2,808 matches
-
-i dăm și lui o gustare și să-l vedem cum arată. Așa că domnul Gates a plecat și În scurt timp s-a Întors cu șoferul - era un tînăr cît se poate de drăguț, avea mustăcioară și purta scurtă și șapcă, și toți l-au privit cu atîta atenție și și-au dat coate că l-au pus Într-o situație tare penibilă. Dar tata știa să se poarte cu oamenii, așa că l-a ajutat să se simtă bine. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vă rog să-mi spuneți dragi spectatori de pe margini, la alba-neagra prezidențială, cine-și mai amintește, între timp, de disponibilizările din Poliție? Poate doar el, care salută șmecherește, pe polițai, „La revedere, ne vedem la iarnă, atunci să aruncăm cu șepcile pe gheață!". E uimitor, cât de bine a prins omul acesta jocul acela țigănesc și cât de magistral îl joacă. E uimitor cum, cu iuțeală de mână și nebăgare de seamă, reușește ușor de fiecare dată, când vrea mușchii lui
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
oricine are talentul ăsta. Singura consolare care-mi rămânea, era să iau parte la mișcările de stradă puse la cale de sindicate. O mare manifestație avu loc în Piața Palatului. Au venit profesori din toată țara. Protestatarii purtau tricouri și șepci albastre. Pe pancartele ridicate deasupra capului erau sloganuri antiguvernamentale și tot felul de poezioare sarcastice, naive, gen: „Văcăroiu, ai golit butoiu’?”. Mulțimea trecea de la pusee de fericire, la o veselie isterică, în funcție de ce i se spunea de la tribuna improvizată lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scruta mulțimea smulgându-și mustața cu un aer aferat. Cu perseverență și șerpuire insistentă, am reușit să ajung mai aproape de catafalc. De fapt cel mai de folos mi-au fost diverși indivizi în salopete muncitorești, dotați cu serviete jerpelite și șepci proletare tip Gheorghiu-Dej. Ipochimenii ăștia străpungeau talazurile de admiratori cu aerul încruntat al unui spărgător de gheață, șuierând amenințări printre dinți: dați-vă la o parte, mai sunt și oameni care muncesc în țara asta, nu doar gură-cască! Am profitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să înhaț de guler borcanul de muștar și să-i propun să-mi vândă jumătate din afacere contra salariului meu de profesor debutant, întrunirea de business a fost spartă de un individ în salopetă muncitorească, dotat cu servietă jerpelită și șapcă proletară, care ne împrăștie ca pe niște popice, mârâind teribil de supărat: ia faceți loc, mai sunt și oameni care vor să muncească în țara asta, nu doar gură-cască! C XXV Deschise mail-ul. Erau două mesaje, unul de la doctorul Iolescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
corp, teama plăcută ți se transformă În simplă plăcere de a Înainta, iar pasul ți se accelerează puțin, ceea ce Înseamnă că te stropești cu noroi pe pantaloni mai sus de fund, poate chiar pe spatele bluzei de vânt sau pe șapcă. Gândindu-ți astfel propriul corp, elimini ușor frica dintre gândurile tale. Ai timp să te apuci din nou să compui sânii mari ai uneia dintre fetele din autobuz cu buzele cărnoase și roșii fără a fi vopsite ale celeilalte, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
da’ io nu sunt bătrân. — Așa-i zice pă buletin, da’ pă polocru lui nu-l știi, se amestecă și cel care se așezase deja, și Popescu, privindu-l abia acum cu atenție, constată că omul purta haine maronii și șapcă cu stemă, deci el era paznicul. Nu. — O fi ăla, cum Îi zice?, Ciutu sau Ciutache, Costele! - completă paznicul. — Sau unu din Mărgineni, cu ăsta am mai avut eu o dandana că-l cheamă exact ca pă mine, Grințescu Constantin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
