6,894 matches
-
și editorială la Cartea Românească, unde a luptat nu numai pentru romanele lui Buzura sau Breban, dar și pentru mulți alți scriitori, mulți tineri, ce-și vedeau manuscrisele amânate de pe un an pe altul sau ciuntite de tot felul de șobolani literari!Ă Trecuseră doi ani de la predarea manuscrisului, când Preda, chemându-mă în biroul lui în prezența lui Eugen Simion, mi-a declarat că „refuză publicarea”, deoarece romanul „nu e marxist”! Am trăit un moment de stupefacție și de uimire
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
peste un baraj volant? La ce oră închid? Pe unde s-o iau azi? Și cum voi proceda la înapoiere? Nu e prea târziu? Oricât voi fi eu de protejat prin pașaportul meu de străin contra acestor reflexe condiționate de șobolan nimenit într-un labirint, sunt deja ros de anxietatea legată de genul de permis de care dispun, de blocarea fără preaviz a căilor de acces, de valabilitatea numărului de înmatriculare al mașinii mele... Pentru palestinieni, permisul de circulație dincoace și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
căutându-și îndărătul meu, între brazde sau între tufișuri, "un camuflaj". Se întindea sub soarele fierbinte și îndată îl auzeam sforăind, până ce începeau focurile pe linia pușcașilor. Vorbind cu sătenii de la Iazu, lângă Slobozia Ialomiței, despre pacostea șoarecilor și a șobolanilor în această toamnă secetoasă, am aflat că, de la o vreme, nu de mult, s-a iscat în șoricărime și în guzgănime un fel de ciumă care i-a stârpit cu miile. Au pierit, otrăvite de carnea lor, și mâțe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
măsură, devenind păgubitoare pentru societate. Australia și-a infectat voit iepurii cu virusul mixomatozei pentru a scăpa de ei. N-a apărut nici o organizație neguvernamentală să ia apărarea rozătoarelor În cauză. Toate țările duc o luptă susținută pentru combaterea șoarecilor, șobolanilor, ratonilor etc. De ce nu se constitue ONG și pentru protecția acestora? Sunt pentru protecția animalelor legalizată de UE. Sunt Împotriva omorârii nesăbuite a milioane de animale de laborator pentru diagnosticul unor boli, pentru care dispunem de metode alternative, deși experiența
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
frînt gîtul cu ani În urmă. CÎnd aveam vreo șapte ani, părinții mei s-au hotărît să se mute la marginea orașului „să scape de gloată”. Au cumpărat o casă mare, cu teren și pădure și un iaz, unde În loc de șobolani aveam veverițe. Locuiau acolo Într-o capsulă confortabilă, cu o grădină frumoasă, rupți de viața orașului. Am făcut un liceu privat de la periferie. Nu eram deosebit de bun sau de prost la sport, nici strălucit și nici slab la Învățătură. Aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
al barului. Mike Metrou era și el acolo. Și Frankie Dolan. Dolan era un băiat irlandez cu un ochi cruciș. Se specializase În prădăciuni mizerabile - bătea bețivi fără apărare, Își țepuia tovarășii. „N-am pic de onoare”, zicea. „SÎnt un șobolan.” Și chicotea. Mike Metrou avea o față mare, palidă și dinți lungi. Semăna cu un soi de animal subpămîntean special adaptat care vînează animalele de la suprafață. Era un jefuitor de drojdieri foarte Îndemînatic, dar fața nu-l ajuta. Orice gabor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu micuța chinezoaică, m-am întâlnit cu ea pe holul internatului, în drum spre toaletele care erau comune, și la un moment dat o văd pe chinezoaică țipând și arătând spre ceva, dar fără să fie speriată, era un ditai șobolanul care circula liniștit pe acolo, ignorându-ne. Am râs amândoi după aceea și am vorbit cu ea într-o seară la un restaurant, unde s-a văzut că micuța chinezoaică era și o foarte bună băutoare de vin și bere
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
a poposit În Madagascar; dar aceștia au decimat păsările locale, care de felul lor nu puteau zbura; 24 de specii locale au plătit asta cu dispariția. După ce omul a introdus În Jamaica o specie nouă, trestia de zahăr, dar și șobolanii ce-o decimau, a introdus mangusta pentru a stârpi șobolanii. Rezultatul? Mangusta a preferat fauna locală, lipsită de apărarea conferită de o evoluție În parteneriat cu noul prădător. Și tot din cauza nou introdusei trestii de zahăr, dar În Hawai, unde
