9,824 matches
-
și mai cugeți și-ngăduitor ne privești din grădina cea veche, un pas să mai fac în valul de mare c-un ghioc la ureche, tresar de-un fior pe spinare, din străfunduri de veac un glas chinuit și-ntristat șoptește vuit: „Nefericiții mei muritori, prea mult, se vede, voi nu v-ați schimbat...” LA DOMUL DIN LUND... Doamne, sunt așa de mică și neînsemnată o furnică, ce-aleargă de colo - colo cu frica în sân c-ar putea fi călcată
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
la piept fără să-și dezlipească privirea de la chipul bărbatului ei, un chip atât de senin, atât de luminos. Șerban își deschise ochii. O văzu chircită și cu chipul schimonosit. Trecu lângă ea pe banchetă, îi cuprinse umerii și îi șopti: - Nu-ți fie teamă! O să izbutești. Sunt aici, lângă tine. Trebuie doar să să îți deschizi inima. Își afundă capul în pieptul lui și începu să plângă încetișor, pe înfundat, menghina se slăbi lăsând inima să bată în ritmul ei
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > OGLINDIREA NETĂCERII Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1634 din 22 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Oglindire Am văzut apele râului că sunt verzi... Mi-au șoptit copacii că frunzele lor sunt verzi. Am contemplat albastrul lacului... Cerul mi-a spus că el e albastru. Ți-am admirat ochii că sunt frumoși... Dar mi-ai răspuns că privirea mea este frumoasă., Ți-am spus că buzele tale
OGLINDIREA NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365915_a_367244]
-
sunt petale de flori... Tu mi-ai murmurat printre clipiri Că vorbele mele sunt minunate. Ți-am spus că ai seninul în bunătatea ta. Tu mi-ai spus că inima mea se oglindește în a ta. Și mi-ai mai șoptit cu privirea strălucitoare... Că atâta timp cât te voi iubi, Vei rămâne același: bun și dulce. Dar că nu tu vei fi dulcele vis, Ci sufletul meu, oglindit în pupilele tale. Cluj Napoca, 6 iunie 2015 Ursită De mână cu Tine, Pășesc peste
OGLINDIREA NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365915_a_367244]
-
să povestesc... Și mă visez, în nopți de vară, Într-un sătuc, pe mal de Prut, S-ascult un greier, cu-o vioară Doinind... dintr-un arcuș tăcut, Revăd privirea părintească, Atât de caldă și iubită, Care încearcă să-mi șoptească, De sub năframa înălbită, Înmiresmat de un major Un sunet dulce, cristalin, Cu suflul unui dirijor Ce-mi este astăzi alcalin, Esență pentru minte trează, Lucrată de vechi făurari, Din strune care mai vibrează, Emoții pentru noi lăstari... Un puls dintr-
SĂTUCUL MEU, ŞI ODISEEA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365935_a_367264]
-
și pe față, Aceeași strălucire când zâmbești. Dar bucuria? Ea din ce se naște? Să fie doar o simplă sărutare? Nu cred, obrazul, c-ar putea cunoaște, Dintr-un nimic, așa o preschimbare. Poate alintul vocii: ”noapte bună!” Când îți șoptește să îl lumineze, La fel precum par razele de lună, Pe licurici să îi incendieze ? E de la mâna culegând arsura Din bolta frunții, adiind atingeri? Sau din alint furat atunci când gura Punea alături fleacuri și convingeri? Orice ar fi, mi-
DESTINUL FERICIRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365918_a_367247]
-
tu câteva litere sub forma unei grămezi logice mai mult versuri mai mult vise într-un șir sinuos strecurat în inima mea de câte ori mă apropii de gândurile tale sari ca un cal nărăvaș și fugi și fugi te întorci brusc șoptești ceva nedeslușit înțeles de tine doar apoi galopul reîncepe pe dig imposibilule pe dig - strigă farul îmbătrânit așa acum deschide larg brațele prinde marea măsoară rama în care o poți cuprinde adună scoicile de sub cuvintele ilizibile apoi lasă un poem
MEREU AL DOMNULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365962_a_367291]
-
În urma alaiului de cioroipani cu prizonierul, Viscorilă și Nămețilă călcau țanțoși, în pas de defilare, cu piciorul cât mai sus. Când îi văzu, generalul Prăpădenie înțelese că nătărăii izbândiseră. Zise uimit: -Ia te uită... tolomacii îndepliniră misiunea! Apoi zâmbi viclean, șoptind: -În definitiv, victoria este a mea. Nu i-am trimis eu în misiune? Bombând pieptul, se proțăpi în fruntea alaiului și intră în sala tronului în pas de defilare. Ajuns în fața tronului, raportă: -Majestate, după lupte grele cu hoardele de
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
