2,533 matches
-
B), apoi gena pentru subunitatea CYP-21 a 21-hidroxilazei, gene pentru membri ai familiei proteinelor de șoc termic 70 (HSP 70) și factorul α de necroză tumorală (TNF-α) și gena pentru factorul de necroză tumorală β sau pentru limfotoxină (TNF-β). La șoarece, genele CMH clasa I sunt desemnate H-2K, H-2D și H-2L. Spre deosebire de genele CMH clasa I de la specia umană, aceste gene nu constituie un cluster genic, fiind localizate separat, deși, atât la om, cât și la șoarece există o dispunere asemănătoare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pentru limfotoxină (TNF-β). La șoarece, genele CMH clasa I sunt desemnate H-2K, H-2D și H-2L. Spre deosebire de genele CMH clasa I de la specia umană, aceste gene nu constituie un cluster genic, fiind localizate separat, deși, atât la om, cât și la șoarece există o dispunere asemănătoare a acestor gene, raportată la axa telomer-centromer, ele fiind dispuse spre telomer și urmate de alți clusteri genici ai CMH clasa III și CMH clasa II. Dar, în linii generale, organizarea regiunii CMH este asemănătoare la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ele fiind dispuse spre telomer și urmate de alți clusteri genici ai CMH clasa III și CMH clasa II. Dar, în linii generale, organizarea regiunii CMH este asemănătoare la specia umană și la specia murină. Locusul genic de histocompatibilitate de la șoarece conține numeroase elemente codificatoare care inițial au fost definite din punct de vedere genetic. Fiecare dintre aceste subregiuni conține multe gene. La șoarece, există doi loci genici CMH clasa II, desemnați H-2A și H-2E. Regiunea „clasică” H2, de la șoarece, ocupă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
organizarea regiunii CMH este asemănătoare la specia umană și la specia murină. Locusul genic de histocompatibilitate de la șoarece conține numeroase elemente codificatoare care inițial au fost definite din punct de vedere genetic. Fiecare dintre aceste subregiuni conține multe gene. La șoarece, există doi loci genici CMH clasa II, desemnați H-2A și H-2E. Regiunea „clasică” H2, de la șoarece, ocupă aproximativ 2000 kb ADN din cromozomul 17 și are 1,3 unități de cartare. Genele H2k se cartează la capătul din stânga, pe când, genele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de la șoarece conține numeroase elemente codificatoare care inițial au fost definite din punct de vedere genetic. Fiecare dintre aceste subregiuni conține multe gene. La șoarece, există doi loci genici CMH clasa II, desemnați H-2A și H-2E. Regiunea „clasică” H2, de la șoarece, ocupă aproximativ 2000 kb ADN din cromozomul 17 și are 1,3 unități de cartare. Genele H2k se cartează la capătul din stânga, pe când, genele H2DIL sunt cartate la capătul din dreapta al hărții (vezi fig. 8.15). În mijlocul hărții sunt cartate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genele H2DIL sunt cartate la capătul din dreapta al hărții (vezi fig. 8.15). În mijlocul hărții sunt cartate genele CMH clasa II și CMH clasa III. Genele H2 sunt înalt polimorfice. În strâns lincaj cu genele complexului major de histocompatibilitate de la șoarece, la o unitate de cartare genică se află genele ce dețin informația genetică pentru antigene ale diferențierii. Se consideră că o asemenea topologie genică asigură funcționalitatea concertantă a diferențierii limfocitelor și macrofagelor. Între diferite linii de șoareci, apar variații în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
informația genetică pentru antigene ale diferențierii. Se consideră că o asemenea topologie genică asigură funcționalitatea concertantă a diferențierii limfocitelor și macrofagelor. Între diferite linii de șoareci, apar variații în numărul de gene de la nivelul locilor genici Qα și Tlα. La șoarece, genele CMH clasa I sunt organizate în clusteri (vezi fig. 8.18), cu aceeași orientare în fiecare cluster, genele adiacente fiind mult mai înrudite comparativ cu acelea situate distal, ceea ce sugerează originea lor prin duplicații ancestrale în tandem. Astfel, în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
subunități ale factorului de necroză tumorală ( TNF), acesta fiind o proteină implicată în bolile inflamatorii. În vecinătatea locusului H2-D/L sunt localizați locii genici Qα și Tlα. Cele aproximativ 10 gene Qα sunt strâns înrudite cu secvențele „clasice” H2. La șoarece, funcțiile CMH clasa II sunt exprimate prin producerea a două tipuri de antigene desemnate I-A și I-E. În anul 1991, Kelly și colaboratorii săi au reușit să izoleze două noi secvențe complementare regiunii CMH clasa II, localizate între
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
