7,542 matches
-
munte, pe același traseu pe care obișnuiau să-l străbată înainte de ruperea dramatică a relației lor. Obsedat de semnificații suprapersonale și de legi istorice generale, care strivesc inițiativele și năzuințele individului (de altminteri, I. a fost întreaga sa viață un adept al marxismului, la care nu a renunțat nici după anii de închisoare comunistă), Ilie Chindriș încearcă să-și justifice atitudinea printr-o înțelegere superioară a istoriei: „demascarea” prietenei sale, inacceptabilă din punct de vedere etic, este explicată printr-o evoluție
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
I. Negruzzi, N. Gane, Gh. Racoviță, P.P. Carp și Th. G. Rosetti. Cu timpul, junimiștii se constituie într-un grup politic independent, reușind să participe la formarea câtorva guverne fie în colaborare cu diverse partide, fie singuri (1888-1889, 1900-1901, 1910-1913). Adepți ai unui liberalism moderat, cu unele atitudini conservatoare, junimiștii s-au arătat ostili oricărei revoluții sociale, condamnând nu relațiile de tip capitalist, ci pătrunderea lor-pe care o considerau grăbită-în România. Partizani ai monarhiei constituționale, ei au susținut măsurile politice adoptate
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
să fie prezentă și la diverse manifestări publice, cum au fost serbarea de la mănăstirea Putna (1871) și comemorarea, în 1877, a o sută de ani de la uciderea voievodului Grigore Ghica. Deosebit de interesată s-a arătat J. în a câștiga mereu adepți, în special din rândurile tineretului universitar. Membrii ei au contribuit bănește pentru trimiterea la studii în străinătate a lui A.D. Xenopol, Eminescu, Slavici, Panu, Lambrior. Cu deosebire după 1885 J. a ținut să-și împrospăteze rândurile cu tineri formați în
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
1979), Scene din romanul literaturii (1985), Scene, reflecții, fragmente (1994) ș.a. Criticul excelează când se ocupă de mari scriitori precum G. Bacovia, Mihail Sadoveanu sau N. V. Gogol. În 2003 a primit Premiul special acordat de Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor. Adept al criticii de participare, R. nu are, propriu-zis, o metodă, ci recurge la o lectură atentă și comprehensivă. Dornic să intre în intimitatea textelor, el disprețuiește blazarea și suficiența unor confrați care, comentând, nu fac decât să-și confirme părerile
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
de Parmenide, după care ființa umană este constrânsă să accepte imuabilitatea universului și să renunțe la confortul relativității: „eșafodul/ proaspăt adunat în cuie/ cu scândura însetată/ se înalță/ pieziș pus cu lumea/ pasul saltă/ preamărind Gloria// întotdeauna ploaia spală eșafodul”. Adept al unei lirici în care termenii programatici se referă la realități cotidiene și plate, S. folosește uneori antilirismul ca armă împotriva căderii în deznădejde. Spiritualizarea se împlinește prin înfruntarea dintre iminența dispariției și năzuințele trupului (Ars moriendi). De aici rezultă
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
durata persecuțiilor este de trei ani, șapte luni și douăzeci și opt de zile, în total 1332 de zile, cifră ce reprezintă dublul lui 666, numărul tiranului din Apocalipsă. Tiranul eshatologic apare deci sub chipul unui Nero rediuiuus, credința respectivă având, așadar, adepți în Siria, la începutul secolului al II‑lea. În același timp, el constituie și o trimitere la regele Manase, stăpânit de același Beliar. Autorul denunță astfel orice formă de autoritarism instituțional ca având origine satanică (Beliar confundându‑se cu Satan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scurt, concepția lui Irineu despre minuni poate fi prezentată în felul următor: minuni au fost săvârșite întotdeauna și continuă să se săvârșească numai în cadrul comunității ecleziastice, prin harul lui Isus (provenind direct de la Tatăl și nu prin intermediul îngerilor, așa cum susțin adepții lui Carpocrat). Autenticitatea lor este verificată de faptul că sunt săvârșite în beneficiul celorlalți, gratuit, și cu efecte vizibile: cei orbi își recapătă efectiv vederea, surzii aud, morții revin la viață în mod real. Ereticii sunt magicieni și pseudotaumaturgi. Săvârșind
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va sfârși, iar necredincioșii vor fi șterși din istoria omenirii, ne vom întoarce la condiția paradisiacă (7, 2). Acest cerc temporal este limitat, așadar, de două „vârste atemporale”, simbolizate prin cifrele 0 și 7. Lactanțiu este, și el, unul dintre adepții teoriei „săptămânii milenare”, teorie care desființează erorile caldeene și platoniciene. Cele șase milenii se află sub semnul răului, în cel de‑al șaptelea mileniu se va reinstaura binele. Familiarizat cu scrierile ezoterice grupate sub numele lui Hermes Trismegistul, apologetul propune