o montură cu filigran de aur. - Apropie-te, eroule! îi zise împărăteasa luând colanul pe care îl agăță de gâtul gros al generalului. Și îi sărută fălcile dolofane. Viscorilă și Nămețilă se zgâiau ca tâmpiții la această ceremonie. Nămețilă îi șopti: - Și noi ne-am bătut ca niște dobitoci, iar marțafoiul... - Las` că i-o coc eu îmbuibatului! șopti Viscorilă, care își drese glasul: - Permiteți-mi, Majestate... - Ce să-ți permit? îl întrerupse împărăteasa. Nu-ți permit nimic! Dacă ați fost
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
de gâtul gros al generalului. Și îi sărută fălcile dolofane. Viscorilă și Nămețilă se zgâiau ca tâmpiții la această ceremonie. Nămețilă îi șopti: - Și noi ne-am bătut ca niște dobitoci, iar marțafoiul... - Las` că i-o coc eu îmbuibatului! șopti Viscorilă, care își drese glasul: - Permiteți-mi, Majestate... - Ce să-ți permit? îl întrerupse împărăteasa. Nu-ți permit nimic! Dacă ați fost și voi la luptă, generalul va avea grijă și de voi! - Am avut grijă, Majestate! răspunse generalul. -Foarte
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
este șeful lor? Generalul Prăpădenie amuți. Nu-i spusese niciodată așa ceva. Dar putea s-o contrazică? Se uita disperat la Negru-Cioară, poate are el vreun răspuns. Dar și ăsta se zgâia la împărăteasă ca un tâmpit. Îl înghionti pe Negru-Cioară, șoptindu-i: - Cârâie, mă magraoane, și tu ceva! Șiretul de Negru-Cioară prinse din zbor cum stă chestiunea și se lansă într-o ipoteză: - Permiteți, Majestate, să vă raportez! Noi îi urmărim mai de mult pe conspiratori și-acest nemernic de Mărțișor
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
Sunt gladiola elegantă Și plină de sinceritate Sunt floarea fină și pedantă Care iubește-n libertate Sunt busuiocul drag la fete Și bun ca locul să-l sfințesc Sunt floarea ce se prinde-n plete Când vrei iubirea să-ți șoptesc Cu dragă prietenie, Marian Malciu Referință Bibliografică: VERSURI PENTRU VOI, DE FLORII / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 848, Anul III, 27 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VERSURI PENTRU VOI, DE FLORII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366050_a_367379]
-
știam. L-ai asociat cu parfumul de orhidee știindu-l pe cel degajat de floarea ta de care-mi povesteai? - Da. Mai ții minte că am de recuperat niște promisiuni de la tine? - Nu mai rețin, care promisiuni ar putea fi? șopti Adriana, complice parcă la întrebarea lui. În ce mă rog ar consta aceste promisiuni? - Uite în ce, mai spuse Sebastian care o atrase iarăși spre el și pentru prima dată amândoi își dăruiră un sărut pasional, un sărut care spunea
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
absolvită de toate păcatele ce vor urma, că ele nu-s făcute cu intenția de a păcătui, ci de a dărui iubire și cum Iisus Hristos a fost un iubitor de oameni, va trece cu vederea sentimentele noastre curate. - Sebi, șopti ea, nu este o blasfemie să luăm în derâdere cele sfinte? - Dar noi nu le luăm draga mea în derâdere. Noi ne spovedim unul altuia și ne dăm și împărtășania de care simțim că avem nevoie. - Of! Ești un necredincios
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
și s-au îndreptat spre locul de parcare unde Sebastian lăsase Opel ul. Ajunși la pensiune, Adriana i-a propus lui Sebastian să lase la el în cameră lumânările aprinse, până se vor consuma complet, să nu trezească băieții. Îi șopti la ureche de parcă ar fi auzit-o cineva,că vrea să-i facă o surpriză. - Desigur că putem să le lăsăm și deschidem fereastra să nu facă fum. Hai, surprinde-mă, dar cu ce? - Nu fac miros, au cearăde calitate
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
însușit bunul râvnit. Nu terminase însă ; auzise discuția de dinainte. Cu brațul rămas liber a cuprins tandru pe unul anume dintre ei și i-a îmboldit pieptul, menit să fie pavăză patriei, cu sânii răzvrătiți la fel ca întrega-i ființă șoptindu-i cu un reproș tandru : - Chiar crezi că sunt urâtă goală... Vrei să te conving că nu ?.... Soldatul cu pricina a încercat să bâiguie ceva fără să reușească. Pentru astfel de situații nu fusese instruit asupra felului în care trebuia
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
