3,329 matches
-
dizolva carnea, scheletul și organele interne, lăsîndu-mi neatins doar sistemul nervos. Aș fi apoi scos și-ntins pe o lamelă de sticlă, cu fiecare firișor de nerv întins bine, cu miliardele de ramificații desfășurate roată-mprejur, ca un mileu de ață albă, subțire, imposibil de rupt. Ce-aș fi altceva decât un neuron, cu creierul drept corp celular, măduva spinală drept axon și nervii ca dendrite nenumărate? O pânză de păianjen care simte doar ce-o atinge. Da, fiecare avem în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în podul palmei ei, ca-n miezul unei flori cafenii, se află un elefant de plastic alb, subțire, semitransparent în lumina galben-întunecată. Îl așază pe scaun și lasă să atârne peste marginea scaunului bănuțul auriu, legat cu un fir de ață de gâtul elefantului. Bănuțul se rotește ușor și sclipește, clipocește ușor, aruncând vagi scântei pe podea. Greutatea lui pune-n mișcare elefantul, care pornește clătinîndu-se, lăsîndu-se-ntîi pe picioarele din dreapta, apoi pe cele din stânga, pe când bănuțul coboară încet spre podea. Îngenuncheați
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înroșite-n foc, aveau să-mi crape ouăle fragile din găvanele frunții. N-a fost însă așa. Preoții s-au dat la o parte din fața mea, tre-cînd poate înapoia tronului de cristal. O voce singură, subțire ca un fir de ață, mai țesea o broderie sonoră în gelatina rece a sălii, când o enormă pleoapă a prins încetișor să se descleieze pe jumătate din orizont și să lase, ca o lamă de secure de aur, să pătrundă în hală o unghie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
obeze. Nepăsarea și forța păianjenului păreau nepotrivite cu mărimea lui, erau cele ale unui bivol, sau ale unui hipopotam. Dacă Mircea îl zgândărea cu un băț, animalul lupta, și n-o lua la fugă decât în ultima clipă, alunecând din ață-n ață și alergând apoi prin țarina podelei atât de repede, că băiatului i se făcea frică, scăpa bățul din mână și nu mai nimerea chepengul deschis al podului. Fără-ndoială, păianjenul avea să-l ajungă, avea să-i intre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și forța păianjenului păreau nepotrivite cu mărimea lui, erau cele ale unui bivol, sau ale unui hipopotam. Dacă Mircea îl zgândărea cu un băț, animalul lupta, și n-o lua la fugă decât în ultima clipă, alunecând din ață-n ață și alergând apoi prin țarina podelei atât de repede, că băiatului i se făcea frică, scăpa bățul din mână și nu mai nimerea chepengul deschis al podului. Fără-ndoială, păianjenul avea să-l ajungă, avea să-i intre pe cracul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
va desface aripi multicolore, cu lacuri de carmin și delte de negru și franjuri de albastru electric, cu toate fețele și peisajele lumii înghesuite pe fiecare solzișor invizibil, cu boabe mari de rouă între perișorii toracelui, cu piciorușe subțiri ca ațele rotind încet viermele înaripat, pregătindu-l pentru desprindere și zbor. Abia atunci, înconjurat de slava rotundă a Shahasrarei, marele fluture va zbura deodată în toate părțile, în cele patru dimensiuni vizibile și-n cele șapte strâns înfășurate, până ce puterea și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
strop de sânge, eliberații rămânând, chiar de la-nceput, între coapse cu zâmbetul trandafiriu, curat, al muierilor. Pe când scopirii de la masa cea lungă cu pâine și vin, acum curbă ca văzută printr-un ochi de pește, se subțiau spre tavan ca ațele, devenind strunele unei nemaivăzute țitere, Vasile, fostul Vasili, băiatul fără umbră, țărănușul înspăimîntat și fermecat de aripile Mariei, soldatul și-apoi căprarul neobosit la izirciț și-n cele din urmă căpitanul de pompieri încă fercheș, deși trecut de patruzeci de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Prin geamurile casei scării lumina cobora în coloane oblice, desenând pătrate de aur topit pe mozaicul rece al palierelor. Iar holul de la intrare avea austeritatea albă a mausoleelor. Ieșeam în fața blocului, peste care-și aruncau umbra câțiva copăcei subțiri ca ațele, dar cu muguri neobișnuit de umflați pe crengi. Ne jucam o vreme acolo, lângă strada pătată de motorină, privind cum trec vuind autobuzele de la garaj. Ne strecuram prin spațiul îngust dintre fațada rugoasă, văruită, a blocului și grădinița din fața lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vreodată fusese un mare și frumos pistol de cow-boy într-o grămadă de nisip. Și nici măcar de el nu avusese parte, căci maică-sa îl pusese să-l ducă la loc. "Să nu te-atingi nici de-un capăt de ață", îi spunea ea mereu. "Uite, io și taică-tu, n-avem aia, n-avem aia, dar chiar dac-am muri de foame nu ne-ar trece prin minte să punem mâna pe ce nu-i al nostru." Ce pățise când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
