41,563 matches
-
dimpotrivă, măștile se prăvălesc și rămîne nefardată neputința, nesiguranța, bătrînețea. În interpretarea lui Babii, Domenico Soriano nu este nici păcălit, nici înfrînt. Tîrziu, dar nu prea tîrziu are șansa asumării vieții, a unui destin ce s-a scurs paralel. Așa cum actorul a lucrat personajul cu regizorul, el capătă multe valențe, este mult mai complex uman decît în piesă, mai bogat și mai dificil totodată. Acest nou chip al lui Soriano este memorabil și remarcabil în interpretarea lui Costache Babii. Ca și
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
al acestei ediții care a prezentat aceeași selecție doar că la ficțiune Față în față a înlocuit Cortul, iar maghiarii au oferit alte trei titluri recente. Filme urmărite cu interes maxim de către artiștii din delegația română: două actrițe și cinci actori, un tînăr regizor și o fotografă. Cineaști care - din rațiuni obscure - n-au fost prezentați publicului în seara de gală, rămînînd "să dialogheze" doar pe ecran cu vedetele autohtone absente. Atît Magda Catone - cu rolul ei de veselă prostituată în
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
eroină din El Nino, remarcată de la ediția precedentă în Perna Iadvigăi. Natura profundă a rolurilor diferite ca dimensiune i-a asociat pe românii Șerban Ionescu, soțul delator din Față în față, și Orodel Olaru, preotul din finalul la Terminus Paradis, actorului maghiar László Zsolt, deopotrivă erou principal și raisonneur în El Nino. Combustia sentimentală a tînărului handicapat creat de către Cosmin Crețu în Lunga călătorie cu trenul îl apropie de Szarvas József, interpretul ceferistului șchiop, dispus la orice sacrificii pentru binele alor
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
șontîc pe lîngă noi, fostul mare chirurg, melomanul octogenar, se-apropie o clipă și-l bate pe umăr pe amic: Am onoarea, dom' colonel! Baaang. Ce neașteptată compensație. Foaierul teatrului. Pauză. De vorbă, lejer și amuzant, cu Academicianul și cu Actorul. Apare brusc din stînga Generalul. Cel ce făcuse, cîteva zile la rînd, valuri, prin demisia din fruntea armatei. Cînd șalupa începuse să ia serios apă. Și cînd era tocmai bine de sărit în altă șalupă. Moment realmente teatral: amicii, înecîndu-se
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
goale. Trei cuvinte mi-au trecut prin minte: geniu, nebunie, modestie. Mi se pare că sub semnul lor s-a așezat spiritul generației. Au plecat de la început în căutarea adevărului și a performanței. În luna iulie 1956, un grup de actori absolvenți, de tineri scenografi și regizori hotărau plecarea la Teatrul Național din Craiova. "Creierul" era asistentul lor, regizorul Vlad Mugur. Echipa a fost următoarea: Gheorghe Cozorici, Victor Rebengiuc, Amza Pellea, Silvia Popovici, Sanda Toma, Constantin Rauțchi, Dumitru Rucăreanu. I-au
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
triste. L-am întîlnit în cartea Victoriei Alta Dobre, Promoția de aur (din care mi-am permis să reproduc fotografiile din această pagină) și, mai recent, în conversația Floricăi Ichim cu Vlad Mugur. L-am regăsit pe el, un mare actor, și spiritul extraordinar al marilor figuri, al unei generații. Zile întregi mi-am imaginat Craiova în intervalul '56-'58. Casa pe trei niveluri unde conviețuiau, atmosfera repetițiilor și serilor de la restaurantul Minerva, incendiul ce a vrut să ardă teatrul și
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
teatru, ora petrecută în cabină înaintea spectacolului, victoriile și insuccesele, bucuria, emoțiile, teama, dezamăgirea, toate acestea și multe altele sînt purtate în sufletul artiștilor, în mintea lor, în ridurile lor, în surîsul lor. Toate acestea și multe altele înseamnă confesiunile actorilor, înseamnă responsabilitate, lupta cu perfecțiunea, transformarea unui străin în propriul eu, un eu care trebuie să susțină, la fel de credibil, mereu altă și altă personalitate, înlăturînd-o pe a ta. De ce și-a notat Gheorghe Cozorici doar aceste personaje, atît de puține
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
interpretate? Ce poveste are fiecare rol așternut pe această listă și, mai ales, ce semnificație poartă? Această selecție mi se pare și un examen al conștiinței artistice, o ierarhie valorică extrem de prețioasă pentru că poartă semnătura celui mai profund critic al actorului Gheorghe Cozorici: Gheorghe Cozorici. Pe 16 decembrie, buna lui soție, care îl iubește mai presus de aura lui, de calități și de defecte, i-a invitat la praznicul de șapte ani pe colegii și prietenii lui Cozorici. I-am privit
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
