3,955 matches
-
este marcată de asperitățile înfruntate de-a lungul întregii vieți. În majoritatea iernilor lui Cămăruț nu apar personaje umane, dar prezența lor și, mai cu seamă, a pictorului, se resimte undeva pe aproape, prin preajma căsuțelor troienite sau după ferestrele acestora adâncite în tăcere. Fie că sunt peisaje de vară, de toamnă, de iarnă sau compoziții plasate in asemenea cadre, aproape întotdeauna picturalitatea acestora se încheagă din combinarea unor tușe mari, păstoase și aspre. Prin juxtapunerea lor se realizează acea atmosferă pâlpâitoare
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
stări de spirit, de reverie și candori, de încântări și duioșii, ―cu neașteptate siluete care apar, fantastice, într-un fel de negură a povestirilor sadoveniene. În asemenea plăsmuiri, natura pare cuprinsă de o somnolență molatică și visătoare, respirând calmă și adâncită în sine însăși sub privirile contemplative ale artistului, el însuși abandonându-se visărilor în prezența ei și într-o caldă comuniune cu ea. Mai ales peisajele estivale și autumnale - Livadă la Humărie, Peisaj la Repedea, Pe coasta Runcii, Dealul Humăriei
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
violentă pagină din istoria postbelică a relațiilor “de peste mări” ale Parisului, ce a zguduit din temelii clasa politică și sistemul constituțional francez. Din acest punct de vedere episodul algerian poate fi considerat un eveniment important din clasa mezoevenimentelor, ce a adâncit criza politică de sistem din Franța și a catalizat proclamarea celei de-a 5-a republici în 1958 de către Charles de Gaulle. În Algeria a determinat, pe lângă defluirea a peste 1 milion de etnici francezi (“pieds noires”) spre Franța, instalarea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
ei au nevoie de timp pentru a încerca să instaureze unitatea între ei. Conducerea se încovoaie, dar nu se frînge. Formarea guvernului Fabius, pe 19 iulie 1984, permite comuniștilor părăsirea coaliției, sperînd astfel să înlăture multiplele contradicții în care se adînciseră. PCF iese deci slăbit din participarea sa guvernamentală. Totuși, după cum observă Stéphane Courtois, slăbirea este prea brutală, prea generală și prea profundă pentru a fi doar efectul erorile politice. Ea reprezintă mai ales reflectarea unei crize poate definitive în inima
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
epică evoluează într-o lentă monotonie. Epicii noștri, pare-se, nu au luat notă de caracteristicile secolului nostru, din care se poate degaja un nou stil și o nouă ritmică a vieții. Descoperirea, de pildă, a eului nostru subconștient a adâncit sensul existenței noastre. Marcel Proust, James Joyce, Maurice Baring sau Aldous Huxley au știut să exploateze fecund câmpul vast peste care se agita, în frumoase falduri, steagul freudismului".10 Că o asemenea abordare se dovedește operantă, ne-o demonstrează câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și mistuiți lăuntric", din poezia Ideea, epitetul "halucinați"" neavând nimic în comun cu o metarealitate, ci cu rezultanta cunoașterii în absolut ("căci am văzut idei"). Inadecvarea imaginarului la un spațiu bine definit se poate demonstra în următoarea secvență: "Altădată mă adânceam în cercetarea motivelor, cum ai căuta izvorul apei neregulat subterane într-o grotă."42 Spațiu-boltă, spațializator nespațializat și topos arhaic securizant, grota (care închide izvorul) devine proiecție a unei Geneze în stare latentă, macrocosm care tinde a se transforma în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sinuciderii lui Ladima. De la procurorul, care a instrumentat cazul, află, cu stupoare ("Tot conținutul sufletesc mi se clătina în simțuri ca apa într-un vas purtat"56) că poetul era îndrăgostit de d-na T. Enigma, în loc să fie elucidată, se adâncește progresiv. Astfel, apare întemeiată ideea deja expusă de critica modernă, că romanul se încadrează în specia "operelor cu final deschis". De la Penciulescu nu se pot culege date noi, el este un nihilist care consideră că poeții contemporani "Sunt niște cretini
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
este ridicolul. Însă autorul distinge între un ridicol de suprafață (cum ar fi gestul unei femei de a alerga după o pălărie bătută de vânt) și altul de profunzime. Acesta din urmă are conotații subtile, poate fi preluat, interpretat și adâncit de semeni. Aceste calități fac ca ridicolul să fie mereu viu, mereu actual, prin capacitatea de a se fixa în conștiința noastră. Ceea ce interesează mai mult în aceste reflecții, sublim argumentate, sunt protagoniștii, care întrupează, în mare măsură, dimensiunea ridicolului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
