8,709 matches
-
cuvântul din noi doi, Și dacă îmbrățișarea ta ar fi o candelă aprinsă, Mereu aș fi lumină ce m-ar veghea din umbra Ta. Pășești la poarta trecerii dintre cei vii și cei morți Iar umbrele prădalnic te lasă peste țărmul cel de veci, Nimic nu aduci și nu porți, Pe drumul pe care tu acuma îl socoți. Decât iubirea care vecinic te va lumina, Pe locul în care vei umbla. RĂSUNĂ LIN COLINDUL Răsună lin colindul, din glasul omului creat
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
Ta clară. Și e toamnă din toamna de ieri, Încărcată de atâtea veri, În covorul cel moale am pășit Prin atâta splendoare! Între vis și culoare. Ruginite, frunzele îmi cad la picioare, Iară păsările mii au plecat călătoare Spre un țărm de lumină mai mare. Și te-aștept când e dorul mai tare, Ca să vii, printre frunzele ruginii. MĂ VĂD IUBITE ÎN OCHII TĂI Ochiul tău rece reținând surâsul strâns Ultima clipă dăruită a unui popas restâns, Mă văd iubite, în
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
poteci. Inima-mi saltă după iubirea de altădată. Prezența ta o resimt și astăzi caldă, Te simt lipit de trupul meu rătăcit, Printre destine ce în cale mi te-a ivit Lipindu-mă de amintiri te cercetez, La margine de țărm învolburat și meditez, Un gând curat! SĂ-ȚI DOREȘTI ATÂT DE MULT Să-ți dorești atât de mult, să fiu iubirea vieții tale, Înflorind în fiecare zi, între inimi de cristale. Tu îmi legeni visele, atârnându-mi umbrele Și dorindu
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
Călătorim aici, mereu... Și traversăm adâncul defileu, Nimic nu e în zadar, Pe unde treci, arunci mereu un zar. Tu vii, din lunga ta călătorie, Apoi dorești ca să trăim, secundele o veșnicie. Cu inima prea plină de lumină, Spre un țărm de viață senină. Dă-mi mâna iubire, acum! Vreau să dansăm și să uităm, Durerile pământului să traversăm, În noaptea asta, iubire să emanăm. Vreau să privim corăbiile în larg, Când luna ne zâmbește, pe catarg. Stăpână fiind în noaptea
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
vouă și mie deopotrivă, pentru tot ce-am pierdut și pentru ce aș fi putut să văd și n-am văzut... Între file învechite voi căuta anii mei și voi porni împreună cu ei să-mi caut un sens si un țărm de mare, unde barca mea să opresc... Referință Bibliografică: Credeam / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2278, Anul VII, 27 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nina Dragu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CREDEAM de NINA DRAGU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377567_a_378896]
-
Acasa > Poezie > Delectare > PIERDUT ÎN MACI Autor: Păpăruz Adrian Publicat în: Ediția nr. 1911 din 25 martie 2016 Toate Articolele Autorului „...și iar mă-ntorc spre țărmul de plecare cu doruri atârnate de catarg mi-e cercul pribegiei tot mai larg și-ntoarcerile semn de întrebare...” (anonim) ---------------------------------------------------------- povestește-mi de tine amintirile le-am pierdut în lanul de maci despre ochii tăi catedrale în haos despre părul
PIERDUT ÎN MACI de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377667_a_378996]
-
noi.... XVII. CONVERGENȚE SPIRITUALE, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 2044 din 05 august 2016. Nu știu dacă voi găsi cele mai alese cuvinte pentru a scrie o poveste cu eroi universali care au răscolit valuri de lumină la țărmurile Mării Mediteranei, într-un oraș din sudul Turciei, la 1200 de km de Istanbul, între Tars și Antakya (Antiohia Siriei), la 80 de km de la granița cu Siria, cu o populație de circa 3 milioane.Acest ținut vegheat de mii
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
nesfârșită a ținutului Hatay, de niște oameni atât de minunați? Zâmbetul, brațele deschise ... Citește mai mult Nu știu dacă voi găsi cele mai alese cuvinte pentru a scrie o poveste cu eroi universali care au răscolit valuri de lumină la țărmurile Mării Mediteranei, într-un oraș din sudul Turciei, la 1200 de km de Istanbul, între Tars și Antakya (Antiohia Siriei), la 80 de km de la granița cu Siria, cu o populație de circa 3 milioane.Acest ținut vegheat de mii
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
ude-n ghete.Pe plajă, la acea oră matinală îmi tulburau gândurile doar câte un iubitor de joching singuratic, însoțit de câinele său în cursa-i matinală. Pe plajă am văzut ici colo și câteva bărci, lăsate în apropiere de țărm de proprietarii lor și la un moment dat m-am oprit, așezându-mă pe marginea uneia din ele si privind departe în larg. Se vedeau în depărtare, vase mici cu pânzele velelor albe întinse în bătaia brizei. Când s-a