Ioan Holban Meseriile și pasiunile lui Constantin Popa - profesor de iluzii la Universitatea de Arte " G. Enescu", actor, dramaturg, regizor, filosof, poet - sînt, cu propria-i vorbă, falimentare în ordinea traiului, substanțiale însă, capabile să umple cu sensuri profunde existența sa, provocînd și îmbogățind mereu ființa interioară. este titlul unui poem din ultimul său volum de versuri, Donatorul
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
ajungînd, în final, Ressu, după ce într-o fază intermediară luase și forma Resus. Constantin Ressu, fiul cel mai mare al lui Alexis și tatăl lui Camil, boem cu aspirații artistice în tinerețe - o vreme bate ținuturile Moldovei cu trupe de actori ambulanți, jucînd el însuși pentru a se întreține -, face studii juridice la Bruxelles, se învîrte în cercul lui Eminescu la sărbătorirea lui Ștefan cel Mare de la Putna 2 și evadează în pictură atunci cînd mărunțișurile avocaturii îl plictisesc. Fără îndoială
Camil Ressu, la o nouă privire (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16514_a_17839]
-
boieri în teatrul românesc. Aceștia continuă să-și iubească profesia dincolo de ființa lor, preferă să stea departe de jocuri și ambiții mici, se luminează cînd povestesc, iar numele invocate sînt copleșitoare și luminează, în continuare, scena fie că sînt regizori, actori sau scenografi. Ei mai au insomnii și emoții atunci cînd este vorba de teatru. Și postura comentatorului, analistului a fost viciată. Teribilisme de tot felul își fac loc și aici aducînd enorme deservicii tuturor. În acest an, poate mai mult
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
de teatru. Și postura comentatorului, analistului a fost viciată. Teribilisme de tot felul își fac loc și aici aducînd enorme deservicii tuturor. În acest an, poate mai mult ca oricînd, s-au adîncit tot felul de prăpăstii între regizor și actor, între aceștia și criticii de teatru. Fiecare apreciază aportul celuilalt ca fiind minor, marginal, acordîndu-și sieși vioara întîi. Se ajunge repede la intoleranță, la negări, la blamări, la false ierarhii în fiecare "tabără". Nu se mai ascultă argumente, nu se
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
am mai fost de ceva timp. Trupa s-a schimbat într-atîta, încît aproape nu mai cunosc pe nimeni. Mai mereu a fost așa în acest teatru-școală prin care au trecut, au debutat și s-au afirmat poate cei mai buni actori și regizori ai noștri. Efervescența unui loc naște acum nostalgii. Nu se poate, apropiindu-te de acest teatru, să nu te gîndești la minunile întîmplate aici, să nu treci în revistă oameni, unii plecați deja dintre noi, spectacole, festivaluri, întîlnirile
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
întîlnirile și poveștile din bar și cîte și mai cîte. Vibrația acelor energii rămîne, din păcate, aproape inaccesibilă tinerilor trupei de astăzi. Dar și la Bulandra, de exemplu, este la fel. Asta nu consolează însă pe nimeni. A fi astăzi actorul unei trupe cu renume nu mai este o victorie profesională, o ierarhie valorică, atîta vreme cît ușile s-au deschis prea larg și cei intrați promit atît de puțin. Asta este o altă discuție. Vreau să spun că emoția mea
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
atîta vreme cît ușile s-au deschis prea larg și cei intrați promit atît de puțin. Asta este o altă discuție. Vreau să spun că emoția mea de a mă afla iarăși la Piatra Neamț mi s-a părut oarecum deplasată. Actorii noi ai trupei nu erau atinși de înduioșare și nici marcați de istoria sau legenda teatrului. Poate greșesc, dar atmosfera aceasta a trecut rampa, în spectacolul pe care l-am văzut, Ocean café. Nu vorbesc aici de valoare, de experiență
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
la nivelul costumului (care de la început alungă misterul din jurul personajului, îi aplică o etichetă înainte de-a fi descoperit). Deși am fost invadați brutal și neargumentat teatral de nud pe scenă, aici imaginea sirenei nu a avut nimic strident. Jocul actorilor mi s-a părut convențional, nu implicat, ci mai degrabă exterior, îngroșat pe alocuri sau prea schematic. Încă nu s-au detașat de școala de actorie pe care au absolvit-o, iar atitudinea pe scenă are cîteodată un iz studențesc
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
vorbesc, cum se mișcă, cum se privesc! Mai e ceva de lucru și poate vor avea șansa să facă asta serios la Piatra Neamț. Dacă doresc, în primul rînd. Am remarcat-o pe Ana-Maria Marinca, absolventă 2000 de la Iași (Secția arta actorului mînuitor de păpuși și marionete), o prezență specială, fragilă, dar și plină de forță, pe care am întîlnit - în vara aceasta în concursul de preselecție pentru Gala Tînărului Actor (la Mangalia a obținut și Premiul de interpretare la Secțiunea individual
