60,912 matches
-
ÎN ȘOAPTE, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. Ieri parcă timpul duios îmi șoptea, Vegheat sub străluciri blânde de stea, Reflectate pe cer, printre ramuri, Pe sticla subțire de la geamuri, Pe care stau, așezate-n colțuri, Flori de gheață pitite sub aburi... Șoptea povești desprinse din clipe Ce-au curs înspre infinit, în pripe, Risipite-n tăceri și lacrimi seci, Printre răstimpuri cu atingeri reci, Ce astăzi pătrund în oglinzi nude Cu ecouri lungi
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
preling greu La fereastra trupului cald al meu, Poposind imagini rupte-n ... Citește mai mult Ieri parcă timpul duios îmi șoptea,Vegheat sub străluciri blânde de stea,Reflectate pe cer, printre ramuri,Pe sticla subțire de la geamuri,Pe care stau, așezate-n colțuri,Flori de gheață pitite sub aburi...Șoptea povești desprinse din clipeCe-au curs înspre infinit, în pripe,Risipite-n tăceri și lacrimi seci,Printre răstimpuri cu atingeri reci,Ce astăzi pătrund în oglinzi nudeCu ecouri lungi prin simțiri
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
ANTICAMERA TIMPULUI APROPIAT, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017. Nu de puține ori căutăm refugiul propriului suflet în libertatea minții, a leagănului zborului propriilor gânduri spre infinit... Ființa ne devine precum o bancă așezată în mijlocul întinderii pustii ce se deschide către orizonturile nesfârșite dimprejur, pe care aripile obosite ale sufletului poposesc, odihnindu-se, extrăgându-și esența propriei liniști, din tăcerea absolută... Valul de speranțe ce inundă marginile abrupte ale propriilor simțiri adeseori alină cu
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
soare ritmurile sub care se zbat neîncetat, să se facă simțite, pulsurile lumii... Citește mai mult Nu de puține ori căutăm refugiul propriului suflet în libertatea minții, a leagănului zborului propriilor gânduri spre infinit... Ființa ne devine precum o bancă așezată în mijlocul întinderii pustii ce se deschide către orizonturile nesfârșite dimprejur, pe care aripile obosite ale sufletului poposesc, odihnindu-se, extrăgându-și esența propriei liniști, din tăcerea absolută...Valul de speranțe ce inundă marginile abrupte ale propriilor simțiri adeseori alină cu
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
Sarmanele, gerul apăsător îndură, Făcându-și culcuș printre locuințe... Un crivăț siberian își face loc sumbru, În timp ce drumuri sub omăt se ascund, Iar șuieratul vantului sună funebru, Când pătrunde pretutindeni furibund... Liniștea își caută ecoul în fereastră, Unde s-au așezat reci flori de gheață, Ce îmbracă sticla în rochie maiastră Încântând ca-n povești, de ... Citește mai mult Pe albastrul infinit al cerului seninS-a lăsat tulburător culoarea gri,În zare, 'ntreg pământul se vede nins deplin,Iar nori închiși
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
Sarmanele, gerul apăsător îndură,Făcându-și culcuș printre locuințe...Un crivăț siberian își face loc sumbru,În timp ce drumuri sub omăt se ascund,Iar șuieratul vantului sună funebru,Când pătrunde pretutindeni furibund...Liniștea își caută ecoul în fereastră,Unde s-au așezat reci flori de gheață,Ce îmbracă sticla în rochie maiastrăîncântând ca-n povești, de ... XXII. MOMENTE ȘI SIMȚIRI UNICE, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017. În simplitatea felului lucrurilor e adesea toată bucuria
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
sunete de goarnă... În călătoria pe pământul înghețat, Magia castelelor și-a nămeților prin munți, A potecilor ce, prin ele, cu greu răzbat, E dintr-o lume care leagă miracole-n punți! Lăsând în urmă orice teamă de rece, Care așează în suflete și simțiri gheață, Cu privirea-n sus, înspre luna care trece, În pași lini voi merge, sub reflectarea-i mareață! Albul senin, unind zăpezi cu cerul în zări, Peste toate își înalță sublim tronul menit, Stele și felinare
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
-i mareață! Albul senin, unind zăpezi cu cerul în zări, Peste toate își înalță sublim tronul menit, Stele și felinare călăuzesc plecări, Ori sosiri de nicăieri, în graba spre infinit... Langă maluri de-apă neclintite, ca-n povești, M-aș așeza, poposind ore-ntregi, în tăcere, ... Citește mai mult Dacă viața întreagă ar fi doar un vis,Aș alege să fie al unei nopți de iarnă...În care, înaintând în propriul abis,Aș rătăci departe, în sunete de goarnă...În călătoria
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
