93,376 matches
-
alături de acad. Florin Constantiniu. Va fi greu să egaleze cineva, foarte curând, statura sa de istoric național. Mareșalul Adevărului Istoric Alexandru Moraru, istoric-arhivist și publicist - Chișinău Mentorul, prietenul și colegul meu de breaslă, Gheorghe Buzatu, a fost un Mareșal al Adevărului Istoric. Din rarele întâlniri și foarte desele noastre mesaje am învățat mai mult decât în anii universitari. Cred că nici un savant român din Țară n-a făcut atât de mult pentru Basarabia și basarabeni cât a făcut Marele Gheorghe Buzatu
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
naționalismului sublim - Victor Roncea Blândul nostru Profesor Gheorghe Buzatu a plecat spre ceruri. A plecat de „la muncă”, unde se găsea, de altfel, zi de zi, începând cu orele 7.00, lucrând neobosit și neîntrecut pentru Neamul sau, în slujba adevărului istoric. A plecat de la masa sa de lucru, înconjurat de cărțile sale, unde se afla alături de bunii săi colegi de la Centrul de Istorie și Civilizatie Europeană - Iași al Academiei Române. Pe 6 iunie ar fi împlinit 74 de ani. Durerea este
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
în România! Dumnezeu să-l ierte și să-l aibă în pază. Îl plâng din suflet. S-a mutat în Veșnicie asemenea unui apostol - Prof. Zoe Bratu Cu adâncă smerenie, ne înclinăm în fața celui ce a fost marele iubitor de Adevăr Istoric, Profesorul universitar doctor Gheorghe Buzatu. Nicolae Bălcescu ne spunea că „Istoria este cea dintâi carte a unei nații. Într-ânsa își vede trecutul, prezentul și viitorul.” Prin remarcabila sa operă de o viață Istoricul Gheorghe Buzatu a scris un fundamental
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
Istoric, un mare Patriot! Avem însă, Opera sa, care rămâne - cel puțin, pentru o lungă vreme - o inegalabilă lecție de istorie adevărată și de românism. Singura „recompensă” prin care îi putem cinsti eforturile este prețuirea armei defensive și drepte a adevărului istoric pe care ne-a lăsat-o moștenire, a muniției generoase pe care marele cercetător a adunat-o cu perseverență de-a lungul deceniilor, depozitând-o cu minuțiozitate și mai ales, cu efort și trudă de Sisif, între filele cărților
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
aceste rânduri, cu mulți ani în urmă - ca membrii fondatori Ligii „Mareșal Ion Antonescu”, la prima Conferința Națională a acesteia, desfășurată sub președinția de onoare a profesorului Josif Constantin Drăgan, la București. Anii au trecut și, străbătând aceleași cărări ale adevărului, legăturile cu profesorul au depășit cu mult statutul de colaborare. Vreme de peste 23 de ani, lichelele, mercenarii, veleitarii, holocaustologii, măsluitorii și făcătorii de istorie - din ce în ce mai numeroși și mai agresivi - au atacat în permanență, „la baionetă”, România, adevărul istoric, documentele, mărturiile
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
aceleași cărări ale adevărului, legăturile cu profesorul au depășit cu mult statutul de colaborare. Vreme de peste 23 de ani, lichelele, mercenarii, veleitarii, holocaustologii, măsluitorii și făcătorii de istorie - din ce în ce mai numeroși și mai agresivi - au atacat în permanență, „la baionetă”, România, adevărul istoric, documentele, mărturiile trăitorilor și mărturisitorilor de bună credință ai unor întâmplări din tulburatul nostru trecut, mai ales cel „modern” și/sau „recent”. Și, lichelele sunt numeroase! În acest păienjeniș ostil românității, dar slugarnic față de noii învadatori ai Țării, profesorul
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
și/sau „recent”. Și, lichelele sunt numeroase! În acest păienjeniș ostil românității, dar slugarnic față de noii învadatori ai Țării, profesorul Buzatu a devenit o atentă santinelă a Neamului Românesc. Cu înțelepciune, cu argumente și cu dovezi bazate pe temeinicia cunoașterii adevărului istoric, a luptat și a ținut piept pângăririi istoriei naționale, atacurilor asupra demnității noastre, și a importantelor personalități ale Neamului. Așa cum „Tot ce-i românesc nu piere!”, Profesorul va „trăi” în fiecare bun român, ultima sa carte constituind, de fapt
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
l-au plâns cerurile - Conf. univ. dr. Gheorghe Iscru Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească pe savantul - profesor univ. dr. Gheorghe Buzatu.. După o viață personală chinuită de o soartă crudă, după o viață dedicată științei și slujirii adevărului istoric cu precădere închinată cercetării vieții și activității mareșalului Antonescu, un titan al României și un mare patriot, trădat de șeful Statului, regele, Profesorul Buzatu s-a stins în tăcere, ca o lumânare. Tocmai pentru că a fost un mare patriot