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
remarcat-o pe Ana-Maria Marinca, absolventă 2000 de la Iași (Secția arta actorului mînuitor de păpuși și marionete), o prezență specială, fragilă, dar și plină de forță, pe care am întîlnit - în vara aceasta în concursul de preselecție pentru Gala Tînărului Actor (la Mangalia a obținut și Premiul de interpretare la Secțiunea individual). Rolul Suzy este debutul ei pe o scenă profesionistă. Cred că a pășit cu dreptul și, în ciuda unei inhibiții, există resurse pentru a o depăși. Și pe Clara Flores
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
este debutul ei pe o scenă profesionistă. Cred că a pășit cu dreptul și, în ciuda unei inhibiții, există resurse pentru a o depăși. Și pe Clara Flores (Mercedes) o cunosc tot dintr-o selecție (1999) pentru aceeași Gală. Este un actor care își iubește profesia. Și pe ea o văd pentru prima oară într-un spectacol. Privind în urmă, nu găsesc o evoluție. Folosește aceleași mijloace, bine, dar neduse în altă zonă. Greutatea spectacolului lui Radu Afrim stă mai degrabă în
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
diferite, în ritmuri diferite. În ultimele două-trei stagiuni au pus spectacole la Ploiești: Alexander Hausvater, Gelu Colceag, Felix Alexa, Petre Bokor, Claudiu Goga. Și nu s-au oprit la piese mărunte. Varietatea a pus în discuție o flexibilitate mentală a actorilor, o putere de redefinire a mijloacelor, o perfecționare a instrumentelor, întinerirea atentă a trupei, coexistența stimulatoare a celor trei generații din teatru. Poate și de asta Lucian Sabados, după ce a renovat sala "Toma Caragiu" a mai introdus un nou spațiu
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
din ce secol! Cui o fi aparținînd fiecare minunăție în parte? Pragul realității a fost depășit de mult, iar toată această călătorie spre ficțiune se face chiar prin fantezia însăși. (Și încă ceva deloc de neglijat: managerul Galeriei este un actor - Mihai Voicu!). La capătul acestui drum, o propunere regizorală făcută de Cristian Juncu. Cum este spectacolul? Aș spune că mai degrabă linear, nu lipsit de rafinament, dar nu neapărat în discurs, în conținut, ci unul în sine, cumva pe deasupra. Nu
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
cu un șef, iar amorul intrusei Elisa este transferat de la Alex, mezinul, la Nathan, fratele cel mare. Vulnerabilități, susceptibilități, frustrări, complexe sînt reanimate în jurul unei dispariții. În toate personajele autoarei clocotește ceva, bîntuie trecut și prezent, viitorul practic fiind suspendat. Actorii aleși de Cristian Juncu joacă cumva cu motoarele reduse, atît față de cele ale personajelor lor, dar și față de motoarele proprii, pe care le cunosc din atîtea spectacole. În acest context, excepție fac Alexandru Pandele (unchiul Pierre) și Lucia Ștefănescu (Julienne
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
o liniște misterioasă, că ochii vorbesc mai mult decît gesturile, că rostirea este impecabilă. În partea a doua a spectacolului își abandonează personajul și joacă, parcă, altceva. Am formulat toate aceste rezerve și pentru că simt că spectacolul este perfectibil, că actorii, bine aleși, pot mult mai mult, lucru dovedit, dar ceva îi înfrînează. Sunt momente rotund finisate, cu eleganță și distincție în demonstrația scenică, frumos susținută și scenografic de Andreea Mincic. Anumite redundanțe inutile (căratul pietrelor - sugestie pentru mormînt - dintr-un
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
aceasta a făcut și pe alte clase să crează că numai prin politică poți ajunge la ceva. Astfel, profesorii de universitate, în loc să-și caute de treabă, fac politică; profesorii de licee și de școale primare asemenea; ingineri, medici, scriitori, muzicanți, actori chiar, toți fac politică, pentru a parveni. Și acesta e răul cu desăvîrșire mai mare; căci relele actuale ar putea fi trecătoare, dar conrupîndu-se însuși nervul vieții oricărei societăți, iubire de muncă, nu mai e nici măcar speranța de îndreptare. Armata
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
Cultura" eram destul de naiv să cred că se poate face presă culturală curată doar pentru că tu ești "neînregimentat". Însă numai din postura de redactor, confruntându-te direct cu "finanțatorul", cu "concurența", cu întregul mecanism al scenei culturale și cu toți actorii săi, poți avea o imagine de ansamblu despre cum funcționează condiționările în presa culturală românească dar, mai ales, despre calitatea intelectualului de care ești înconjurat și cu care, între timp, ai ajuns să semeni și tu. Nu poți nega o
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]