29,010 matches
-
se scindează într-un Cititor și o Cititoare. Pe primul nu l-am caracterizat, nici nu i-am atribuit gusturi precise: ar putea fi un cititor ocazional și eclectic. Cea de-a doua are vocația cititorului, știe să-și explice așteptările și refuzurile (formulate în termeni cât mai puțin intelectuali posibil, chiar dacă - ba chiar tocmai pentru că - limbajul intelectual se estompează în mod ireparabil în vorbirea cotidiană), sublimare a „cititoarei medii“, dar foarte mândră de rolul ei social de cititoare din pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și el unei necesități, dat fiind că titlurile citite unul după altul vor constitui și ele un incipit. Titlul este întotdeauna pertinent în mod literal temei narațiunii și de aceea fiecare „roman“ se va naște din întâlnirea dintre titlu și așteptarea Cititoarei, așa cum a formulat-o ea în cursul capitolului precedent. Cele de mai sus înseamnă că privind atent, în locul „identificării în alte euri“, găsești o grilă de parcursuri obligatorii, care e adevărata mașină generativă a cărții, pe tipul de aliterații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ce mai e? Vrei să faci pipi? Asta tu știi. Nu doar că aștepți cine știe ce lucru deosebit de la cartea asta. Din principiu, nu mai aștepți nimic. Sunt atâția alții, mai tineri sau mai puțin tineri decât tine, care trăiesc în așteptarea unor experiențe extraordinare; de la cărți, de la persoane, de la călătorii, de la evenimente, de la ceea ce le rezervă ziua de mâine. Tu nu. Tu știi că lucrul cel mai bun pe care-l mai poți aștepta e să eviți ce e mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai poți aștepta e să eviți ce e mai rău. Asta e concluzia la care ai ajuns, în viața personală, ca și în privința problemelor generale și de-a dreptul mondiale. Și cu cărțile? Ei bine, tocmai pentru că ai exclus orice așteptare, în orice domeniu, consideri că e drept să-ți mai permiți încă această plăcere de tinerețe a așteptării, într-un sector bine circumscris ca acela al cărților, unde lucrurile pot ieși bine său rău, dar riscul deziluziei nu e grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
viața personală, ca și în privința problemelor generale și de-a dreptul mondiale. Și cu cărțile? Ei bine, tocmai pentru că ai exclus orice așteptare, în orice domeniu, consideri că e drept să-ți mai permiți încă această plăcere de tinerețe a așteptării, într-un sector bine circumscris ca acela al cărților, unde lucrurile pot ieși bine său rău, dar riscul deziluziei nu e grav. Prin urmare, ai văzut într-un ziar că a apărut Dacă într-o noapte de iarnă un călător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și deja mi se pare că mi-am petrecut toată viața aici, intrând și ieșind din acest bar, trecând de la mirosul de peron la mirosul de rumeguș ud din closete, totul amestecat într-un miros unic care e cel al așteptării, mirosul cabinelor de telefon când nu mai rămâne decât să-ți recuperezi fisele, deoarece numărul format nu dă semn de viață. Eu sunt bărbatul care circulă între bar și cabina telefonică. Sau: acel bărbat se numește „eu“ și nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pierd, sau pentru că abia aștept să scap de ea. Ce e sigur e că nu e un bagaj oarecare, ce poate fi lăsat la depozitul de bagaje, sau pe care te poți preface că l-ai uitat în sala de așteptare. E inutil să mă uit la ceas; dacă cineva ar fi venit să mă aștepte, ar fi plecat de o bucată de vreme; e inutil să mă frământ, încăpățânându-mă să dau înapoi ceasurile și calendarele, în speranța de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acum complet către femeie; de câteva pagini deja te-nvârți în jurul ei, eu nu, autorul se-nvârte în jurul acestei prezențe feminine, de câteva pagini aștepți ca fantasma asta feminină să ia formă, așa cum iau formă fantasmele feminine pe pagina scrisă; așteptarea ta de cititor îl împinge pe autor către ea; chiar și eu, care am alte griji pe cap, mă las antrenat să-i vorbesc, să încep o conversație pe care ar trebui s-o retez cât mai repede, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a întâmplat când am trecut prin fața bisericii Sant Apollonia, transformată pe atunci în spital pentru bolnavii de holeră, cu sicriele morților la vedere, afară, pe suporturi de lemn, înconjurate de cercuri de var, ca lumea să nu se apropie, în așteptarea căruțelor de la