KorAP: Find »[drukola/base=țâșni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...162 >

4,027 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

Bonnie. Bonnie cea veselă își recuperă aparatul foto. —O să vă scot poze la amândoi. Îl mângâie pe Mark pe umăr. O să ne distrăm foarte bine, când o să te refaci sută la sută. El rânji și o cercetă. Apoi, o mână țâșni spre sânii ei acoperiți de pulover, în timp ce cu cealaltă își apucă sexul. Din gură îi picurau silabe: Furculiță, fuți o vulpe, sub sug pizdă eu... Ea chițăi, sări înapoi și-l lovi peste mână. Își acoperi pieptul și-și trase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de păianjen-lup, împrăștiindu-se de pe spatele sunetului-mamă. Orice linie curbă din lume e vorbă. Crengile care bat în geam. Urmele în zăpadă. „Norocos“ e aici, învârtindu-se prin preajmă. „Frumușel“ gâfâie, de bucurie că-l vede. „Bine“, o floare purpurie, țâșnind din iarbă. O ultimă clipă frântă și poate că încă e în stare să simtă: ceva pe șosea care m-a distrus. Dar reparația îl aduce înapoi, la spoiala de gânduri și cuvinte. Uneori, mânia lui era așa de mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Ai fi zis că Dumnezeu ar trebui să fie un pic mai eficient. Oricine a scris biletul ăsta, el te-a găsit, Mark. A venit să te vadă la terapie intensivă. Ți-a lăsat asta. Voia să știi. Un zgomot țâșni din el, schelălăitul unui câine călcat pe picioarele din spate de mașina de teren a stăpânului său. Ce să știu? Ce-ar trebui să fac eu cu chestia asta? Să mă duc să ajut pe altcineva să se întoarcă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de geam, care-și înfige ghearele în geam ca să-l lase în jos. Tot un border-collie, ca al lui Mark. Cea mai deșteaptă rasă din lume. Câinele îl vede pe Mark pe fereastră și e disperat să ajungă la el. Țâșnește pe ușă imediat ce Barbara o deschide. Până să apuce să facă vreo mișcare, animalul cel drăgălaș s-a suit pe el, gudurându-se. E ridicat pe picioarele din spate, cu botul spre cer, scoțând scâncetele și urletele alea jalnice. Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
spunea: Ce dracu’ știu eu? De sub marginea căciulii se ițeau smocuri de păr regenerat. Se legăna pe coridor, jucându-se de-a pendula. Se opri în fața lui Karin. —Ăsta-i tipul care o să mă scoată din fundătura asta? Mâinile femeii țâșniră în aer. Părul ei înnodat se desfăcu. —Mark. Ți-am spus că azi vine doctorul Weber. Nu puteai să-ți pui o bluză decentă? —E bluza mea preferată. — Nu merge, când stai de vorbă cu un doctor. El ridică un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
înapoi, pufnind. — Hai să zicem așa. Doctorii pretind că nu mai sunt exact cum eram odată. — Crezi că au dreptate? Mark ridică din umeri. Un spasm îi săgetă corpul. Cu o mână își trase căciula albastru-deschis peste sprâncene. Cealaltă mână țâșni înainte. —Întreab-o pe ea. Ea le tot zice cum eram eu. Karin își apăsă tâmpla cu încheietura mâinii și se ridică. —Iertați-mă, se scuză ea și ieși împleticindu-se din cameră. Weber insistă. —Ai avut un accident? Mark se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Ascultă. Ești psihiatru. Dă-mi voie să te întreb ceva. Cât de ușor i-ar fi unei actrițe foarte bune să... Karin se întoarse, supărată să-i găsească pe amândoi întinși de parc-ar fi fost într-o croazieră. Mark țâșni în sus ca o săgeată. —Vorbești de lup. Trăgeai cu urechea. Trebuia să-mi dau seama. Se uită la Weber. Vrei să bei ceva? O bere ca lumea, rece, sau de-astea? Te lasă să bei bere aici? —Ha! Te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
unii pentru alții. Ascultați, vreau să ajut pe cât se poate. Dacă putem face și alte teste sau radiografii aici, la spital... — Înainte de asta, aș vrea să încerc niște examene low-tech. Aș începe cu o reacție galvanică a pielii. Sprâncenele neurologului țâșniră în sus. Presupun că merită încercat. Doctorul Hayes îl conduse pe Weber în parcare. Stătuseră închiși în camera de consultații suficient de mult timp pentru ca întoarcerea la preria pustie de iunie să-l ia pe Weber prin surprindere. Aerul inert

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
