șampanie: cred că tînărul nu prea era obișnuit cu băutura. Tata Îi tot umplea paharul și s-a Îmbătat rău de tot. Era tare caraghios și vorbea Întruna despre răspunderea pe care o avea. — E o mare răspundere să știi că viața celorlalți depinde de tine, spunea el, iar tata Îi umplea iar paharul. — Doar o clipă de șovăială Într-o situație grea și totul e pierdut, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chiar asta e“ - a zis Luke. Așa că am intrat toți și unul din chinezi l-a Întrebat: „Ce doriți?“. „Ei, pe dracu’, vreau să-mi dai cămașa“ - a zis taică-tu. „Bun“ - zice chinezul - „’tanța, ’tanța“ - și o tot ținea Întruna „’tanța, ’tanța.“ Sigur că domnul Grant, cum era băut, nu pricepea ce zice. S-a enervat, Îți dai seama, și-a zis: „Tanța, pe dracu! Nu vreau nici o tanță. Vreau să-mi dai cămașa!“. „Stai, stai, ai răbdare“ - i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trecut prin cap mai demult! „Sigur că da“ - am zis - „e vorba de chitanță, asta tot vrea să ne spună!“ „Da“- zice chinezul și-ncepe să zîmbească, atîta lucru pricepea și el - „’tanța, ’tanța.“ Cum tatăl tău țipa și urla Întruna, probabil că m-am zăpăcit și eu, și de-aia n-am Înțeles mai degrabă. „Ascultă, domnule Grant“ - am zis - „spune că ți-a dat o chitanță și vrea să i-o arăți.“ „N-am nici o chitanță, vreau să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Sau cai tătari, dând roată fără frică, Sălbăticiți, nechează pe un grind. Amurgu-mbracă Delta toată-n aur Cu turla unui sat lipovenesc, Dar umbrele ostroavelor de plaur Albastrul cenușiu îl împânzesc. Vaporul taie noaptea șoptitoare, Și valul ce se-ntunecă-ntruna, Când cele cinci coline cresc în zare, De aur vânăt cum e pruna. Cerințe: 1. Selectați expresiile artistice 2. Scrieți cinci adjective din text și alcătuiește cu ele propoziții 3. Scrieți cuvinte cu înțeles opus pentru: se întunecă se îndoaie
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniștea-i deplin stăpână Peste câmpii arși de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; și nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntruna, parcă vine Din adâncul firii pline De repaos. Și cât vezi în depărtare Viu nimic nu se ivește... Iată însă, colo-n zare, Mișcător un punct răsare Și tot crește. Poate-i vrun bătut de soartă Care-aleargă pe câmpie Într-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
te poți bucura de libertate. — Asta așa-i. Nu prea m-ai văzut, continuă sticletele, fiindcă mai ieri am fost prins într-o colivie. Nu pot să spun, îmi dădeau oamenii tot ce-mi trebuia: aveam grăunțe din belșug, apă întruna proaspătă. Dar să știi, tu, cucule, că oricâtă bogăție ai avea, nu-s ca grăunțele adunate de tine și ca apa de izvor, când o sorbi, colo, după pofta inimii. Ehei! Stam eu și mă tot uitam pe fereastră și-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în colivie! — Și ce făceau oamenii cu tine? — Nimic, cucule; mă țineau așa. Le plăcea să se uite la mine și la culorile penelor mele. Când ciripeam, îmi vorbeau și ei. Și le plac oamenilor păsările pădurii? — Cum de nu! Întruna vorbesc despre măiestria viersului privighetorii, despre fala vulturului. Despre aurul penelor grangurului. Se mai afla acolo și un pitpalac; tare le mai plăcea să-l asculte cum își rostuia răspicat numele: pit palac, pitpalac... — Așa. Da’ de mine n-ai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mai atentă cu el deși erau amândouă blânde și în orice caz îl atrăgeau cu ochii lor care păreau să nu se mai dezlipească de ochii băieților așa încât le-a încântat cu glumele ce i-au trecut prin minte; simțea întruna cum își pierde firea când își adâncește privirea în ochii lor și trecerea la paroxismul situației s-a produs firesc. Își mărturisea singur, uimit și mai ales fermecat de existența celorlalți, Nu poate fi adevărat, atât de ușor și repede
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]