vei intra treptat în rol Scăldându-te în galbenele frunze Eu, permanent îți voi ședea alături Sorbindu-ți tot nectarul de pe buze Și voi înlătura treptat din pături Țesute peste tine doar din frunze Să te așez peste covor tomnatic Șoptindu-ți de iubire doar în fraze Și-mi pare că-s așa îndemânatic Încât te dezvelesc de ele, frunze Oricât ar vrea october să ne spună Ca să trăim pe ale noastre speze Vom cheltui din timpul său, o lună Și-
FRUNZE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365332_a_366661]
-
o stradă, anonimă o casă un numar de nimeni știut o cameră, un pat și o carte pe-o pernă cu lacrimi am căutat dar nimeni nu m-a găsit cineva a trecut pe strada mea fără număr și-a șoptit aici a stat cineva @ viorel muha Septembrie 2016 Referință Bibliografica: am fost / Viorel Muha : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2099, Anul VI, 29 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Muha : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
AM FOST de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365330_a_366659]
-
și o fată îmbrăcată în robă de grefier care ducea în brațe un teanc de dosare. Nedumerirea ei a fost lămurită de Evdochia. S-a ținut după ea până la ușa înaltă, oferindu-se să i-o deschidă și i-a șoptit repede în ce situație se găseau. Fata a privit înapoi și ochii i s-au oprit plini de compătimire pe trupul firav al doamnei Eleonora. - Nu este permis să-l întrerupeți pe domnul judecător, a răspuns ea în șoaptă, dar
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
nivelul capului, cât să nu fie observată de public, după care a izbucnit în râs, dându-și osteneala să nu fie auzită. L-a privit pe judecător și, după ce și el și-a ascuns fața după câteva hârtii, i-a șoptit numărul dosarului. Au mai schimbat câteva priviri și câteva cuvinte în șoaptă, după care, mai sobru și impunător decât era și așa în roba sa neagră ce cădea elegant pe trupu-i uriaș, de la înălțimea fotoliului fixat pe piedestal, judecătorul s-
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
ei, cu burta căzută mult peste centură și cu ceafa groasă plină de nădușeală, s-a ridicat cu vioiciune de pe scaunul pe care era așezat și l-a adus doamnei, rugând-o să se așeze. - Mulțumesc, maică, să trăiești! a șoptit doamna Eleonora, cu voce ștearsă, blândă, întinzând cu greu mâna în care ținea bastonul spre scaun. Uf, grea e bătrânețea asta, Doamne, a mai murmurat ea, în timp ce câteva perechi de mâini s-au întins pentru a o ajuta să se
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
Nu e prea rece, dar poate că ai și matale nevoie... - Apă? Bogdaproste, maică! Mi s-a cam uscat gâtul ăsta, că e tare cald și aci... Doar o înghițitură. Să nu-mi vină sete mai rău pe urmă, a șoptit ea recunoscătoare. Costică nu a reușit să-i țină paharul la gură. Capul femeii era într-o poziție prea incomodă pentru el. Nu era obișnuit cu gesturi de acest fel. S-au repezit cele două femei, aproape în același timp
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
două ori pentru a asigura liniștea deteriorată de manifestarea ilară a celor din apropierea femeii. În ambele situații, doamna Eleonora tăcea mâlc, dând impresia că a adormit, iar Florica flutura o vechitură de evantai din pene de păun pe lângă nasul acesteia, șoptindu-i: - Nu mai vorbi, mamă, neîntrebată! Nu este voie. Ne poate întrerupe acțiunea și ne cheamă altădată. - Da’ ce, am zis io ceva, fată? răspundea femeia cu voce ștearsă din care se putea desprinde și o anumită nuanță de umor
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
cheie ! Răspunzi de curățenia de aici ! Să nu găsesc niciodată nici măcar un fir de praf ! Ai înțeles ? - Da, să trăiți ! Cele spuse de comandant sunau a amenințare. Îndată ce s-a asigurat că nu poate fi auzit de ceilalți i-a șoptit repede pe cu totul un alt ton : - Te închizi aici și înveți cât poți de mult ! Sau te odihnești... Dă-o în măsa de curățenie ! Nu-ți ia prea mult timp ca s-o menții și nici nu sunt atât
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
ei a fost evaziv: - Dacă tu o placi mamă..... eu, ce pot să spun!? Mitrului nu i-a cerut nicio părere. La despărțire, cu ceva timp înainte de a se urca în tren, Erica se strânsese la pieptul lui și îi șoptise: „mă tem de tatăl tău! ” El a liniștit-o zâmbindu-i, însoțindu-și îmbrățișarea de o anume fermitate, atât cât să se facă simțită tandrețea, fără a fi denaturată. Îl mai înfruntase, cu dârzenie, pe Mitru pe când era doar adolescent
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]