sunete de goarnă...În călătoria pe pământul înghețat,Magia castelelor și-a nămeților prin munți,A potecilor ce, prin ele, cu greu răzbat,E dintr-o lume care leagă miracole-n punți! Lăsând în urmă orice teamă de rece,Care așează în suflete și simțiri gheață,Cu privirea-n sus, înspre luna care trece,În pași lini voi merge, sub reflectarea-i mareață!Albul senin, unind zăpezi cu cerul în zări,Peste toate își înalță sublim tronul menit,Stele și felinare
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
-i mareață!Albul senin, unind zăpezi cu cerul în zări,Peste toate își înalță sublim tronul menit,Stele și felinare călăuzesc plecări,Ori sosiri de nicăieri, în graba spre infinit...Langă maluri de-apă neclintite, ca-n povești, M-aș așeza, poposind ore-ntregi, în tăcere,... XXIV. SENINUL CLIPELOR EXISTENȚEI, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2192 din 31 decembrie 2016. Seninul, dacă umple "cerul" sufletului, e tot de ce avem nevoie pentru clipe sublime de pace... Acele secunde întregi
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
vor opri, obosiți de prea mult preumblat prin nesfârșirea lumii, prin praful așternut în goana permanentă înspre zările întinse la infinit, mereu chemând către ele ecouri ale sufletelor, să le urmeze în tăceri și extaz neînțelese... Când ființa se va așeza pe marginile sinelui, la înălțimea sublimă a celui mai de sus zbor atins al aripilor imaginației, în secunde trecând prin timpul dat a fi lumesc, poposind îndelung pe culmi ale odihnei, ce alină neostenită truda drumeției neîntrerupte de propria-i
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
vor opri, obosiți de prea mult preumblat prin nesfârșirea lumii, prin praful așternut în goana permanentă înspre zările întinse la infinit, mereu chemând către ele ecouri ale sufletelor, să le urmeze în tăceri și extaz neînțelese... Când ființa se va așeza pe marginile sinelui, la înălțimea sublimă a celui mai de sus zbor atins al aripilor imaginației, în secunde trecând prin timpul dat a fi lumesc, poposind îndelung pe culmi ale odihnei, ce alină neostenită truda drumeției neîntrerupte de propria-i
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
Basarabia”(Grigore Vieru ); ,,un reper imposibil de eludat al culturii, al istoriei și al demnității naționale” (Adrian Păunescu ); un reprezentant strălucit al,,școlii de poezie de la Chișinău”(Ioan Alexandru) . Urmează apoi aprecieri ale altor nume grele ale criticii literare românești, așezate într-o ordine aleatorie: ,,o conștiință estetică modernă”, un ,,foarte bun avocat (nu numai înflăcărat, ci și rațional, elocvent) al cauzei naționale” (Alex Ștefănescu, alt prieten al literaturii române de dincolo de Prut); poet situat între ,,neoromantism și militantism” (Adrian Dinu
O CARTE-OGLINDĂ A UNEI PERSONALITĂŢI: NICOLAE DABIJA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383694_a_385023]
-
rotund acest volum ce ne revelează imaginea unui poet ,,modern, cu o frapantă prospețime a metaforei, ancorat în marea tradiție a liricii românești, cât și la realitățile tragice ale istoriei Basarabiei”, prozator, ziarist, eseist, patriot. O carte ce se va așeza în raftul de sus al istoriei literaturii române generale contemporane, ca oglindă nu numai a unei personalității de excepție, ci și a unei felii de istorie basarabeană. Referință Bibliografică: O carte-oglindă a unei personalități: Nicolae Dabija / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare
O CARTE-OGLINDĂ A UNEI PERSONALITĂŢI: NICOLAE DABIJA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383694_a_385023]
-
Relatare > POVESTE CU VEVERIȚE Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1381 din 12 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Poveste cu veverițe Vara, cea mai mare bucurie pentru Liliana era să vină în satul bunicilor, acolo la căsuța cea micuță așezată chiar în vecinătatea pădurii. Ea n-ar fi dat acel loc drag pentru nici un palat din lume, oricât de măreț și lucitor ar fi. Acolo începea raiul pe pământ. Pădurea se înălța spre cer chiar de lângă livada din spatele căsuței. Vârfurile
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
încet pe mușchiul umed de pe rădăcinile cuvintelor risipite. el mi-a mulțumit. pădurea a foșnit scurt. ploua când am plecat. în Brașov e soare acum. 20 iulie 2016 -------------------- să simți cum curge prin tine verticalitatea unui brad bătrân să te așezi în poziția fătului pe covorul de frunze de la rădăcina lui după ce l-ai îmbrățișat și i-ai sărutat scoarța mulțumindu-i iată bucuria bucuriilor dincolo de clipa aceea în care mamă fiind simți pentru prima oară cum colostrul țâșnește spre buzele
VERTICALITATEA COPACILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383761_a_385090]
-