secvențelor J ale locusului genic pentru TCRA. Cercetările lui Toyonaga și Mak (1987), Marrack și Kappler (1987) și ale lui Weiss (1990) au adus clarificări în analiza structurii și funcției genelor pentru TCR. Astfel, s-a dovedit că atât la șoarece, cât și la om, gena pentru TCR-delta desemnată TCRD se află în cadrul locusului genic TCRA, în amonte de cele 50-100 segmente genice J (alpha) și anume între V (alpha) și J (alpha). Segmentele genice TCRD suferă rearanjare, în dezvoltarea ontogenetică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
alpha / delta în linia germinală, iar Koop și colaboratorii (1994) au realizat secvențierea a 97,6 kb de ADN care conținea segmente genice pentru regiunea constantă TCRA și TCRD, precum și TCRDV 3 și 61 diferite segmente genice TCRAJ, comparativ la șoarece și la om, și au constatat că această regiune prezintă un remarcabil conservatorism în evoluția mamiferelor. Catenele TCRB și TCRD au o diversitate suplimentară, aportată de participarea segmentelor D în edificarea genelor funcționale pentru sinteza lor. Nu este cunoscut numărul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și de calea pe care este dobândită diversitatea regiunilor V ale catenelor α și β, la nivel genetic. Informația genetică pentru regiunea V a catenei β este repartizată în 3 regiuni separate ale moleculei de ADN din cromozomul 6, la șoarece, și din cromozomul 7, la specia umană. Aproximativ 20 segmente Vβ, 2 segmente Dβ și 6 segmente Jβ se asociază cu fiecare din cele două segmente Cβ. Segmentele genice pentru catena α sunt în număr de circa 50 pentru Vα
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
segmente Jβ se asociază cu fiecare din cele două segmente Cβ. Segmentele genice pentru catena α sunt în număr de circa 50 pentru Vα, 50 pentru Jα și 1 pentru Cα. Ele se află localizate în cromozomul 14, atât la șoarece cât și la specia umană. Segmentele codificatoare pentru catenele γ sunt de asemenea separate, dar sunt aranjate în patru clusteri, fiecare având mai multe segmente V, J și C care pot fi reunite pentru a produce o catenă γ funcțională
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a unui model de complementaritate în elaborarea răspunsului imun. Structura locusului genic ocupat de genele Ir este tipică pentru un fenomen de polialelie (alelism multiplu), genele Ir fiind reprezentate de diferite alele Ir -1A, Ir -1B, Ir - 1C etc. La șoarece, s-a stabilit că locusul Ir-1A este localizat în cromozomul 17, în regiunea H-2, adică în locusul major pentru histocompatibilitate, deținător al informației ereditare ce controlează interacțiunea limfocitelor în reacțiile imune față de antigene și alotransplanturi, precum și în transformarea malignă. La
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
doze reduse de antigene proteinice heterologe de tipul serumalbumină, ovomucoidină și lactat-dehidrogenază. Controlul genetic al răspunsului imun este de acum bine evidențiat la oameni, șobolani și găini. Genele Ir sunt dominant-autozomale sau pseudodominante. Lincajul genelor Ir cu locusul H-2, la șoarece, a fost evidențiat de către McDevitt și Chinitz, în anul 1969. Autorii au cartat o parte a regiunii Ir, și anume Ir-1, între capătul K și regiunea Ss a complexului H-2, de la șoarece. Întrucât Liebermann și Humphrey (1972) au evidențiat un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pseudodominante. Lincajul genelor Ir cu locusul H-2, la șoarece, a fost evidențiat de către McDevitt și Chinitz, în anul 1969. Autorii au cartat o parte a regiunii Ir, și anume Ir-1, între capătul K și regiunea Ss a complexului H-2, de la șoarece. Întrucât Liebermann și Humphrey (1972) au evidențiat un eveniment recombinațional apărut în interiorul regiunii Ir - 1, s-a dedus că în această regiune se află cel puțin doi loci genici care au fost desemnați Ir - A și Ir - B. Cercetările experimentale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
1972) au evidențiat un eveniment recombinațional apărut în interiorul regiunii Ir - 1, s-a dedus că în această regiune se află cel puțin doi loci genici care au fost desemnați Ir - A și Ir - B. Cercetările experimentale efectuate la cobai și șoarece converg spre concluzia că gena Ir se exprimă pe celule T (Grumet și colab., 1971; Mitchell și colab., 1972). Muro și Taussig (1975) au dovedit că genele Ir controlează două sisteme moleculare și anume receptorul specific de antigen pe celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
evidențiat, pentru prima dată, de către Yunis și Amos (1971) care au denumit gena răspunsului culturii mixte de limfocite, de la om, gena MLR-R. Această genă reglează Lad-urile lincate HLA-A. Există gene care influențează gradul de răspuns MLR, fapt evidențiat la șoarece și extrapolat la om. Controlul genetic al răspunsului imun se exprimă direct la nivelul celulelor imunocompetente și nu prin intermediul factorilor umorali. Locusul genic Ir-1, este ocupat de gene autozomale dominante care controlează răspunsurile față de diferite antigene sintetice. El conține aproximativ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de două gene distincte Ir, cu efect de complementaritate. Caracteristicile generale ale genelor Ir sunt specificitatea și asocierea cu genele care codifică pentru antigene de histocompatibilitate. Genele Ir controlează producerea de anticorpi de afinitate și de specificitate foarte heterogeni. La șoarece, locusul Ir-1A este situat în interiorul regiunii H-2, din cromozomul 17, imediat în stânga locusului Ss Sip ce controlează producerea unei β-globuline serice, și la dreapta extremității H-2K. Cei trei loci genici Ir-1A, Ir-1B și Ir-1C controlează expresia aloantigenelor de pe suprafața limfocitelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