cimitir. Era acolo o bătrână care se ruga în genunchi, în fața bisericii, iar noi, înaintând în sunetul marșului, era cât pe-aci s-o lovim. A ridicat spre noi un pumn mic, uscat și galben, zbârcit ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fanatic e convins că a pus mâna pe jurnalul crizei spirituale a lui Silas Flannery și nu pe ciorna unuia din obișnuitele lui thrillers. E extraordinar cum sectele secrete sunt gata să capteze orice știre, adevărată sau falsă, care corespunde așteptărilor lor. Criza lui Flannery crease agitație în rândurile celor două facțiuni rivale ale Puterii Apocrife care, cu speranțe contrare, își asmuțiseră informatorii în văile din jurul vilei romancierului. Cei din Aripa Umbrei, știind că marele fabricant de romane în serie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
gură. O dezleg. Vomită. Mă privește cu dispreț. — Ești un nenorocit, îmi spune. VII Așezat la o măsuță, la cafenea, citești romanul lui Silas Flannery împrumutat de la doctor Cavedagna și o aștepți pe Ludmila. Mintea ta e ocupată cu două așteptări concomitente: cea interioară, a lecturii, și cea a Ludmilei, în întârziere față de ora întâlnirii. Te concentrezi asupra lecturii, încercând să transferi așteptarea Ludmilei asupra cărții, sperând s-o vezi venind spre tine din paginile cărții. Dar nu reușești să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lui Silas Flannery împrumutat de la doctor Cavedagna și o aștepți pe Ludmila. Mintea ta e ocupată cu două așteptări concomitente: cea interioară, a lecturii, și cea a Ludmilei, în întârziere față de ora întâlnirii. Te concentrezi asupra lecturii, încercând să transferi așteptarea Ludmilei asupra cărții, sperând s-o vezi venind spre tine din paginile cărții. Dar nu reușești să mai citești, romanul rămâne blocat la pagina pe care o ai sub ochi, de parcă numai sosirea Ludmilei ar putea să repună în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cititori uitându-se peste umărul meu și punând stăpânire pe cuvintele mele, pe măsură ce ele sunt așternute pe hârtie. Nu sunt capabil să scriu dacă cineva mă privește; simt că ceea ce scriu nu-mi mai aparține. Aș vrea să dispar, lăsând așteptării iminente din ochii lor foaia băgată în mașina de scris, și cel mult degetele mele, bătând clapele. Ce bine aș putea scrie dacă n-aș exista! Dacă între foaia albă și fierberea cuvintelor și povestirilor ce iau formă și dispar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scris, narabilul pe care nimeni nu-l povestește. Poate că femeia pe care o observ cu ocheanul știe ce ar trebui să scriu; sau nu știe, așteptând de la mine să scriu ceea ce nu știe; dar ceea ce știe cu siguranță este așteptarea, golul pe care cuvintele mele vor trebui să-l umple. Uneori mă gândesc la materia cărții pe care o voi scrie ca ceva existent deja: gânduri deja gândite, dialoguri deja pronunțate, povești deja întâmplate, locuri și ambianțe văzute; cartea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care urmează: e promisiunea unui timp de lectură ce se întinde dinaintea noastră, care poate conține toate evoluțiile posibile. Aș vrea să pot scrie o carte care să fie numai un incipit, menținând pe toată durata ei potențialitatea de la început, așteptarea încă fără obiect. Dar cum ar putea fi construită o asemenea carte? S-ar întrerupe, oare, după primul paragraf? Ar prelungi la infinit preliminariile? Ar interpola un început de narațiune în altul, ca în O mie și una de nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ar crede că scrie datorită talentului său; dar mesajul ce vine din spațiu, pe unde captate de creierul lui, s-ar infiltra în ceea ce scrie el. Și voi ați reuși să decodați mesajul? Nu mi-au răspuns. Mă gândesc că așteptarea interplanetară a acestor tineri va fi înșelată și simt un anume regret în fond, aș putea foarte bine să strecor în viitoarea mea carte ceva care să le poată părea revelarea unui adevăr cosmic. Deocamdată n-am nici o idee ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
așa - strigi, și cauți în cartea incomprehensibilă o frază care să poată dezminți cuvintele Ludmilei. Dar cele două trenuri pleacă, se îndepărtează în direcții opuse. În parcul din capitala Ircaniei suflă un vânt înghețat. Ești așezat pe o bancă în așteptarea lui Anatoli Anatolin, care trebuie să-ți încredințeze manuscrisul noului său roman Ce poveste își așteaptă finalul? Un tânăr cu barbă lungă și blondă, palton lung, negru și beretă de mușama se așază lângă tine. — Fă pe prostul. Parcul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