purta însă pică. Așa trebuia să fie, probabil așa erau toate învățătoarele. Mult mai mult timp decât cu lecțiile pierdea acum cu lucrul manual. După ce un an întreg îi chinuise cu cartonașele perforate pe care învățau să coasă, tivind cu ață colorată contururile țăranului și țărăncii, al vasului cu flori, al tractorului și, în fine, cel mai greu, al fluturelui (atît de colorat și de sinuos încît la el se-nțepa mai mereu), acum tovarășa inventase altceva. Mircea pierdea ore-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un damf de mosc aproape irespirabil. Patul dublu, cu tăblii grele la capete, o masă de toaletă cu oglindă gălbuie, ușor vălurită și un mare șifonier erau întreaga mobilă. Taburetul din fața toaletei avea tapițeria roasă complet, ținîndu-se doar în câteva ațe. Pe măsuță, multiplicate de oglindă, o vază cu câțiva trandafiri de pânză neagră, o mulțime de sticluțe cu parfum și-o lumânare groasă, roșie, aproape complet consumată, de la care venea toată lumina budoarului, dublată și ea în oglindă și abia-ndepărtînd
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fost copilul, nu l-ar fi observat nimeni, niciodată. Îi era groaznic de milă de lucrurile care treceau prin lume nebăgate-n seamă de nimeni. Sau scama asta de pe covor. Dac-o priveai de aproape, era mai curând complicată: o ață albastră, răsucită într-un anume fel, făcând buclițe și scămoșîndu-se, ramificîndu-se, pierzîndu-se în plușul gros al covorului. Erau atâtea lucruri de văzut și de spus despre ea. Niciodată n-ai fi putut descrie tot ce era pe lume, nici măcar tot
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
același plan, cu simțurile îngrămădite în partea din față și tîrîndu-ne înapoi sexele și ovarele pline cu ouă. Între creier și sex avem doar un tub digestiv, un jet de materie pe care stăm înșirați ca o mărgea pe o ață. Ne târâm veșnic pe acest fir, îl înghițim și îl defecăm și asta e viața noastră. Să bem și să mâncăm, căci mâine vom muri. Și construcțiile minții noastre și fantasmele sexului nostru înaintează o dată cu noi, de-a lungul crengii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
largă, și cămașa cu fustă (fustanelă) care este făcută din pânză de in sau de bumbac, țesută în două ițe, croită cu mari clini laterali, cu platcă. Atât la mâneci, guler, în față și la poale sunt cusuți pui cu ață neagră sau albastră, specificul zonei fiind culoarea albastră. La mijloc, se purta brâu țesut cu patru ițe sau chimir din piele de vițel, în care bărbatul purta tutunul, banii și stricnelul, un cuțit cu care se lua sânge la animalele
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
mare, În pustiu, în depărtare! Acolo să chei, Ca ziua de ieri, Ca roua de floare, Ca spuma la soare, Iar capul cel deocheat Să rămâie luminat Și curat Și de boală scăpat!” Apoi lega copilul cu un fir de ață roșie la gât și la mânuța dreaptă care trebuia purtat 40 de zile. Urmează apoi botezul, scăldăciunea și cumetria. Copilul creștinat de preotul satului însoțit de nași (un bărbat și o femeie care sunt căsătoriți), care devin părinții spirituali ai
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
creion (plumb) „Cu plumbul să-nveți Să scrii și să socotești, Mintea să ți-o lumineze, Viața să ți-o-nsenineze.” - bani „Să muncești ca să ai bani, Dar nu ca să ai dușmani, Să asuzi și să trudești Și cu cinste să muncești.” - ață roșie (băiat) „Ață roșie ț-om pune - cordică (fată) Ca să ai și tu rușine, Pe tăt omu´ să respecți De faci rău, să te îndrepți.” - pană albă „Pană albă, penișoară Să ai trup de porumbioară, Ușurică să cii foc Și
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
plumbul să-nveți Să scrii și să socotești, Mintea să ți-o lumineze, Viața să ți-o-nsenineze.” - bani „Să muncești ca să ai bani, Dar nu ca să ai dușmani, Să asuzi și să trudești Și cu cinste să muncești.” - ață roșie (băiat) „Ață roșie ț-om pune - cordică (fată) Ca să ai și tu rușine, Pe tăt omu´ să respecți De faci rău, să te îndrepți.” - pană albă „Pană albă, penișoară Să ai trup de porumbioară, Ușurică să cii foc Și la muncă și