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care de felul lor nu puteau zbura; 24 de specii locale au plătit asta cu dispariția. După ce omul a introdus În Jamaica o specie nouă, trestia de zahăr, dar și șobolanii ce-o decimau, a introdus mangusta pentru a stârpi șobolanii. Rezultatul? Mangusta a preferat fauna locală, lipsită de apărarea conferită de o evoluție În parteneriat cu noul prădător. Și tot din cauza nou introdusei trestii de zahăr, dar În Hawai, unde a găsit ca dușman un fluture, s’a introdus ca
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acum ne-am mulțumit doar să exercităm un impact - conform stadiului nostru evolutiv -, Încă mai mare. Nu de altele, dar e posibil ca natura să găsească “beneficiari” pentru ceea ce abandonăm, dar s’ar putea să nu ne fie prea convenabili: șobolanii, de exemplu, al căror număr egalează pe cel al locuitorilor oricărui oraș. “Radiosfera”, 11 noiembrie 1996, ora 9,15 106. Avem și câini vagabonzi Vorbeam deunăzi de trăiri amplificate - ale mele - rezultate din dorința mea de a vă ajuta să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de frecare, recte aderența la sol și descompunerea forțelor care interacționeză, dar acesta e un alt capitol al Mecanicii. Există însă în natură și alte forme de echilibru, diferite de cele explicate de mecanica clasică: există echilibrul biologic. Iepurii sau șobolanii de pildă, se înmulțesc enorm de repede, dacă ar fi după ei, ar umple întreg pământul în scurt timp numai cu iepuri sau cu șobolani. Natura însă stopează această tendință, prin opunerea unor alte ființe care limitează prin distrugere, expansiunea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
forme de echilibru, diferite de cele explicate de mecanica clasică: există echilibrul biologic. Iepurii sau șobolanii de pildă, se înmulțesc enorm de repede, dacă ar fi după ei, ar umple întreg pământul în scurt timp numai cu iepuri sau cu șobolani. Natura însă stopează această tendință, prin opunerea unor alte ființe care limitează prin distrugere, expansiunea iepurilor sau a șobolanilor. Apare astfel un echilibru biologic. Acest echilibru biologic este în realitate foarte complex și include un lanț complicat de plante, animale
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
înmulțesc enorm de repede, dacă ar fi după ei, ar umple întreg pământul în scurt timp numai cu iepuri sau cu șobolani. Natura însă stopează această tendință, prin opunerea unor alte ființe care limitează prin distrugere, expansiunea iepurilor sau a șobolanilor. Apare astfel un echilibru biologic. Acest echilibru biologic este în realitate foarte complex și include un lanț complicat de plante, animale, bacterii, viruși, ciuperci și alte organisme și microorganisme. Se spune că marile păduri din Franța medievală au dispărut din cauza
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
muzica. Problema se mai pune apoi și-așa. Toți avem un ritm al nostru pe care evoluăm, pe care ne mișcăm prin viață. O muzică interioară, care ne determină să facem anumite lucruri sau ne cenzurează alte ieșiri. Suntem ca șobolanii ăia pe care cetățeanul din poveste, strămoș al deratizatorilor de azi, îi alungă din oraș cântându-le. Orice om are o muzică a lui pe care trebuie să și-o întrețină. Cel mai bine putem vedea asta în cazul scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
s-a tot antrenat cu sârg într-un bazin și acum abia așteaptă să se arunce în valurile mării, să arate de ce e în stare. Vremurile erau de partea lui: se construia noua orânduire și prin toate cotloanele mișunau, ca șobolanii, nemernici, bandiți, dușmani ai poporului, trădători care tre să fie făcuți zob. Era nevoie de oameni capabili să-i facă zob pe ăia. Adicătelea era nevoie de el. Funcția pe care a venit la înapoiere a fost aceea de secretar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
i-a luat locul. Era un loc pe care-l merita cu prisosință. A urmat o perioadă excepțională, când noul stăpân al regiunii s-a achitat cu brio de rolul său de stăpân. Avea de lucru: „Dușmanii poporului mișunau ca șobolanii și trebuiau stârpiți“. Belirea lor îl ținea în formă, îi dădea putere, era ca un elixir, îl întinerea. Era într-o stare de efervescență nemaiîntâlnită. Îi plăcea la nebunie să-i belească pe-ăia. Căpătase obiceiul să meargă el în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