reverie stupefiantă (...) Să fie într-adevăr urâtă?...(...) Nu era întâia oară când în fața mea se spunea că e urâtă."360 Frumusețea derivă din dragoste, din datele cu care te "înzestrează" cel care te iubește: " Ochii își schimbaseră culoarea și se adânceau în orbite. Corneea i se injecta cu fire roșii și parcă devenea de sticlă, toată se veștejea subit. Atunci își neglija și ținuta. Frumusețea ei este foarte sensibilă la viața interioară, și cred că niciodată nu a fost mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o scrisoare, că am păstrat în mine aceeași învățătură pe care am primit-o de la răposata mea mamă și de la bunica mea Macrina. Această credință n-am modificat-o nici mai târziu, când m-am mai maturizat, ci doar am adâncit-o, dar tot pe linia pe care mi-au transmis-o părinții încă de la început. Ca și sămânța, care din mică se face mare prin creștere, dar în ființa ei rămâne aceeași și soiul ei nu se schimbă, dar prin
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
Ca și sămânța, care din mică se face mare prin creștere, dar în ființa ei rămâne aceeași și soiul ei nu se schimbă, dar prin dezvoltare ea se desăvârșește, tot așa înțeleg că și învățătura mea despre Dumnezeu s-a adâncit și s-a desăvârșit pe măsură ce am crescut, încât cea de azi a luat locul celei de atunci, dar în fond e aceeași<footnote Sf. Vasile, Epistole, epist. 223, III, în col. PSB, vol. 12, p. 459. footnote>. Să reținem că
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
făcută va ușura mult munca de pregătire după manual a elevului și el poate adăuga o serie de detalii și preciza unele aspecte. Expunerea cunoștințelor în mod sistematic înseamnă a lega materialul nou de cel învățat anterior, a lărgi și adânci consecvent volumul reprezentărilor și noțiunilor agronomice ale elevilor. Sistematizarea cunoștințelor în mintea elevilor decurge din stabilirea legăturilor dintre ele, prin analize și comparații în vederea evidențierii elementelor principale ale noțiunii, ale ideii generale și înlăturarea celor care supraîncarcă lecția. 4. Principiul
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
ridicării lente a scutului baltică circa 30 cm la un secol). Orașul Stockholm reprezintă poarta de intrare în acest lac dinspre mare. MANGALIA - cel mai sudic liman fluvio-marin de pe litoralul românesc al Mării Negre. Valea are un aspect sinuos, cu meandre adâncite în placa calcaroasă sarmatică. Particularitățile hidrice și chimice s-au modificat prin construirea barajelor de la Hagieni și Limanu din anii 1955-1956 și respectiv 1969 rezultând 3 lacuri pe Valea Mangaliei: Hagieni, Limanu cu apă salmostră și Mangalia cu apă sărată
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
de referință al prozei italiene și europene actuale. Memorabilă inclusiv prin felul firelor narative de a se declanșa și a se regenera pe rând și simultan, interferent și anticipator, în povestiri ce nu se separă decât spre a lărgi și adânci epica romanului și credibilitatea personajelor. Nu putem trece peste atașantele pagini dedicate șahului, acest străvechi și totuși plin de mister joc ce nu este doar tehnică și iscusință mentală, ci și un inefabil liant de comunicare sau de sfidare interumană
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
care producerea manuscrisului Tractatus-ului și reacția lui Russell față de acest manuscris vor conduce la o delimitare clară a pozițiilor, și a treia perioadă, perioada ce urmează întâlnirilor lor din 1919 și 1922, în care înstrăinarea reciprocă, pe toate planurile, se adâncește tot mai mult. 1. Apropiere și despărțire Atunci când tânărul Wittgenstein sosește la Cambridge pentru a lucra sub îndrumarea lui Russell, ceea ce îl motivează nu este acel vag interes pentru filozofie pe care îl întâlnim la tinerii cu înclinații spre reflecție
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
reuni. Trebuie menționat că sub Vladislav al II-lea și Ludovic al II-lea, nobilimea se prezenta în totalitate, absența fiind penalizată. Decretul din 1495 interzicea regelui să convoace reprezentanții comitatelor în locul întregii nobilimi 529. Dezechilibrul dintre stări s-a adâncit și datorită divergențelor în susținerea viitorilor pretendenți la tronul Ungariei. Puterea marilor seniori întrecea cu mult pe cea de care ei s-au bucurat în perioadele anterioare. Pentru apărarea nobilimii contra arbitrarului suveranului și seniorilor, în 1514 Ștefan Werböczy va
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
far niente nu înseamnă, firește, nici afazie, nici inconștiență. Presupusa inactivitate fizică pe care și-o cultivă perfect lucid eul liric îi permite să întârzie, vizual, olfactiv sau tactil, asupra fiecărui element din proximitatea sa. Pe măsură ce el pare a se adânci în lene, obiectele și ființele care îl înconjoară se încarcă, dimpotrivă, cu energie și se metamorfozează într-un mod absolut fermecător. Procedeele recurente de transfigurare sunt antropomorfizarea (în dulap se ascund "dulci farfurii cu sufletul ca roza/ de parfumat", "cuțitele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