la mijloc, tăind cu precizie în două capul tatălui său. Îi oferi bucățile lui Weber. —Un dar de la Domnișoara Spațiul Cosmic. De pe coridor se auzi un oftat. Mark se ridică în picioare. Hei! Dacă vrei să mă spionezi, vino încoace... Țâșni spre ușă, gata de urmărire. Karin se rostogoli în cameră. Trecu în fugă pe lângă el și înșfăcă fotografia ruptă. —Ce-ți închipui că faci, îți rupi propriul tată? Îl amenință cu bucățile de hârtie. Câte de-astea crezi că avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
în aer. Conversația își schimbă direcția; Weber avu dificultăți în a o urma. Întrebă cum era vremea în Chickadee Way, cum arăta locul. —Conscience Bay arăta superb, Bărbate. Ca sticla. Ca timpul încremenit. Îmi închipui, spuse el. Acul ar fi țâșnit în sus. Lucră până târziu, revizuindu-și notițele. O răcoare umedă de iunie, care sfida tot ceea ce știa el despre prerie, îmbiba încăperea. Nu găsi nici o metodă de a închide aerul condiționat sau de a deschide fereastra. Zăcea în pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-ar fi bine să ceri sfatul specialistului, cât mai stă pe-aici. —Să-l puneți voi să joace curse cu mașini, să-l târâți iar prin toate astea ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic? V-ați pierdut mințile? Mark țâșni din scaun. — Cine dracu’ te crezi? N-ai nici o putere aici! Se repezi la ea, cu brațele înainte. Ea se întoarse, instinctiv, nimerind în brațele lui Rupp, care le deschisese ca s-o protejeze. Mark se opri brusc, își puse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Simțea un neastâmpăr straniu în timp ce-o aștepta pe Barbara, de parcă ar fi avut din nou optsprezece ani și s-ar fi dus la balul de absolvire. Se uita la ceas din două în două minute. A patra oară, țâșni în picioare, speriind-o pe femeia cu jacheta, care, îngrozită, își sfâșie fermoarul până jos. Uitase că-i ceruse lui Karin Schluter să-și sune fratele la ora trei fix, adică peste câteva minute. Începu să se învârtă pe lângă ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de respect prietenos cu care câștigase încrederea câtorva sute de oameni rătăciți, anxioși - toată siguranța pe care o pierduse în timpul nopții. —Plecați? întrebă Bonnie, bosumflându-se. În realitate, nu arăta deloc ca-n poză. Dar de-abia ați venit. Mark țâșni în picioare. —Stai așa. Nu, doctorașule. Nu pleca. Îți interzic. Îndreptă tridentul său imperial spre Weber. Ai zis c-o să mă scoți din spelunca asta. Cine să mă salveze, dacă nu tu? Weber își arcui sprâncenele, dar nu răspunse. —Frate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
însurat cu mine. Ah! Dar când m-am însurat cu tine... Ea gemu. —O zecime din pahar dădea pe dinafară. El se întoarse pe umărul suferind și o privi, alarmat. —Zău? Pe atunci făceam sex prea des? Hohotele de râs țâșniră din ea ca niște mașini peste niște praguri de limitare a vitezei. Își înfundă fața în pernă, încântată și îmbujorată. S-ar putea să fie prima oară în istoria umanității când cineva pune întrebarea asta pe un ton anxios. Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
străduindu-se să-l consoleze. Văzând-o pe Karin că se apropie, Mark se ridică și începu să urle. —Spune-mi și mie ce se întâmplă. Mai întâi mașina, apoi soră-mea. Acum mi-au luat și casa. Coatele îi țâșniră înainte, în timp ce tremura din tot corpul. Își întindea gâtul în trei direcții, de parcă următorul atac ar fi putut veni de oriunde. Ea se uită în spate și cartierul familiar și prietenos i se păru, prin ochii lui, străin. Se întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
când el și adevărata lui soră erau mici și se învârteau pe loc, apoi se opreau brusc. Se uită la înlocuitoarea lui Karin; și ea pare să se clatine. Mark, trebuie să stăm de vorbă. Despre bilețel. Întregul lui corp țâșnește afară din groapa pentru stâlp. Știi tu ceva? Aș... vrea eu să știu. Acum, Mark. Mark! Termină. Ascultă-mă. Dacă cine-o fi scris biletul ăsta n-a luat legătura cu tine până acum, asta e pentru că vrea să rămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
pe lângă casele ca de turtă dulce înșirate una după alta, sub sferele chihlimbarii ale felinarelor de stradă, ca și cum s-ar fi îndreptat spre o întâlnire misterioasă. Toamna îngreuna aerul. Anul se strângea în el însuși, ticsit de pregătiri. Arțari uriași țâșneau în sus, pregătindu-se să intre în repaus. Un roi de insecte agitate își trâmbița imnul funebru cu zumzet de fierăstrău. Se opri în colțul a patru clădiri din lemn alb în formă de A, dintre care una licărea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