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
pregătit din timpul vieții sau cu hainele de mire/ mireasă (dacă sunt păstrate). Femeile își pregătesc din vreme „cămașa de moarte”, croită din pânză de in, cu o tăietură verticală de la gât spre piept, cu mâneci lungi. Se coase cu ață roșie și neagră „puișori” simpli. După ce este îmbrăcat, mortul este așezat în sicriu pe o bucată de pânză de buci (material pentru saci), iar perna este umplută cu talaș (rezultat de la geluirea scândurilor pentru sicriu). Picioarele sunt legate cu o
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
roșie și neagră „puișori” simpli. După ce este îmbrăcat, mortul este așezat în sicriu pe o bucată de pânză de buci (material pentru saci), iar perna este umplută cu talaș (rezultat de la geluirea scândurilor pentru sicriu). Picioarele sunt legate cu o ață groasă sau panglică numită și „piedica mortului” care se dezleagă când se dă în groapă. Această „piedică” este păzită foarte bine deoarece sunt femei care le fură pentru a face vrăji. Tot în sicriu se pun unghiile tăiate și părul
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
și potopul se năpusti peste lunca de jos. În fulgerări de lumină verde, răscoleala focului, a apei și a vântului ținu până spre ivirea zorilor, când se mai ogoi, însă ploaia o ținu în șir, curgea de sus ca niște ațe fără de sfârșit, norii să-i atingi cu mâna alergau în lungul Prutului. Mă scol, mă închin și ies să văd Prutețul care era la doi pași de colibă, nici o schimbare, peste tot, șuietul și cernerea dreaptă a ploii. Curăț cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și stafide rulate în cerc și înăbușite cu iaurt de capră, să nu fie prea gras, iar aproape de final arunca câteva ouă bătute bine. Când sosea bunicul, familia era reunită, Maia răsturna mămăliga pe fund și o felia totdeauna cu ață de papiotă. Indiferent ce am fi avut la masă, brânzeturile erau nelipsite la masa de seară și prânz. Doamne, mi-aduc aminte de ciulamaua de porumbel a Maiei și înghit gradual fiece strop de salivă. Aveam pe atunci podul casei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
bunica găsise o modalitate extrem de eficientă în a-l conserva sănătos și a-l consuma, cum spun nutriționiștii astăzi, pe principii active. Și se apuca Maia să-l curețe, să-l spele bine, îl săra și-l înșira apoi pe ață groasă, punându-l în final la uscat. Stătea pe sârmă sus, ferindu-l de animăluțe hrăpărețe, una-două zile, după care îl depozita în beci. Se foloseau bucăți de pește desărat doar atunci când erau dezlegări la pește și se putea mânca
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și stafide rulate în cerc și înăbușite cu iaurt de capră, să nu fie prea gras, iar aproape de final arunca câteva ouă bătute bine. Când sosea bunicul, familia era reunită, Maia răsturna mămăliga pe fund și o felia totdeauna cu ață de papiotă. Indiferent ce am fi avut la masă, brânzeturile erau nelipsite la masa de seară și prânz. Doamne, mi-aduc aminte de ciulamaua de porumbel a Maiei și înghit gradual fiece strop de salivă. Aveam pe atunci podul casei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
bunica găsise o modalitate extrem de eficientă în a-l conserva sănătos și a-l consuma, cum spun nutriționiștii astăzi, pe principii active. Și se apuca Maia să-l curețe, să-l spele bine, îl săra și-l înșira apoi pe ață groasă, punându-l în final la uscat. Stătea pe sârmă sus, ferindu-l de animăluțe hrăpărețe, una două zile, după care îl depozita în beci. Se foloseau bucăți de pește desărat doar atunci când erau dezlegări la pește și se putea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Tu ești în lume singur căruia m-aș încrede, Tu ești în lume singur ce nu mă înțelegi. ROMAN O, vino-ți în simțire, și-mi spune-anume neted: Ce vrei tu de la mine? IUGA Vezi tu? Unde vezi firul De ață ca se trage tu cată că, la capăt, Găsi-vei ghemul. Tată, demult am firu-n mână, Dar ghemul cel de intrigi, de pismă, răutate, Nu am ochi ca să-l caut, nici mână să-l găsesc. Ce îmblă căi întoarse în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]