stupoare de animal neputincios, căutând, în momentele următoare, spre mine, ca un reproș mut; încărcat totuși de speranța că am înțeles și că-i voi fi aproape.) Mi-o închipui: singură, la țară, într-o casă în pereții căreia se adâncesc fisurile, trezindu-se înțepenită dimineața, făcând focul cu surcele și motorină, punând apa în oale, tăind lemne în fața geamului. Sau noaptea, în patul de lemn, sub plapumă, cu țeasta țiuind de singurătate și frică". În oricâte feluri va fi spus
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-un coș de hârtii/ din biblioteca municipală" Eroism) se prelungește, discret, în Variațiuni rococo (Editura Alfa, Iași, 2008). Acest ultim volum semnat de Mircea Popovici (exceptând, firește, interesanta antologie de autor intitulată, sugestiv, Cabinetul de stampe, Editura Alfa, 2009) adâncește viziunea și potențează retorica specifică, atenuând doar din impulsivitatea atitudinală de odinioară. Când nu e filtrată printr-o pânză a distanțării autoironice, benigne totuși, melancolia e aici datoare, de cele mai multe ori, lucidității triste a situării într-o vârstă și o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
timpul-cascadă, "orizontul unor trăiri pentru care accentul supremei valori zace pe dimensiunea trecutului" și timpul-fluviu, care "își are accentul pe prezentul permanent". Orice poem al lui Romanescu trimite, în text sau subtext, la una dintre aceste ipostaze ale timpului, ce adâncește lumea în "limba universală a plânsului". Apare, spre exemplu, un timp-havuz, foarte rar, e adevărat, căci Ioanid Romanescu e un poet căruia îi displace profund să-și imagineze cum arată viitorul, și cu atât mai puțin să creeze utopii. Asta
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gurile universului/ din macerațiile destinului..." (***). Avatarii instanței auctoriale (de la Bufonul cu "masca și aripa de inorog" sau creatura anamorfotică, "jumătate cap de cal; jumătate lasou" ce crește din carte, la nebunul captiv în bibliotecă sau la adoratul "Celălalt Borges") se adâncesc cu voluptate sau cu furie în ceremonialuri textualiste stranii, care să le faciliteze accesul În țara Verbului, Eutopia, sau în "țara de stele", Magnezia (descrisă într-un exercițiu cu mai mulți fluturi negri, care deschide Începutul poemului). Acolo unde Amintirile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
soluție, mărturisea într-o scrisoare adresată lui Pugliatti.235 Aceste epistole constituie prologul celei mai negre perioade din viața sicilianului (1935-1938). Pe masura ce înainta în vârstă presentimentul morții se accentua, devenind unul dintre elementele fundamentale ale angoasei.236 Concomitent, singurătatea se adâncea: El era, precizează Ferrari, un om sordid cu o mare dorință de puritate: firul scabros al inspirației teșea în jurul său o pânză ce-l întemnița, de care putea să se elibereze numai prin leopardism: înțelegând prin leopardism singurătatea fundamentală a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
al poeziei quasimodiene.258 Este redat printr-o dinamică de solidificare și ingreunare ce se explică prin dorința de a-l fixă între limitele imagistico-spațiale proprii unui obiect, unui referent: Te știu. Întreg dăruita în tine / frumusețea-și înaltă sânii, / adâncindu-se în solduri și într-o / mișcare lină zvârcolindu-se în poala sfioasa, / coborând în mlădierea formelor / la picioarele frumoase cu zece cochilii. (Vorba, trad. PS). Identificându-se cu o formă statuara iubita și dorită silueta feminină cuvântul capătă contururi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din jur se contopește. (Viața solitara, vv. 23-38).329 Eul poetic începe să fie conturat din momentul în care pășește într-un spațiu cu trăsături speciale, aflat la limita dintre întinderea de apă și pământ. Liniștea dimprejur și imobilitatea apei adâncesc taină amiezii pe fondul căreia se manifestă misterele propice experienței descrise. Liniștea constituie trăsătură nelipsita a dinamicilor spiritului și intelectului leopardian, adâncă tăcere și pacea infinită din Infinitul fiind plăsmuiri ce iau naștere în interiorul eu-lui. Dimpotrivă, în Viața solitara liniștea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
elemente imagologice tipic quasimodiene: corde și chitarre, ambele contribuind la trasarea unor viziuni impregnate de tristețe, în care apare formă de plural că într-un ecou al poeticii leopardiene a cuvântului vag. În alte versuri vântul și coardele de chitare adâncesc starea de depresie amplificata și de peisajele autumnale întunecate dominate de epitetul grigio. Aceste motive caracteristice pentru sicilian fac parte dintr-un univers foarte personal, făurit exclusiv în propriul laborator de creație fără contribuția lui Leopardi. La polul opus se
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]