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și anul 221, cele șaptezeci de săptămâni trebuie calculate ca începând cu cel de‑al douăzecilea an al domniei lui Artaxerses (anul în care regele încuviințează reconstruirea Ierusalimului) și încheindu‑se cu Întruparea; o dată cu întruparea începe domnia sfinților, Africanul fiind adept al milenarismului. Eusebiu, în Demonstrația evanghelică, se opune acestei viziuni milenariste. Mai întâi, el distinge cele șapte săptămâni de cele șaizeci și două de săptămâni de care vorbește textul de la Daniel: „Aflați acestea și păstrați‑le în inimile voastre: De la ieșirea cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vor înarma cu pavăza lui Dumnezeu și se vor grăbi spre Ierusalim” (3, 51). Asemenea înaintașilor lor, aceștia vor fi legați, urcați pe altare și arși de vii (3, 53). Acest din urmă sacrificiu al sfinților nu va fi zadarnic: adepții falsului mesia se vor îndepărta puțin câte puțin de acesta din pricina violenței sale, căci „Cel Uns nu omoară drepții” (3, 55). Drepții care vor purta semnul Unsului pe mâna dreaptă (3, 59) vor fi conduși de Gavriil și de Uriel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
drept/justițiar, din moment ce este înțelept. Dacă este înțelept, el este de asemenea probator: ia decizii; dacă ia decizii, trebuie să aibă spiritul dreptății, adică să fie înzestrat cu facultatea de a judeca. Judecata este însăși expresia înțelepciunii. În consecință, dacă adepții lui Marcion cred într‑un Dumnezeu înțelept, atunci ei trebuie să creadă în mod necesar că acest Dumnezeu este și drept/justițiar. Pentru Irineu, credincioșii au fost deja judecați, în sensul că ei nu se mai tem de Judecata de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
celor strânse la Roma. În 1780 ajunge la Blaj, fiind numit mai întâi profesor de poetică la gimnaziul românesc, apoi director și catihet al Școlii Normale înființate chiar atunci. În 1784 devine director general al școlilor române unite din Transilvania. Adept fervent al politicii iozefiniste de culturalizare a populației și de laicizare a învățământului, înființează (sau reorganizează) numeroase școli sătești, pregătește cadre didactice, fixează programele de învățământ. Utilizând în special originale germane, traduce și elaborează manuale fundamentale: ABC sau Alphavit, Prima
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
a mai videai pre domnul său” [Letopisețul Cantacuzinesc], Alexandru Iliaș [1616-1618], care îl ucise pe vornicul Cristea, iar ceilalți uneltitori, excedați de prezența grecilor în preajma Domnului, „îi târâia de coadele cailor prin târg, pre alții îi omora” sau Gheorghe Duca, adept al unor răfuieli la fel de drastice) sau în diferite dispoziții (uneori cu caracter aleatoriu) de același fel privind alte persoane (vezi „listele tragice” de mai sus). Evident, în absența (fundamentală această lipsă) a judecății. „îndată, fără întrebare, fără judecată, îi omora
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
filon dramatic. Elogiul nebuniei, publicată inițial în 1982 în revista „Teatrul” și reprezentată pe scena Teatrului German din Timișoara sub titlul Soldatul și filosoful, este o dramă de idei în centrul căreia se află Erasm din Rotterdam, confruntat cu ofensiva adepților reformei lui Luther, proiecție a aceleiași dispute între înțelepciunea suficientă sieși, între idei „care luminează, dar nu încălzesc” și febra implicării în schimbarea lumii. O piesă-eseu tinde să fie și Între etaje, autoparodie și demontare a convențiilor teatrului în manieră
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
azi (1922). Conștient de necesitatea solidarității naționale, lansează lozinca „Pentru toți românii, soarele la București răsare”. Animat de principiile filosofiei pozitiviste și ale moralei tolerante a lui Confucius - pe care o cunoscuse prin intermediul lui Schopenhauer -, s-a opus șovinismului, fiind adept al conviețuirii pașnice a naționalităților. Considera că în Transilvania românii nu sunt asupriți de poporul maghiar, ci de nobilimea maghiară (Rase ori clase?, 1893). Junimist se arată S. în cea mai mare parte a opiniilor sale despre literatură și artă
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
asigure o existență îndestulată celor doi copii ai ei, Persida și Trică, încercând în același timp să le construiască viața după propria ei dorință. Conflictele care se declanșează și implicațiile lor, prezentate pe un larg fundal social, constituie substanța „novelei”. Adept al unui roman înțeles ca o suită de caractere, prozatorul se oprește îndelung asupra personajelor, cărora le creează portrete vii și sugestive, reliefând, de obicei, câte o singură trăsătură, considerată reprezentativă. Deasupra tuturor se ridică Mara, definită prin vigoare sufletească
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
atenția examinării ultimelor sisteme medicale apărute și experimentării diverselor medicamente, cunoscute sau nu practicanților. Fără a fi impulsionat de rațiuni egoiste, prezint acum cititorilor rezultatele acestor cercetări purtate cu neobosită perseverență de-a lungul vremii. Mărturisesc că nu sunt un adept al ideii de sistem; intenția și sarcina mea este aceea de a contribui la diminuarea suferințelor umanității și de a Îmbogăți știința atât timp cât Îmi va sta În putere. Întotdeauna am acționat conform proverbului: Nulla re homo proprius accedit ad Deum