INGRID- CONTINUARE(FRAGMENT-2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378300_a_379629]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎN CEAS DE TAINĂ Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt un castel cu zidul pe-alocuri dărâmat de valul nestatornic în țărmul lui bătând- un boț de humă arsă cu suflet prea mirat de-atâta ritm ce bate în trupul lui plăpând. Destinul ce mi-i dat îl port cum se cuvine și-n Tine, Doamne, caut puterea și-alinarea căci pentru
ÎN CEAS DE TAINĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378458_a_379787]
-
țară; Câte-un vers ninge Copoul, în formație de doi, Teiul abia stă-n picioare, un Luceafăr să apară. Piatra tace pe alei, să-i audă pasul moale; În păduri, izvoare-așteaptă, fruntea să îi răcorească, Marea s-a oprit la țărm, cu ghiocul prins de poale, De iubiri, de Veronica, Eminului să-i ghicească. '' Floare-albastră'' îl așteaptă de-o vecie și mai mult; Se zărește primăvara îmbrăcată-n strai de gală, Nuferi galbeni stau cu vara peste creștet mai demult, Ploile
EMINESCU N-A MURIT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378590_a_379919]
-
aduni de pe jos Verși lacrimi de sânge și nu scoți un cuvânt. Ursitoarele-ajunse la nașterea ta Far' de măsură ți-au dorit frumusețe Ochi albaștri că cerul, piele de catifea Peste chipul senin, veșnică tinerețe. Era noapte târziu și pe țărm gemea marea Și cu geamătul ei a venit și blestemul Ursitoarele n-au putut nimic ca să facă Deși implorat-au și marea și cerul. Și așa ai rămas, frumoasa și buna, Cât e ziua de mare să cutreieri pământul Nu
DUREROS DE FRUMOS ȘI ADEVĂRAT! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378612_a_379941]
-
ZBOR Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului O, de-aș putea să îți mai mângâi chipul ce-mi surâdea intens și viu, dar spulberat sub soare-i, ca nisipul de pe un țărm uitat, pustiu. Îmi zic, să nu mai bat la poarta-ți ferecată ce îmi era deschisă odinioară, să zbor ca pasărea, de soare luminată, și-n zborul meu înalt, nimic să nu mă doară... Referință Bibliografică: Zbor / Cristina Crețu : Confluențe
ZBOR de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378976_a_380305]
-
lăsat o lacrimă să scape Printre gene lungi și printre pleoape. Fericirea este prea departe, Când zăgazurile-n noi sunt sparte, Sufletul tânjește iar a moarte Și de viața noastră ne desparte. Totuși, se-ntrevede începutul, Când plutim spre-un țărm, necunoscutul, Al iubirii, care ne e scutul, S-o primim cu zâmbet, cu sărutul. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: SĂRUTUL / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1969, Anul VI, 22 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright
SĂRUTUL de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378985_a_380314]
-
sa, identifică idealuri și mentalități care, iată, unesc/despart încă oamenii din Orient. Ashkelon (Migdal, Askalon) reprezintă un loc, dar și un simbol, un topos pentru diverse popoare (iudei, creștini, sumerieni, musulmani), dar și o „simplă bucată de pământ” pe țărmul Mediteranei; pentru oamenii între care a crescut, între cele două războaie, Ali, fiul lui Muhmed și al Giuliei. Ashkelon e un peisaj dezolant, unde existența e la limita suportabilității: „Un petec de pământ din apropierea Mării Mediterane, la miazăzi de o
VISUL ARHEOLOGULUI de IOAN HOLBAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379064_a_380393]
-
ei curs. Dau timpul înapoi, și totuși tace Plâng liniștea ce doare, născută din cuvânt, De-atâtea ori osândă, de-atâtea ori iertare, Atât ne mai rămâne, din viața pe pământ. Din curgerea-i firescă, precum râu-n aval, Pe țărmul lui privesc, aievea an de an, Un astăzi-gând de ieri, și-un mâine-vis de azi, Speranțe și-amintiri, nu se vor pierde-n van. Referință Bibliografică: OROLOGIUL / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2118, Anul VI, 18 octombrie
OROLOGIUL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379100_a_380429]
-
maică? Nimeni nu cunoaște cauzele crizei. Crimă perfectă. Mâna mea e un trup de flori. Nisip dureros mă îngroapă. Pădurile bogate au ars mocnit În fiecare. Axa lumii șuieră. Așteptați un nou continent? Pentru ce? Păsări pe dune, caii pe țărm, totul a secat Până la diamant. UN PRIETEN Un prieten mă întreabă, despre Ce vrei să discutăm? E o întrebare - prăpastie, Cu multe fântâni de sânge, acum se practică briceagul la gât, Telefonul care ucide, busola și moartea pe o parte
