6,323 matches
-
episcop energic care și-a condus dioceza cu evlavie creștină într-o perioadă de grave tulburări, obișnuite în regatele romano-barbare. A trebuit să se opună samavolniciilor comise de regii francilor față de credincioși, și a trebuit să conteste și anumite doctrine absurde privitoare la Trinitate pe care se hazardase să le enunțe regele Chilperic I. Așadar, el trebuie să fi înțeles foarte bine că sălbăticia barbarilor era elementul predominant în vremea sa cu tot ceea ce presupunea acest lucru chiar și în privința doctrinei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unit cu Logosul înainte de venirea în trup ar echivala cu a susține că orice suflet uman preexistent e de natură divină (98, 16). De fapt, tezele condamnate de Teofil ori n-au fost susținute niciodată de Origen, ori reprezintă deformări absurde ale teologiei acestuia și e greu de spus că au fost făcute cu bună credință. În epistolarul lui Ieronim s-au păstrat în latină și alte scrisori ale lui Teofil referitoare tot la controversa origenistă; e vorba de epistolele 87
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atâtea elemente ale realității prefigurate. Astfel, Moise, mediator între Dumnezeu și Israel pe muntele Sinai, este simbolul lui Isus ca mediator, dar asta nu înseamnă că i se aplică lui Isus toate trăsăturile lui Moise, pentru că riscăm să spunem lucruri absurde; de exemplu, Moise avea dificultăți de vorbire, iar Isus nu, dimpotrivă, era „marea trâmbiță” a lui Dumnezeu, conform Isaia 27, 13. În mod analog, Iona e trimis de Dumnezeu la locuitorii cetății Ninive, așa cum Fiul este trimis de Tatăl său
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Barbu („Cineva zadarnic ne întreabă, am uitat limba zeilor”), insul parcurge egal o lume care „freamătă” sub pașii săi. Mai apropiate de expresionismul blagian sunt versurile din Bucuria cuvântului (1974), cu imagini picturale, proaspete, „de in”. Poetul, purtat peste destinul absurd în avânt muzical, „galactic”, mărturisește credința în logos, căruia îi atribuie valoare magică („Bucuria cuvântului / descântă măslinii”), ca și încrederea în puterea iluziei de a genera realitate (Ulmul albastru). Impresia de ermetism se risipește pe alocuri nu numai prin infuzia
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
protestanți și catolici -, Johann Moritz, al cărui ideal de viață este dobândirea unei bucăți de pământ, munca la câmp și un trai liniștit cu fata pe care o iubește, trece printr-un lung șir de întâmplări extraordinare, declanșate de gestul absurd și necugetat al șefului de jandarmi care, vrând să-i ia nevasta, îl predă - denunțându-l mincinos drept evreu - autorităților. Era la începutul războiului și ambiguitățile sonorității numelui declanșează suspiciuni în jurul lui Johann Moritz, care ajunge astfel într-un lagăr
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
pe valori și nu într-o altă birocrație, rezultatele pot fi catastrofale pentru organizarea socială. Marcuse și Școala de la Frankfurt au descoperit, în a doua jumătate a secolului XX, că industria și capitalul trebuie coordonate politic pentru a nu deveni absurde, alienante și, mai ales, iraționale în raport cu sistemul de organizare socială. Rezultatul acestei particularități este, între altele, necesitatea politicii, capabilă să formuleze criterii, dar nu să le realizeze astfel decât apelând la birocrații. Dar politicienii comuniști s-au dovedit a fi
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
doilea rând, era necesară asigurarea controlului asupra pieței. Pentru piața internă, acest lucru se asigura prin izolarea ei cât mai completă în raport cu factori exteriori, adică cu piața internațională. Autarhia economiei socialiste nu a fost o opțiune politică arbitrară și, deci, absurdă a conducătorilor politici. Ea a fost o condiție tehnică indispensabilă asigurării dominației producătorilor interni asupra pieței interne. Ea a reprezentat spațiul de autoritate al politicii asupra economiei și era o condiție indispensabilă. Căci administrația poate domina economia doar dacă este
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Astfel încât, în prezent, intelectualitatea din România promovează o ideologie extrem de agresivă la adresa tocmai a capitalului social și cultural și, în consecință directă, a trăsăturilor calitative ale producției. Cedând, din motive politice, în fața acestei ofensive, guvernarea Năstase a introdus cea mai absurdă formă de relație contractuală între stat (administrația centrală și locală) și agenții economici, denumită cu mândrie „licitație electronică”, formă în care se refuză orice contact interpersonal între vânzător și cumpărător. Se mai refuză, cu această ocazie, și toate caractersticile calitative