oraș și acuma voia să se ducă la frati-su și nici nu prea știa unde stă ăla. A văzut undeva, Într-o curte, niște militare puse la uscat. Le-a furat și s-a Îmbrăcat cu ele. Îi cădea șapca pe ochi, haina-i era mare, pantalonii prea lungi, da era Îmbrăcat acuma. A mers el așa toată noaptea prin oraș s-ajungă la frati-su ăla. Și zice, băi, nea Vasile, să vezi când se mai făcuse așa, dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de Mușu - probabil că pe ceilalți doi Încă nu-i vede, ei vin mai În urmă - și-i zice: — Auzi, bă, vreau să te bat! Vrei? — Păi, poț? - Întrebă Mușu sincer. — Hai să vedem! - zice ăla. — Și dacă-ți iau șapca? — Hai să vedem! - insistă tenacele trecător. Așa că s-au Încăierat, dar nu i-au luat decât șapca.) J. Ghințu Anton - infanterist marin „Bă, fraților, io sunt om umblat prin lume și nu găsesc alt chichirez lumii ăsteia decât că poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-i zice: — Auzi, bă, vreau să te bat! Vrei? — Păi, poț? - Întrebă Mușu sincer. — Hai să vedem! - zice ăla. — Și dacă-ți iau șapca? — Hai să vedem! - insistă tenacele trecător. Așa că s-au Încăierat, dar nu i-au luat decât șapca.) J. Ghințu Anton - infanterist marin „Bă, fraților, io sunt om umblat prin lume și nu găsesc alt chichirez lumii ăsteia decât că poți purta cu tine unde vrei hoitul ăsta de humă. În momentul când trebuie să-l lași sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
felul bonetei sau căștii (dacă are). În al doilea rând, el ar fi putut s-o piardă când a fost rănit și e de bănuit că un om care tocmai a fost rănit nu mai este așa de preocupat de șapca lui pentru a o recupera și a și-o pune pe cap. În depărtare se ghicesc clădirile unui oraș sau ale unui sat sau numai ruinele a ceea ce a fost un oraș sau un sat. În fața unui mormânt care, judecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
legionari, scornind minciuni care îndurerează inimile noastre și derută pe cei mai șubrezi cu hăuliturile lor lascive. Din 1919, pădurea Dobrina Huși, neîntrerupt, când hoardele roșii ne amenințau cu invazia, iar alte hoarde din interior, evreii și studențimea evreiască cu șepci și bonete roșii, demonstrau împotriva coroanei și a așezării noastre creștine, de atunci a început degradarea istoriei noastre, iar din anul 1927, tot fără întrerupere, suntem puși în afara legii, schingiuiți, întemnițați, suprimați fizic și pe plan social, curmând neamului orice
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
spre el. Își puse jos valiza și, când vehiculul se apropie ridică rugător degetul mare. — Mergeți cumva pe aproape de Winshaw Tower? întrebă el când geamul șoferului coborî lăsând să se vadă un bărbat cu tenul măsliniu, proaspăt ras, cu o șapcă plată și un Barbour verde. — Merg până la aproape un kilometru de el: mai mult nu mă apropii, spuse bărbatul. Urcă. Merseră câteva minute în tăcere. — Urâtă noapte, spuse în cele din urmă șoferul, pentru un străin să se rătăcească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a mai dat pe-acasă de alaltăieri, iar Ilie se micșorează la gândul snopelii cu parfum de șliboviță care-l așteaptă. Mai făcând un pas, mic, înainte, își vine în fire, nu e taică-su, e prea înalt, n-are șapcă, nu înjură, nu se clatină, ce mai, nu-i el! Cin’ să fie? Încă un pas. Parcă ar semăna a femeie?! Poartă niște haine albăstrii, vineții, de o culoare nemaivăzută de Ilie decât în cer nu și pe pământ, seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se poate, zise Macomber. — Uite-l că ne-a și ajuns din urmă. Și e Întreg, n-a pățit nimic. Tre’ să fi căzut din mașină după ce am terminat cu primul bivol. Bărbatul Între două vârste se apropia șchiopătând, cu șapca lui tricotată, În tunica kaki și-n șort, Încălțat cu sandalele de cauciuc, cu chipul Întunecat și scârbit. Îi strigă lui Wilson din mers ceva-n swahili și toți văzură cum vânătorul alb se schimbă la față. — Ce-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
le era deloc greu să-și aleagă opțiunile politice. Știau cine le Împușcaseră tații, rudele, frații, prietenii, atunci când trupele din Versailles au ocupat orașul după căderea Comunei, și-i executaseră pe toți cei cu bătături la mâini sau care purtau șapcă sau arătau prin ceva a muncitori. Și În sărăcia aia, În cartierul ăla, peste drum de o Bucherie Chevaline și o cooperativă de vinuri, scrisese el Începutul a tot ce avea să facă după aia. Nici un alt loc din Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fața bărbatului era ciudată și mutilată. Pielea avea o culoare galben-verzuie. Părea mort, În lumina focului. — Nu-ți place fața mea? Întrebă bărbatul. Nick fu cuprins de jenă. — Ba cum să nu, spuse. Ia uite-aici, spuse bărbatul scoțându-și șapca. Avea doar o ureche. Era Îngroșată și lipită de cap. În locul celeilalte nu era decât un ciot. — Ai mai văzut așa ceva? — Nu, spuse Nick. I se făcuse puțină greață. — Da’ țineam la bătaie. Crezi că nu țineam, puștiule? Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