într-un punct mort“, scria el, „nu este profitabilă pentru nimeni dintre cei implicați. Clientului i se dau speranțe deșarte fiindcă de cazul lui se ocupă un detectiv, iar detectivul se simte obligat să găsească o rezolvare a cazului din cauza așteptărilor clientului. Asta înseamnă că, probabil, detectivul va consuma, lucrând la un asemenea caz, nejustificat de mult timp. La sfârșitul zilei nu sunt deloc șanse să se fi înregistrat vreun progres și te întrebi dacă nu cumva cazul îți cere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
decât să fii secretară într-o bancă sau un birou de avocați. Probabil că, la urma urmei, a meritat să muncească pe brânci. Rămânea, însă, problema asta cu găinile. — Așa că, Mma Makutsi, povesti Mma Ramotswe așezându-se pe scaun în așteptarea ibricului de ceai de rooibos pe care i-l prepara secretara ei. Așa că m-am dus la Molepolole și am găsit locul unde au trăit oamenii aceia. Am văzut ferma și locul unde au încercat să cultive legumele. Am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
muncitoare și inteligentă și, dacă asta însemna atât de mult pentru ea, de ce să n-o promoveze, la o adică? Ar putea-o ajuta la investigații, ceea ce ar însemna o mai bună gestionare a timpului decât statul la birou în așteptarea vreunui apel telefonic. Ar putea achiziționa un robot telefonic care să înregistreze apelurile dacă ea era pe teren, plecată să ancheteze un caz. De ce să nu-i acorde o șansă și s-o facă fericită? — Atunci, ai să capeți ceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mă explic lor. Nu, asta nici mort! Ei nu știu cum trebuie să te comporți c-un geniu? Ar trebui să fie bucuroși că le fac o asemenea favoare... Dacă te prind în rețeaua lor, nu mai scapi niciodată. Mi-a depășit așteptările. A avut de băut din banii ăia vreo trei săptămâni, tocmise un taxi să-l poarte din cârciumă-n cârciumă, să-l aștepte până-și termină activitățile. Acum mai avea vreo trei admiratori, unul era chiar șoferul. Pe urmă, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e tot mai întunecat la față, își mușcă buza de jos, se trage de mustață și presimt că se apropie momentul exploziei. Nu știu ce formă va lua, mai contondentă sau doar verbală, dar știu că va avea loc. Nu durează mult așteptarea. Maxențiu vrea coniac, dar s-a terminat. Ia o sticlă goală și-o izbește de pervaz. Bucățile sar în toate părțile. Criticul tresare și se oprește dintr-o demonstrație. - Cer să se facă liniște! Aceasta este o veritabilă bătaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu rechinii, aproape la fel de mult cum Îl incitase, la vremea ei, Înfruntarea, dintr-o bărcuță fragilă, a balenelor și cașaloților. Viața de pescar de balene era dură, căci fiecărui ceas de primejdie și entuziasm Îi urmau deseori săptămîni de plictisitoare așteptare, cînd trebuia să Îndure călduri sufocante, calm fără nici o adiere pe mare, furtuni Îngrozitoare și insuportabila duhoare de pe vas, care Îi pătrundea În sînge, i se impregna În piele și făcea ca, odată ajuns pe uscat, nici măcar cele mai respingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lor drăcești. CÎnd unul dintre masculi Îmbătrînea, altul mai tînăr venea de Îndată să-i revendice haremul, iar cînd bătrînul era În cele din urmă Învins, se retrăgea tîrÎndu-se cu chiu, cu vai spre țărmurile abrupte dimpotriva vîntului, În așteptarea unei morți care nu Întîrzia să se ivească, pesemne ca o pedeapsă pentru că-l părăsiseră puterile sau curajul. Aceasta era moartea naturală și logică, demnă de un cap de familie și rege al turmei, dar niciodată, de cînd analele speciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mării și pentru mare și oamenii născuți acolo nu și-ar fi imaginat vreodată altă viață decît aceea de marinar, de Îndată ce aveau putere de judecată, și nu se Întorceau decît pentru scurte escale temporare sau pentru lunga escală finală În așteptarea morții, În pofida faptului că, la vremea respectivă, aproape șaizeci la sută din marinarii aldanezi dispăruseră pentru totdeauna Înghițiți de ape. Acolo exista un cimitir de femei, bătrîni și, foarte rar, copii, căci se știa că Moartea, oricît de mult s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]