POEME (2) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379893_a_381222]
-
se puse în mișcare sub loviturile puternice ale rândurilor de vâslași năimiți să trudească la mânuirea ei pe întinderile Oceanului. Curând, un vânticel ușor umplu pânzele desfăcute larg de pe catargul cel mare și, încet-încet, corabia începu să se depărteze de țărm, clătinându-se ușor în tangajul infinit al mării. Cu fiecare val ce trecea, corabia era mai departe. De pe țărm, încă se mai vedea un batic alb care flutura. Era cel al Juliei, care sorbea cu privirea orizontul care înghițea ce
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
Oceanului. Curând, un vânticel ușor umplu pânzele desfăcute larg de pe catargul cel mare și, încet-încet, corabia începu să se depărteze de țărm, clătinându-se ușor în tangajul infinit al mării. Cu fiecare val ce trecea, corabia era mai departe. De pe țărm, încă se mai vedea un batic alb care flutura. Era cel al Juliei, care sorbea cu privirea orizontul care înghițea ce era ei mai drag, pe Hans, plecând spre Lumea Nouă, să caute un nou destin pentru ei amândoi! * Nu
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
destin pentru ei amândoi! * Nu se poate spune că Hans și familia sa nu au fost ocrotiți în călătoria lor peste Ocean, spre Lumea Nouă. După trei luni de călătorie, având și vremea bună, fără furtuni, izbutiră să ajungă pe țărmul Americii, cam în zona unde deja erau colonii olandeze, în New Jersey. De cum debarcară pe noul continent, căutară să cumpere pământ pentru viitoarele lor gospodării. Hans și cu noii sosiți trăiau o mare efervescență a muncii, a zidirii de case
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
pe corabie împreună cu toată familia sa, dar inima, precum și gândurile sale, rămăseseră în Olanda, acolo unde era cineva atât de drag, care aștepta ca el să revină într-o zi! De aceea, în fiecare zi, avea obiceiul să vină pe țărmul mării, să urce promontoriul unei stânci înalte, să se roage la Domnul Cel de Sus, apoi să se uite, cu dor nesfârșit, peste întinsele ape albastre, cele cu valuri veșnic călătoare. Marea, deși agitată cel mai adesea, aducea o liniște
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
cosmopolitului oraș Amsterdam, forfota zilei era la ea acasă, neîncetat. Dar era cineva care nu avea stare în casa ei îndestulată și liniștită, cineva care, mereu, de cum vedea dimineața că cerul e senin, netulburat de vânt, se și ducea pe țărmul mării, să vegheze mersul corăbiilor pe întinderile apelor. Alesese ea un țărm mai înalt, departe de forfota portului, unde venea să vadă marea, cu tot ce se petrece pe ea. Era Julia, fata cu părul de aur, cu ochi albaștri
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
cineva care nu avea stare în casa ei îndestulată și liniștită, cineva care, mereu, de cum vedea dimineața că cerul e senin, netulburat de vânt, se și ducea pe țărmul mării, să vegheze mersul corăbiilor pe întinderile apelor. Alesese ea un țărm mai înalt, departe de forfota portului, unde venea să vadă marea, cu tot ce se petrece pe ea. Era Julia, fata cu părul de aur, cu ochi albaștri, cu zâmbetul senin și plin de bunătate. Nu aștepta de pe mare nici
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > LUMEA NOUĂ (4) - ULTIMA PARTE Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1735 din 01 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Lumea Nouă (4) - Ultima parte Julia era pe țărm, când corabia cu care se-ntorcea Hans răsări la orizont. O recunoscu. Da, era aceeași corabie cu care plecaseră Hans și ai lui spre Lumea Nouă. Ce bucurie în sufletul ei! Alergă într-o suflare spre cheiurile portului unde ajunse
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
aceeași corabie cu care plecaseră Hans și ai lui spre Lumea Nouă. Ce bucurie în sufletul ei! Alergă într-o suflare spre cheiurile portului unde ajunse încă înaintea corabiei. Iat-o, semeață, cu velele cele mari strânse, aluneca ușor spre țărm. La un moment dat, vâslașii struniră corabia, care se opri doar la câțiva pași de chei, iar mateloții aruncară ancora fixând-o lângă țărm, apoi punți mari se întinseră înspre mal, și lumea începu să coboare. Iar cel care sărise
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]