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
nu are decît ceea ce vrea să aibă (aproape fiecare om izbutește să aibă ce vrea, dacă se zbuciumă pentru ceea ce vrea), și nu vrea să aibă decît ceea ce poate să aibă, ceea ce merită să aibă este foarte probabil că, într-adevăr, voi fi citit și "discutat", că lucrurile de aici vor intra într-o anumită istorie literară (dacă istoria literară va mai fi), pentru un moment scurt. Pe de altă parte, cînd mă gîndesc că o mulțime de inși (în România
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
nefamiliară, dușmană. în loc să vedem prietenie în lucruri, ne speriem de ele și ni le îndepărtăm. "Obiectul acesta este contaminat! Feriți-vă de microbi!" și iată obsesia microbilor care ajunsese să-l chinuiască pe Pasteur însuși, îmbolnăvindu-l de nervi. într-adevăr, suspectînd tot ce este în jurul tău, te simți încolțit, persecutat. în spitalele de boli nervoase, există o mulțime de maniaci ai microbilor. Pe timpul regilor magnifici ai Franței, nobilii și regii înșiși (Ludovic XIV, mai ales), miroseau îngrozitor. "îngrozitor", ni se
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
este un poet; romanul nu este un poem: i se văd schemele). Un prieten îmi spune: "nu-ți place romanul, pentru că nu poți face decît jurnal intim". La care se poate replica: "cu atît mai bine". De fapt, sunt într-adevăr înclinat a crede că nu sunt în stare să fac o construcție artistică. încerc să fac o nuvelă a copilăriei. întîmpin dificultăți pentru că vreau să mă exprim ca în jurnal: sunt sincer. Știu, e totdeauna suspectată posibilitatea sincerității directe și
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
corosive, gogoliene, din crochiul lui Pavel Dan își au un antecedent tematic în epistolarul lui Cipariu. Propunându-și o relatare riguros obiectivă ("Ci a mea maximă-i au să tac de tot, au să nu cruț nimic. Giumătate a grăi adevărul ar fi de prisos"), el smulge cu brutalitate Blajului acel văl de aură poetică obișnuit în atâtea evocări dulcege, Blajul de la mijlocul veacului XIX apărându-i ca un "iad și Sodomă unde numai fărădelegile, poftele de izbândă pentru închipuitele strâmbătăți
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
Stendhal. Mare dor am să vorbim și despre om și despre literat. Te-am căutat duminica trecută la locuința d șumițtale Dacă te-aș fi găsit, am fi putut începe măcar, de sfârșit nu vom sfârși, cred, multă vreme. în adevăr cred, ca și d șumneațta, că amândoi avem dreptate. Beyle se vede a fi ridicol, după părerea mea, din pricină că a rămas copil până târziu de tot, cu deosebire în ce privește femeile, dar și în general: felul vanității lui l-a reținut
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
decât un singur subiect: pe Monsieur Beyle și visurile lui de dandy și Don Juan fără noroc. Detracarea i-a fost mai mare decât talentul. - Nu știu să fi zis Dostoievski c-a învățat psihologie de la Stșendhalț, dar Tolstoi în adevăr a spus că de la el a învățat cum trebuie descris războiul. Și e drept că descrierea bătăliei de la Waterloo în Chartreuse de Parme constituie o inovație literară însemnată. Exemplul d șumițtale. cu automobilul mi-e foarte prețios. Zici că în
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
inima. Scrisoarea d șumițtale. precedentă era încă tristă și amară. într-un roman nemțesc este unul care, după fiecare poznă pe care o face sau care i se întâmplă, zice: Nichts berenen - besser machen (Nu regreta - fă mai bine). în adevăr. Altfel nici n-ai încotro. Cu cele mai calde salutări, P. Zarifopol [P.S.] Ce faci cu scrisul? Nu-l lăsa. Era în Italia un prinț care îmbălsăma pe toți dușmanii care-i cădeau în labă și în fiecare zi îi
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
în fiecare zi îi vizita cu mare plăcere. Scrisul unei întâmplări dureroase e ca îmbălsămarea dușmanilor. Scăparea e definitivă și pipăită. Mai întâi se impun unele precizări de istorie literară. Articolul lui Paul Zarifopol - Obsesiile lui Stendhal publicat în revista Adevărul literar și artistic, 6, nr. 233, 24 mai 1925, p. 1, rediscută, cu inteligență și pasiune, cazul care a făcut epocă și care a creat personaje memorabile din toate punctele de vedere. Recitirea acestui eseu, scris acum opt decenii, demonstrează
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
Zarifopol, lecturile sale profunde, frecventarea modelelor autentice și extraordinara capacitate de a stabili conexiuni cu operele altor scriitori. Referitor la celălalt eseu, despre același scriitor, amintit în această epistolă, precizez că se intitulează Manualul luI Stendhal și a apărut în Adevărul literar și artistic, 13, nr. 639, 5 martie 1933, p. 1. Glosele lui Paul Zarifopol pe marginea biografiei și a operei lui Stendhal stârnesc interes și invită, permanent, la lectură, și uneori, la relectura cărților prozatorului francez. Și, în fine