sunt sigură că... Uneori era chiar țâfnos. Răcnea cum am plecat eu și mi-am salvat pielea, lăsându-l pe mâinile vracilor și antreprenorilor. Mă făcea... Uneori mă ura pur și simplu. Nu te ura. — De unde știi tu? Palmele lui țâșniră în sus, o țintă pentru furia ei. Îmi pare rău, se precipită ea. Pur și simplu nu sunt convinsă că mai rezist la așa ceva. Rămaseră în tăcere. El se uită la ceas, apoi porni motorul. Nu mai avea mult timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-l izbească iar. Când ați ajuns acolo, ați văzut vreo mașină venind spre voi? Era vreo mașină care să meargă spre vest, spre oraș? Răspunde-mi! — Da. Am fost atenți când ne-am apropiat. Ne tot așteptam să-l vedem țâșnind pe lângă noi. Dar apoi a apărut Fordul ăla Taurus, cu plăcuțe din alt stat. —Ce stat? —Rupp zice că Texas. Nu mi-am dat seama. Mergeam cam repede, ți-am mai zis. Cât de repede mergea Fordul? — E ciudat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
despre cine vorbești? Dacă nu despre Karsh. La cine te-ai referit când ai spus „prietenii tăi“? — Știi tu la cine mă refer. Își pierduse orice urmă de răbdare. Detectivul lor particular. Informatorul lor plătit. Prietena ta, Barbara. Capul ei țâșnește pe spate. Trebuie să aibă vreo leziune, vreo boală mai gravă decât a lui Mark. Mâini reci o ating. —Daniel? O să fugă din casă și o să cheme ajutoare. —Trăgea de mine la dezbatere, ca să vadă cam până unde m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
miliard. După treizeci și trei de ani, am ajuns la trei miliarde. Apoi după paisprezece ani, apoi după treisprezece, apoi după doisprezece... Tremurând, oprește pe banda de refugiu. Singură, în pustiu, cu cifrele astea. Undeva în capul ei izbucnește o furtună. Semnalele țâșnesc, declanșându-se unele pe altele. Evoluția nu a pregătit-o cu nimic pentru asta. O străbat cascade electrice, crize induse de date, iar când în farurile apar în oglinda ei retrovizoare, cel mai rațional lucru din lume este să deschidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583

pămîntul nesfîrșit cufundat În somn, mi-a vorbit În mii de nopți de veghe, iar cuvintele rostite de toate graiurile Întunecate și necunoscute sînt scrise În inima mea. A trecut peste mine În bătaia ritmică a aripilor sale puternice, a țîșnit În șuierul de glonț al bucuriei demonice purtate de vîrtejul iute al vîntului de iarnă; a poposit, blînd și tăcut, aducînd cu sine presimțirea neîndoielnică a bucuriei sălbatice coborîte din cerul Întunecat și moale, Încărcat de zăpadă, a zăbovit În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Încolăcite. Printr-un adevărat miracol, șoferul camionetei a scăpat nevătămat, dar italianul cel mărunțel ajunsese Într-o asemenea stare de mutilare că era de nerecunoscut. În clipa În care l-a izbit camionul, sîngele de un roșu aprins i-a țîșnit din cap ca dintr-o fîntînă arteziană, Încît era de necrezut că un om așa de mic poate ascunde În el asemenea fîntîni de sînge aprins, și a murit acolo, pe trotuar, În cîteva minute, Înainte să vină ambulanța. Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
teribil! spuse fata. N-ar fi grozav dac-am reuși să-l facem pe unul ca ăsta să vină cu noi?! Știu și eu, rosti tînărul nehotărît. Apoi, privind spre bărbatul Întins pe pămînt, rîsul lui ca un susur umed țîșni din nou și-i spuse fetei Încet și tainic: — Mă tem c-ai să ai o mare dezamăgire, dar nu cred c-o să-l convingem pe amicul de colo să meargă. După cum se vede, n-o s-o ducă prea bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
la o petrecere! Pare un tip grozav! continuă ea privind cu interes spre omul Întins pe jos. Zău că așa pare, crede-mă! — Ei, știi bine cum stau lucrurile! spuse tînărul. A fost un tip grozav cît a trăit. GÎlgîitul țîșni abundent din gîtlejul său moale. Vino! spuse el. Hai să mergem. Încă un pic și chiar o să-l convingi! și se depărtară vorbind și rîzÎnd cu glasurile lor tinere și indecente. Internistul se ridică imediat, Își scoase din urechi capetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]