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Eiffel din Paris. Ideea „de afaceri” a proiectului era că întreaga investiție va deveni profitabilă ca urmare a afluxului de turiști, mai ales străini. Reprezentativ pentru atmosfera de afaceri a primilor ani ai tranziției nu este doar ideea cu totul absurdă a investitorului, ci mai ales faptul că el a obținut de la băncile de stat creditele necesare finanțării unui asemenea proiect. Cum, în acea vreme, creditele nu erau acordate decât pe termen scurt, a fost nevoit să apeleze la o rețea
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
cazul lui Blecher se fac referiri atât la poeții simboliști, cât și la Eugen Ionescu, André Breton sau Sigmund Freud). În același scop sunt aduse în discuție opiniile celor mai importanți critici și teoreticieni ai momentului; discutând, bunăoară, despre teatrul absurdului și despre Sartre, H. citează amplu din Martin Esslin, Domenach, Bernard Dort și René Girard, fiind interesată de aducerea „în actualitate” atât a criticului, cât și a obiectului criticii, autorul și opera sa. Studiul D. Anghel. Portret în evantai, apărut
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
de cea mai densă cerebralitate contrapunctează oralități de periferie [...]. Tehnica, în culegerile de proză scurtă e, încă o dată, adesea reportericească [...], dar (pseudo)reporterul e dublat în permanență de un observator al etern omenescului nespectaculos, al tragicomicului banal, al stereotipiei cotidiene absurde și, mai ales, de un eseist contemplativ și sceptic, spirit zarifopolian, cu gustul „ideilor gingașe”. DUMITRU MICU SCRIERI: Curcubeul de la miezul nopții, București, 1984; Închiderea ediției, București, 1984; Parcul Ioanid, București, 1986; Sala de așteptare, București, 1987; ed. 2, Târgu
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
mai puternic asupra auditoriului, de exemplu o familie de șomeri care mor de foame, mizeria În creștere etc., si, raportându-se la acest fapt cunoscut tuturor, va depune toate eforturile pentru a induce masei o singură idee: aceea a contradicției absurde dintre creșterea bogăției și cea a sărăciei; se va strădui să incite nemulțumirea, indignarea masei față de această nedreptate stridenta, lăsând pe seama propagandistului explicarea completă a acestei contradicții. Iată de ce propagandistul acționează În principal prin scris, În vreme ce agitatorul prin voce (V.I.
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
viața în umbra proprie și moare când aceasta este lovită de o piatră (Omul și umbra); Bronislav inventează un aparat care întipărește pe retina victimei imaginea călăului (Ochiul de mort). Logica povestirii este strânsă, întemeindu-se mai ales pe raționamente absurde, care șochează simțul comun, și pe care autorul le înlănțuie cu vervă. Fraza este cizelată, deși textul cade nu o dată în manierism. Atras de teatru, L. a compus și o piesă, Călătoriile pe apele groazei, nejucată însă. A tradus din
LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287775_a_289104]
-
genunii (1974), cuprinde o serie de narațiuni, unele devenind texte clasice ale genului, și nu doar în spațiul românesc. Chiar dacă, pentru Mircea Opriță, Altarul zeilor stohastici (Premiul Special la Primul Congres European de Science-Fiction, 1972), „o rece, ironică disecție a absurdului”, ar rămâne „cea mai bună lucrare a autorului”, povestirea care dă titlul volumului din 1974 conservă și confirmă, peste timp, preferința pe care i-o acordase prozatorul. Textul, conceput ca viziune halucinantă a înfruntării dintre inteligența umană (aici, astronomul Dav
ROGOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
în mod major întregul câmp umanistic și cuprinzând valorizarea preeminentă a sentimentului estetic și a artei. Arhitectura și conținutul cărții își au originea în propoziția conform căreia „existența este și rațională și irațională”, și inteligibilă și neinteligibilă, și rezonabilă și absurdă. „Sentimentul tragic al existenței”, „neliniștea metafizică” și „tensiunea sufletească”, generate de „absoluta incertitudine” a omului confruntat cu această dualitate conflictuală și veșnic nerezolvată, constituie, după R., nu temeiuri defetiste, ci surse esențiale ale creativității, demnității și libertății umane. Deși atât
ROSCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
cea a asasinatului. Motive biblice apar în drama în trei acte Cain (1920), mai simplistă decât Cealaltă lege. Menționabil este monologul final, delirant, al unui judecător care ajunge să își condamne propriul frate și apoi să găsească soluția extremă și absurdă de a-l omorî. Experimentând trecerile spectaculoase de la un registru la altul, autorul produce și o dramă suprarealistă, Fabia (1932). Piesele lui S. au fost jucate pe scenele Teatrelor Naționale din București și Iași. Suflul grav pe care încearcă să
SABARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289415_a_290744]
-
a mers până la unele exagerări comice în efortul de a-l plasa pe L. printre reprezentanții emblematici ai dramaturgiei românești; un obscur recenzent craiovean al piesei Creditorii îl compară cu Ibsen, descoperindu-i chiar calități superioare, rezultate din eliminarea rezolvărilor absurde în situațiile psihosociale. Fără a putea emite pretenții deosebite, teatrul lui L. se aliniază tonului general al producției cultivate în deceniile al doilea și al treilea ale secolului al XX-lea, rezistând unei raportări la valoarea medie a acestei dramaturgii
LUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
trecutul, se urmărește din alt unghi același proces al configurării structurilor identitare. Culegerea de proză scurtă Cheta la flegmă (1999) - republicată, într-o variantă amplificată cu titlul Proză cu amănuntul (2003) - cartografiază, din perspectiva unui microrealism dus până la patologic și absurd, o umanitate suspendată între remanențele comuniste și „minunata lume nouă” a tranziției. Asamblate după un algoritm cronologic, în funcție de vârstele protagoniștilor (de la copilărie la senectute), povestirile se structurează după principiul temei cu variațiuni, prelevând eșantioane reprezentative pentru mentalitățile postcomuniste. Autorul evită
LUNGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
putem găsi o idee mai bună dacă mărim rezolvarea? Să-i ținem permanent la școală, să nu le mai dăm drumul deloc, așa nu vor mai putea să se implice în acte de vandalism. Desigur că ideea în sine este absurdă, dar ea aduce în atenție ideea de rol permanent și, spre exemplu, sugestia monitorizării lor permanente fără a-i obliga să stea într-un anume loc. La polul opus, micșorarea funcționează și ea: să le oferim alternativa de a rămâne
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o subintitulează „comedie tragică”, denominație ce preludează „farsa tragică”, cultivată ulterior. Tehnica lui e una clasică, în linia lui I. L. Caragiale, însă aliajul de comic și tragic face din autorul Patimii roșii, într-o anume privință, un precursor al teatrului absurdului. Dacă în Letopiseți (1914), text de inspirație istorică, sondajul psihologic constituia o preocupare dependentă, subordonată, devenită până la urmă stânjenitoare prin exces, în Patima roșie investigarea stărilor sufletești constituie însăși rațiunea de a fi a piesei. Noutatea acestei scrieri începe chiar
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
citat din Gide: „Je parie que vous voyagez sans billet”. Într-adevăr, poetul „călătorește fără bilet”, sfidează, altfel spus, normele dicțiunii lirice. „Înger ascuns într-o piele de drac”, el formulează adesea provocator, recurge la asociații șocante. Asumându-și „logica absurdului”, flagelează sensibilitatea cititorului: „Păsările din cap zboară pe rând / Cu aripi crăpate de sticlă sunând”; „Văd inima odăii / Cum iese de sub pat / Și-mi roade versurile din caietul pătrat / Inima odăii e un ceas fără limbi”; „peștii sorb luna în fundul
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
și Cezar Petrescu, încă și mai asemănătoare cu cea din literatura lui Ion Agârbiceanu, bântuită însă de iraționalități ce par a învedera acțiunea unor puteri oculte, nu atât explicit demonice, cât gratuit malefice, sau de capriciile unui ce inexplicabil, analog absurdului din literatura occidentală postbelică. Personajele de prim-plan sunt firi interiorizate, suflete măcinate de urât, de sentimentul singurătății, exasperate de monotonia cotidiană, muncite de dorința de a comunica, dar lipsite de puterea de a-și depăși egoismele, predispuse în consecință
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
în sprijinul propriilor argumentări, trebuie să considerăm că Boetius s-a gîndit că ar putea să rezolve problema teologică folosindu-se exclusiv de instrumentele logicii. Sigur, această ipoteză de lucru lasă deoparte esența credinței creștine, dar nu e atît de absurdă pe cît ar putea să pară, dat fiind că multe dintre aceste instrumente și concepte sînt vehiculate din nou de scriitorii greci creștini contemporani cu Boetius. Cîteva secole mai tîrziu, scolastica a considerat perfect valabilă o asemenea poziție de principiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a fost un episcop energic care și-a condus dioceza cu evlavie creștină într-o perioadă de grave tulburări, obișnuite în regatele romano-barbare. A trebuit să se opună samavolniciilor comise de regii francilor față de credincioși și să conteste anumite doctrine absurde privitoare la Treime pe care se hazardase să le enunțe regele Chilperic I. Așadar, el trebuie să fi înțeles foarte bine că sălbăticia barbarilor era elementul predominant în vremea sa, cu tot ceea ce presupunea acest lucru, chiar și în privința Bisericii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unit cu Logosul înainte de venirea în trup ar echivala cu a susține că orice suflet uman preexistent e de natură divină (98, 16). De fapt, tezele condamnate de Teofil ori n-au fost susținute niciodată de Origen, ori reprezintă deformări absurde ale teologiei acestuia, după care e greu de spus că ar fi fost făcute cu bună-credință. în epistolarul lui Ieronim s-au păstrat în latină și alte scrisori ale lui Teofil, referitoare tot la controversa origenistă; e vorba de epistolele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]