piele de porc ... Din când în când fluiera printre dinți la oițele ce priveau cu jind la apa limpede a Lotrului. După atâta mers, a strigat scurt la oi. Acestea s-au oprit ca la o comandă, privind la stăpânul așezat pe marginea unei stâci, năpădit de gânduri. „Puterea unui cioban se măsoară în greutățile biruite!”. - Bârrr! Duceți-vă să beți apă! A strigat, aruncând spre ele cu un șomoiog de iarbă uscată. După o odihnă de mai bine de o
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
îmi zice Ion din Ionești de Vâlcea! - Măi, Ion când te-am zărit aici, sus cu oile lână tine, mi-am zis: aista îi un hoț de animale care vrea să treacă dincoace. - Hei, Ioane... s-a dus cu haiducia! Așezându-și mâțoasa de lână albă mai bine pe umeri, a continuat. Mă gândesc că un minut de îndoială face cât o veșnicie de suferință. - Ai dreptate! Dar prin pustietățile aistea te poți aștepta la orice! Însă, o vorbă înțeleaptă spune
ION ŞI IOAN – ÎNŢELEPŢII DIN TRANSALPINA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383730_a_385059]
-
am cărat sculele la mașină și am pornit fără grabă spre baltă. În zece minute eram pe malul lacului. Era o zi destul de mohorâtă și umedă, dar pe malul lacului erau mulți pescari. Am avut noroc că nimeni nu se așezase pe locul meu. Pe lac era liniște deplină, nimic nu tulbura luciul apei. Așa cum am mai scris, lacul este amplasat între două maluri înalte de peste douăzeci de metri pe verticală. Pe partea unde m-am așezat eu și majoritatea pescarilor
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
că nimeni nu se așezase pe locul meu. Pe lac era liniște deplină, nimic nu tulbura luciul apei. Așa cum am mai scris, lacul este amplasat între două maluri înalte de peste douăzeci de metri pe verticală. Pe partea unde m-am așezat eu și majoritatea pescarilor, era mal de carieră de calcar, iar celălalt mal era împădurit cu pini. Doar când bătea vântul din S-E sau N-V se formau valuri pe apă și se simțea bătaia vântului. În rest, atmosfera
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
după care Dorin îi spuse: ,,Liviu fotbalistule ce mai faci? Vreau să te invit la o bere, haide nu admit nici un refuz.” Iar în clipa următoare se simți luat de braț și intră împreună cu Dorin într-un restaurant unde se așezară la o masă. Li se aduse bere și un aperitiv. Apoi Dorin începu să-i spună: ,, Mi-a mers bine în străinătate am lucrat și m-au plătit bine, am venit cu un mercedes pe care am să-țil arăt și
CUMPĂNA DIN NOAPTE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383767_a_385096]
-
vine pe la cinci. Du-te liniștit! Vreau să rămân câteva clipe cu amintirile mele și să-l plâng în liniște pe tatăl tău. Se ridică greoi din fotoliu, luă de pe raftul bibliotecii fotografia soțului. O sărută cu evlavie și o așeză la loc cu o liniște nefirească. O căsnicie de cincizeci de ani nu stă în fotografii sau în amintiri răzlețe, ea rămâne pe veci înrămată în inimă și în acel colț al creierului destinat amintirilor nemuritoare. Și Delia și Anton
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383752_a_385081]
-
-mi poți da, să rămân cu nostalgie! Că aș vrea să-mi pot păstra dragostea de poezie! Te mai rog, mărită-doamnă, să te-așterni covor de gânduri! Pentru harul tău de Toamnă, să-ți pun măiestrie-n rânduri! Să te-așez la masa plină cu momente înspirate! Când sorocul o să-ți vină, Toamnă, să renaști în carte! Tristeți s-alungi din destine, când revii ca o crăiasă! Cu brațe de roade pline, du belșug în orice casă! Mie să-mi aduci
DOAMNĂ-TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383792_a_385121]
-
acestor târâtoare însușiri antropomorfice. Târâtoarele sunt perseverente și par a avea un singur gând: să invadeze totul. De aici și teama celor doi care se văd cotropiți de râme și melci. Situația devine hilară până când apare Vecinul X, care-l așează într-o roabă pe Bătrânul X, ca să-l ducă la doctor, să-i salveze piciorul înțepenit. Vecinul are și el fobia lui. Tânărul X se vede chiar metamorfozat într-un melc. Actul III are drept cadru un salon de spital
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
eternitatea”. De fapt, el caută prafurile care-l ajută să inventeze stelele. Le schimbă cu laptopul cel nou cumpărat recent de mama. Dar e înșelat de vânzătorul de prafuri, Maur. Vicu, din ce în ce mai disperat că nu-și mai găsește stelele. Se așează pe o bancă în parc, se înveșmântă din noroi, gustă din el, se împotmolește. Se închipuie când cerb înnoroiat, când hipopotam, când rinocer. Oamenii din stradă îl lovesc, îl batjocorăsc, râd de el. Are câte o clipă de luciditate: “Prafurile
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]