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
pacienții în mireasma de amurg, șoseaua în salonul imaculat - încă nu te pot zări, și totuși cînd în unele zile te-ndepărtezi mie îmi trec ani pagini albe. cărți frunzărite. nici un șir. și nu moartea mă înspăimîntă, birocrația ei. Într-adevărul nu se poate împărtăși, nu viața mi-o am în mînă, desigur moartea - prin gust de migdală - sosind printre ramuri în întîmpinarea alteia, unduind răsuflarea dar cine mi-ar dărui crezare, vara deplină-n foșnet? - lent se desprind de pe pervaz
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
întîmpinarea alteia, unduind răsuflarea dar cine mi-ar dărui crezare, vara deplină-n foșnet? - lent se desprind de pe pervaz sînii tăi/ mierla săltînd, în roz ciugulind pajiștea timpul păscut de infarct, trecerea sub tăcere ce lespede - cine e lumina, cine adevărul, eu - nefiind din cei ce pun întrebări, doar cînd cunosc răspunsul, de mînă mă trece cazna în zvîcnetul de casandră al inimii Atît de aproape și totuși de neatins cum degetele cutremurate pe sticla rece dintre doi apropiați în vorbitorul
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
socotiți", care nu însemna nicidecum supunere, ci încrucișare a brațelor. Nouă, celorlați, atunci când voia să-și marcheze dezacordul sau când, pur și simplu nu voia să jignească, ne lansa un ambiguu, multiplu conotativ "ce să spui, mamă dragă...". Era, într-adevăr, mai curând matern, decât patern Dudu Baciu. Apropiații îl porecliseră "Mama Baciu", iar prin 1972, Geta Brătescu, abia întoarsă dintr-o călătorie din Italia, l-a botezat sugestiv: "Bacione". Fidelitatea, discreția și integritatea, iată câteva din marile lui calități, și
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
qu'il m'a vu venir"... La 14 Iulie, - ridiculul preocupărilor lui, (în contrast mai ales cu preocupările tragice ale Europei întregi) culminează: "secretul tuturor slăbiciunilor mele, stă în această îngrozitoare modestie de care nu parvin să mă vindec". (într-adevăr). "M-au crezut un revoltat (Claudel și Jammes), pentru că nu am putut obține, sau pretinde, de la mine, aceasta lase supunere care mi-ar fi asigurat confortul. E poate ceea ce am eu mai protestant: oroarea de confort". E cazul să te
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
el îmbinarea această de caz și de generalitate umană. La limita extremă care unește generalul cu particularul, el satisface astfel unul din dezideratele cele mai caracteristice ale artei literare. Jurnalul, prin lipsa lui de "artistic", - are garanție de expresie, precizie, adevăr. Căci nu vom putea niciodată condamnă îndeajuns artă "artistică", hrănita din propria ei substanță, si nu din viață. În definitiv, jurnalul poate avea exact valoarea umană a omului care îl scrie. 25 Iulie. Defectul cel mare al jurnalului îl constituie
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
familiei, Mini și Nory, ea le face impresia unei impunătoare catedrale: "o cameră imensă, luminată searbăd prin ferestrele foarte înguste și înalte și cu mobilierul de culoare închisă (...) Nory, neastâmpărată, răscolea ceva prin amvonul acela obscur, căci casa era în adevăr înaltă ca o biserică". Angrenată într-o căsnicie trainică, dar lipsită de elanuri sentimentale, Elena Drăgănescu își sublimează refulările în pasiunea pentru muzică. Perfecțiunea clasică și impersonală a fizicului, coroborate ținutei reci și distante, ba chiar și numele dau Elenei
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
text care curge încet, ca un fel de miere, și care într-un anumit sens empoisonne le lecteur, qui lui impose son rythme, qui lui impose sa nature difficilement tolérable, difficilement ingérable, mais quand męme on continue. I.M.: Da, într-adevăr, cartea te obligă să o citești, îți impune prin asta. A.V.: Lucrul e interesant numai în măsura în care nu știi nimic despre ceea ce vrei să afli, iar la un moment dat simți că nu vei afla nimic. I.M.: Și totuși continui
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
de zile. A.V.: Da, mi-am dat seama că se petrece ceva anormal. Când eram aproape de sfârșit, mi-am spus că ar trebui totuși să încerc să știm cum se va termina povestea asta. Și atunci am avut într-adevăr imaginea unei scene care este scena cea mai importantă din roman, cea în care presupusul frate îl împinge pe narator în dormitorul ei, ca să vadă că ea e acolo și că-i bolnavă. Și el intră în odaie, simte căldura
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]