seama nici de plânsetele disperate ale mamei. L-au lovit în continuare pe Vlad și l-au îmbrâncit în mașină. *** Fratele meu a petrecut trei zile și trei nopți în beciul Securității din Serenite, beci neluminat, igrasios și plin de șobolani. Trei zile și trei nopți, în regimul de detenție normal: anchete, înfometare, extenuare fizică (douăzeci și patru de ore neîngăduindu-i-se să închidă ochii, neîngăduindu-i-se nici măcar să se așeze jos), plus bastoanele și flegmele aplicate de Fanache. În a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dea explicații pe larg despre activitatea sa literară. În vreme ce se prefăcea că-l ascultă (nu distingea decât un fel de susur fără sens), tovarășului Cameniță i-a încolțit în minte planul pe care are să i-l aplice studentului, ca unui șobolan: un experiment pe care nu-l mai încercase până atunci. Gândul la felul cum are să-l pună cu botul pe labe pe ăsta îl umplea de satisfacție, parcă ar fi futut o curvă bună. S-a sculat brusc în picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
toți anii a avut grijă să-i trimită săptămânalul, care pentru măicuța Natalia Ilașcu era o mângâiere.) Floarea mamei, băiatul mamei, de ce nu vii la casa mea? De ce nu-i dau drumul?” Ne arată apoi găurile prin pereți făcute de șobolani: „Guzgani sunt în casă și nu mai este moșneagul la casa mea, dar nici băietul n-o mai vinit, îl aștept să vie. Nu știu când o să mai vie, floarea mamei, băietul mamei! Scumpul mamei, chinuitul mamei, pe al șaptelea
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
avea în mână fișa fetițelor, a dat din cap cu mult reproș: „Ești inginer și nu știi să citești. Uite ce spune aici: paraziți. Să văd eu că scrie o dată râie și-l mut pe doctor automat din țară, la șobolani și la gândaci“. Ajuns acasă, la bloc, Popescu a lipit pe oglinda din lift un avertisment: „Atenție mărită, în cartier s-au semnalat cazuri de râie“. Și a semnat: „În cunoștință directă de cauză, vecinul dvs., C. Popescu“. După un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Dunăre, hrană puțină, pachete de acasă nu aveam, dar aer era destul: aer, soare și ploaie... și era bine. De fapt, noi n-am prins regimul sever și nimicitor de mai înainte, când ne spuneau deținuții mai vechi că mâncau șobolani, șerpi și rădăcini de papură... Când pentru o buruiană sau un spin rămas după prașilă, te punea să-l scoți din pământ cu gura și întors în colonie mai primeai 25 de lovituri la fund și mai făceai și 10-25
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Am fi dormit sub cerul liber? Așa că, până una alta, îi mulțumeam bătrânului pentru gestul său umanitar, pentru bunătatea lui, pentru ajutorul oferit din toată inima. Cu adevărat " De la cel bogat nu vei ieși niciodată cu firimitura-n barbă" (Proverb). Șobolanii... Motivul pentru care tata era mereu refuzat când solicita un acoperiș modest deasupra capului pentru a-și adăposti familia era de-a dreptul năucitor: avea copii! Era incredibil și revoltător. Nu vă primim mă, aveți prunci mulți, nu se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
temporar care din păcate s-a dovedit a fi mult mai rău decât cel precedent, încât, pe bună dreptate, se poate spune că "am nimerit din lac în puț". Alături se afla hambarul de porumb, sursă excelentă de hrană pentru șobolani. Erau puternici și obraznici. Tata a lipit găurile, blocând accesul lor în casă, dar acțiunea s-a dovedit a fi ineficientă. Erau mari și mulți și de o îndrăzneală extraordinară. Orificiile astupate ziua de tata cu resturi de cărămizi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lângă fântână, lăsându-ne nouă în sarcină umplerea lui. Asta am și făcut. Mai pe seară, când tata s-a înapoiat de la muncă, am declanșat acțiunea. Mircea, Lică și Sandu cărau apă cu căldările și le turnau în găurile de șobolani; eu cu tata reprezentam plutonul de execuție, înarmați cu armele cele mai adecvate unei acțiuni de acest fel: tata cu o lopată zdravănă în mână iar eu cu un băț solid de salcâm. Apa bolborosea în găurile primind căldare după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în același timp confraților din galerii tragedia din exterior. Încă o lovitură strașnică de lopată și tata i-a luat piuitul. A rămas strivit sub metalul rece mânjit de sângele împrăștiat peste tot. Apa continua să curgă în galerii, iar șobolanii înnebuniți se buluceau spre exterior în căutarea prețiosului oxigen. Aici, cu ochii bălăciți de apă și cu burțile umflate, alergau dezorientați de colo-colo în căutarea unei înșelătoare scăpări. N-aveau nicio șansă. Erau mari, aproape cât o pisică, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]