neuroni. Analizele au arătat că în toate aceste cazuri nu a fost evidențiată infecția in vivo , cu PERV (Paradis și colab., 1999). Dar, infecția altor specii cu PERV a fost evidențiată la cobai, iar xenotransplanturile cu tumori umane efectuate la șoarece au permis identificarea infecției acestor celule tumorale umane cu retrovirusuri xenotropice murine. Organele porcine sunt eliminate prin trei mecanisme: respingere hiperacută (HAR), respingere vasculară acută (VAR) și respingere întârziată (DR). HAR este datorată prezenței anticorpilor umani, naturali, reactanți cu un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de celule diferențiate și a convertirii lor la celule embrionare prin transferul conținutului nuclear al celulelor diferențiate în ovocite, sau prin fuziunea acestora cu celule stem embrionare (ES). Cercetările acestor autori au permis și identificarea în celule stem embrionare de șoarece aflate în cultură, doar a patru factori genetici din multitudinea de factori existenți într-un nucleu al celulei animale, factori desemnați Oct3/4, Sox2, c-Myc și Klf4, factori care introduși în fibroblaste adulte de șoarece le-au transformat pe acestea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în celule stem embrionare de șoarece aflate în cultură, doar a patru factori genetici din multitudinea de factori existenți într-un nucleu al celulei animale, factori desemnați Oct3/4, Sox2, c-Myc și Klf4, factori care introduși în fibroblaste adulte de șoarece le-au transformat pe acestea în celule stem pluripotente induse (iPS). Aceste celule prezintă morfologie și proprietăți de creștere specifice celulelor stem embrionare și exprimă gene marker specifice celulelor ES. Transplantul subcutanat al celulelor iPS la șoarecii nuzi, precum și injectarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
acestea în celule stem pluripotente induse (iPS). Aceste celule prezintă morfologie și proprietăți de creștere specifice celulelor stem embrionare și exprimă gene marker specifice celulelor ES. Transplantul subcutanat al celulelor iPS la șoarecii nuzi, precum și injectarea lor în blastociste de șoarece a determinat apariția unor formațiuni histologice ce conțineau elemente specifice celor trei foițe embrionare, în primul caz, și la o dezvoltare embrionară tipică șoarecelui, în cel de al doilea caz. Aceste date au demonstrat că se pot obține celule stem
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
celulelor ES. Transplantul subcutanat al celulelor iPS la șoarecii nuzi, precum și injectarea lor în blastociste de șoarece a determinat apariția unor formațiuni histologice ce conțineau elemente specifice celor trei foițe embrionare, în primul caz, și la o dezvoltare embrionară tipică șoarecelui, în cel de al doilea caz. Aceste date au demonstrat că se pot obține celule stem pluripotente pornind de la cultura de fibroblaste adulte, prin introducerea în acestea doar a patru factori inductori. Se admite că, prin manevre experimentale potrivite, pot
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pseudogenă și care urmează a fi silențiată. Acesta reprezintă acel mutational load al evoluționiștilor moderni, adică „încărcătură mutațională” ca „preț” plătit de specie pentru a-și asigura diversitate și eventuale perspective evolutive. Modelul experimental pentru studiul geneticii eritropoiezei a fost șoarecele de la care unele concluzii au fost extrapolate la eritropoieza umană. Recent a fost introdus și peștele „zebra” ca model în studiul genetic al eritropoiezei (Orkin și Zon, 1997). Studiile de inactivare a funcției genelor (knock-out) la șoarece au permis descifrarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
eritropoiezei a fost șoarecele de la care unele concluzii au fost extrapolate la eritropoieza umană. Recent a fost introdus și peștele „zebra” ca model în studiul genetic al eritropoiezei (Orkin și Zon, 1997). Studiile de inactivare a funcției genelor (knock-out) la șoarece au permis descifrarea bazei genetice a dezvoltării celulelor sangvine embrionare. Hematiile embrionare se dezvoltă în insulele sanguine din sacul vitelin al mamiferelor, proces cunoscut tradițional ca hematopoieza „primitivă” sau „embrionară”. Au fost identificate mai multe gene implicate în reglarea acestui
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]