uită la Nick. Stai jos, spuse. Vrei să mănânci ceva? Nu vă deranjați, spuse Nick, mă duceam spre oraș. — Știi ceva, spune-mi Ad. — Sigur! Știi, spuse omulețul, eu nu-s prea Întreg. — Da’ ce ai? — Sunt nebun. Își puse șapca Înapoi pe cap. Lui Nick Îi veni să râdă. — Hai că n-ai nimic, spuse. — Ba da, am. Sunt nebun. Ai fost nebun vreodată? — Nu. Cum te-apucă? Nu știu, spuse Ad. Nu-ți dai seama că te-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Se uita la Nick. — Domnu’ Francis? se auzi vocea calmă a negrului. Ad nu-i răspunse. Se uita la Nick. — V-am pus o-ntrebare, domnu’ Francis, spuse negrul cu blândețe. Ad Îl privea În continuare pe Nick. Își trăsese șapca pe ochi. Nick era agitat. — Cum dracu’ ai tupeu să te porți așa? se auzi de sub șapcă o voce agresivă. Cine dracu’ te-oi crede. Nu ești decât o scârbă mucoasă. Vii aici fără să te cheme nimeni, mănânci mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
uita la Nick. — V-am pus o-ntrebare, domnu’ Francis, spuse negrul cu blândețe. Ad Îl privea În continuare pe Nick. Își trăsese șapca pe ochi. Nick era agitat. — Cum dracu’ ai tupeu să te porți așa? se auzi de sub șapcă o voce agresivă. Cine dracu’ te-oi crede. Nu ești decât o scârbă mucoasă. Vii aici fără să te cheme nimeni, mănânci mâncarea omului și pe urmă, când te roagă să-i dai cuțitu’, te porți ca un mucos. Alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o scârbă mucoasă. Vii aici fără să te cheme nimeni, mănânci mâncarea omului și pe urmă, când te roagă să-i dai cuțitu’, te porți ca un mucos. Alb la față, bărbatul Îl privea furios, cu ochii abia vizibili sub șapcă. — Da’ știu că ești tare. Cine dracu’ te-a chemat aici? Nimeni. — Păi fii sigur că nimeni. Și nici să rămâi nu te-a invitat nimeni. Vii aicea și te holbezi ca un mucos la fața mea, Îmi fumezi țigările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
deschise și un grup de tăietori de lemne care lucrau mai sus pe drum intrară bătând din bocanci și scoțând aburi pe gură. Chelnerița aduse trei litri de vin nou și se așezară la două mese, fumând În tăcere, cu șepcile scoase, sprijinindu-se de peretele din spate sau de masa din față. De afară se auzea uneori un clinchet de clopoțel când caii rămași acolo cu săniile Își scuturau capetele. George și Nick erau ferciți. Țineau unul la celălalt. Știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Încurcături Înainte să pornească. O gloabă cu ochelari făcea agitație și se tot cabra pe-acolo și la un moment dat rupse și coarda, dar puteam să-l văd pe bătrân, purtând jacheta neagră cu o cruce albă și cu șapca neagră pe cap, cum Îl mângâie pe Gilford. Cu un salt, porniră și se pierdură după niște copaci, iar gongul suna Întruna și obloanele de la ghișeele pentru pariuri se-nchiseră cu zgomot. Dumnezeule, eram așa de nervos că mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se desprinse și zațul se scurse pe marginea ibricului. Îl luă de pe grătar. Hopkins triumfase. Puse niște zahăr În cana goală din care mâncase caisele și-și turnă cafeaua, așteptând să se răcească. Era prea fierbinte - apucă mânerul ibricului cu șapca. Nu voia s-o lase să zacă În ibric. Cel puțin nu prima ceașcă. Trebuia să procedeze exact ca Hopkins. Hop merita treaba asta. Era un cafegiu serios. Cel mai serios tip pe care-l cunoscuse. Nu Încruntat, serios doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
scurgându-i-se din ghete și de pe pantaloni. Lăsă undița din mână, se mută mai la umbră și-și scoase sendvișurile din buzunar. Le băgă În râul rece. Apa luă cu ea firimiturile. Mâncă sendvișurile și apoi luă apă cu șapca să bea. La umbră era răcoare, cum stătea pe buștean. Își scoase o țigară și Încercă să aprindă un băț de chibrit. Chibritul intra-n lemn, lăsând o dâră mică. Se aplecă peste buștean până găsi un loc mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]