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
20 să Îmbrățișeze și să răspândească doctrina lui similia similibus curantur 21. Nimic nu poate fi mai irațional decât aderarea implicită la un sistem anume, fără ca acesta să fi fost examinat În prealabil; personal mărturisesc că nu mă declar un adept al sistemului lui Hahnemann fără a-l fi testat și certificat mai Întâi (Jurare in verba magistri). Pe parcursul acestei lucrări voi cita de câte ori va fi nevoie situații În care cele mai mici doze dintr-un medicament s-au dovedit a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
promisiuni, Jewahir Singh Îl ademeni În afara cetății și porunci să fie ucis În taină. Jewahir Singh este Împușcat de armatătc "Jewahir Singh este Împușcat de armată" Dar trupele armate, În rândul cărora victima avea un număr impresionant de prieteni și adepți, Îl răzbunară asasinându-l pe Jewahir Singh În timp ce acesta mergea pe elefantul său. Jewahir era conștient de ceea ce-i pregăteau trupele și se strădui să evite invitația de a pătrunde În tabăra lor. În ultima perioadă a administrației lui Jewahir
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
existența celuilalt, cum pozitivismele și misteriosofiile, În divorț neconcludent, se reîntâlnesc optim și Își promit reciproc viitorul de-a lungul unei granițe pe care fiecare o prelungește și nici una nu o tranșează. Un exeget italian al teozofiei românești, el Însuși adept al lui René Guénon (Claudio Mutti), a complicat și mai mult acest portret general, În care nu se recunoaște - așa cum personajele din fotografii nu recunosc marginea hârtiei fotografice pe care li s-a luat amprenta vizuală. Cultura română, afirmă recenta
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Transilvaniei”, „Vatra” ș.a. i-au apărut cronici și articole, studii de istorie, de lingvistică și istorie literară, studii și culegeri de folclor. Cunoscut și apreciat, S. va fi ales în 1866 membru al Societății Literare Române (Academia Română). Era, totuși, un adept al sistemului fonetic preconizat de Pumnul, iar aplicarea excesivă a acestui sistem în „Foaia Soțietății...” îi va aduce destule critici. În urma unor neînțelegeri cu comitetul de redacție, părăsește revista, pentru ca în 1871 să demisioneze și din învățământ. Câțiva ani va
SBIERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
Este anul în care emigrează în Germania, locuind la München, apoi la Stuttgart, dar stabilindu-se, din 1973, la Camaiore, în Italia. A beneficiat de diferite burse și a obținut premii literare, precum „Gryphius” (1980), „Schubart” (1989), „Lenau” (1993). Inițial adept al scrisului convenabil și ușor accesibil, S. traduce, între altele, povestiri de Francisc Munteanu. Treptat își impune exigențe crescânde, ajungând - împreună cu cei interesați de revitalizarea literaturii - în miezul procesului de receptare a liricii universale contemporane. Fiind el însuși poet, prozator
SCHLESAK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289558_a_290887]
-
Europene protestul moldovenilor împotriva abuzurilor caimacamului N. Vogoride. Ca și Filaret Scriban, va fi ales reprezentant al clerului în Divanul Ad-hoc din Moldova, a cărui deschidere o întâmpină cu un discurs, la 28 septembrie 1857. Se distinge și acum ca adept al reformelor democratice. Rostește cuvântări în preajma alegerilor pentru Adunarea Electivă, apoi cu prilejul începerii lucrărilor acesteia și adresează o Salutare României la 1859, ianuarie 24 (apărută în „Steaua Dunării”, la 3 februarie 1859), după alegerea ca domn în ambele Principate
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
lui, nu se lasă sedusă ușor, supunându-l pe îndrăgostit la o serie de probe, unele chiar cinice. Când Popi e aproape să cedeze unui compatriot, junele înamorat, pentru a-și îndepărta rivalul, îl provoacă să declare vehement că e adeptul lui Venizelos, ceea ce o umple de mânie pe frumoasa grecoaică, regalistă înfocată. Scriind despre Popi, Paul Zarifopol remarca buna „concentrare artistică”, apoi „compoziția armonică”, „echilibrul delicat între plastic și dramatic”, „sobrietatea elegantă”, pentru a conchide că textul se înscrie „la
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
antimonarhică din versurile (unele în forma baladei și cântecului) pe care el le numea „populare”, ținuta lor protestatară anunță lirica de la „Contemporanul”. Mai interesant decât poetul este autorul dramatic. În Studii asupra teatrului, publicate în „Foaia Societății «Românismul»”, S. era adeptul unui teatru românesc, în care omul simplu să apară după „tipul și caracterul său”, și recomanda istoria națională ca izvor de inspirație. Piesele sale sunt rezultatul unei încercări de a contribui la realizarea dramei istorice românești, iar în această direcție
SCURTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289584_a_290913]