2,478 matches
-
închipuie mutra lungă a lui Maniu după ce regele îl făcuse să petreacă o zi a păcălelilor (făcînd aluzia de precedentul istoric petrecut la Paris cînd toată lumea se aștepta ca Richélieu să piardă puterea)203. Prin 1926, Mareșalul Averescu era un admirator al lui Mussolini. După numirea sa, în aprilie 1926, au urmat noile alegeri, la fel de corupte ca și legea electorală. Guvernul Averescu a obținut majoritatea în pofida voinței populare 204. Pe la sfîrșitul lui 1925, cu toate "zigzagurile" sămănătoriste ale lui Iorga și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din Wall Street în Main Street și tot mai departe, implicațiile pentru lumea întreagă și pentru România au fost extraordinare. La începutul lui 1930, Iorga a întreprins o călătorie importantă: a plecat în Statele Unite, vizita durînd pînă în aprilie. Ca admirator dintotdeauna al Americii, Iorga nu a încetat niciodată să-și exprime cu emfază recunoștința față de Președintele Wilson pentru principiul autodeterminării al acestuia, care făcuse posibilă înfăptuirea României Mari. Înainte de plecarea lui Iorga, în cea mai bună tradiție a politicianismului, Vintilă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
perioada 1925-1927 și este ilustrat de vreo șase articole și de mai multe recenzii critice ale cărților lui Iorga și ale metodei sale istorice scrise de Eliade în publicațiile universitare și în ziarele bucureștene. Înainte de aceasta, Eliade fusese un mare admirator al lui Iorga, al activității și personalității sale. Nu-l admira atît pentru realizările științifice ale lui Iorga cît pentru dinamismul, energia, randamentul și "forța lui cosmică". Critica lui Eliade avea drept obiect activitățile savante, politice și literare ale lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
autobiografia lui Iorga, O viață de om așa cum a fost, scrisă într-o splendidă limbă română. După părerea doamnei Liliana Pippidi-Iorga, Iorga a scris cartea aceasta ca replică la apariția unei biografii oportuniste scrisă de bibliotecarul său, Barbu Theodorescu (un admirator plin de simț practic al lui Iorga)88. Doamnei Catinca nu i-a plăcut această biografie măgulitoare și voit selectivă, ca, de altfel, nici lui Iorga. Doamnei Catinca (mai mult decît lui Iorga) nu-i plăcea Theodorescu. Iorga era mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a lor. După prăbușirea Legiunii au fost scoși din țară (cu complicitatea naziștilor) și duși pe ascuns în Germania cu trenuri militare. Atunci cînd știrea asasinării lui Iorga a ajuns la Universitatea din București, decanul, Alexandru Marcu, la propunerea unui admirator al marelui dispărut, bizantinologul Nicolae Bănescu, a dispus înălțarea steagului de doliu deasupra clădirii Universității. Dar cînd Panaitescu (noul rector legionar al Universității din București) l-a văzut, a dat o altă dovadă că, atunci cînd era vorba de josnicii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Revue slave", vol. 2, aprilie 1928, p. 141 etc. 21 Iorga îl considera pe Kerenski un demagog care "crede că noua lume poate fi creată cu ajutorul a cîtorva discursuri". Supt trei regi, București, 1932, p. 242 22 R. W. Seton-Watson (admirator al lui Kossuth și prieten al ungurilor) a venit în Ungaria la începutul secolului ca să respingă acuzațiile aduse Ungariei de asuprire a celorlalte naționalități. Cînd a văzut situația din Transilvania și din alte părți și-a schimbat radical poziția și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Franța, tineri promițători s-au desprins de Partidul Socialist și au format noi mișcări, dezamăgiți de neputința partidului În fața crizei economice. Mulți dintre ei (și mulți ca ei) au sfârșit prin a deveni fasciști. Înainte de 1940, Mussolini era invidiat de admiratorii englezi și francezi pentru succesul său aparent: părea să fi depășit dezavantajele economice ale Italiei prin planificarea de stat și Înființarea unor agenții-umbrelă pentru Întregi sectoare economice. Albert Speer, administratorul Noii Ordini hitleriste, era foarte apreciat În străinătate pentru programul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
micșorată, de unde fuseseră măturați cehii, polonezii și ceilalți. În ciuda faptului că problema comunistă era În centrul dezbaterilor occidentale, experiența practică a „comunismului real” cu câțiva kilometri mai la est a trecut practic neobservată - de nimeni alții decât cei mai fervenți admiratori ai comunismului. Starea intelectuală a Europei Occidentale postbelice ar fi fost de nerecunoscut pentru un vizitator din trecut, chiar din trecutul foarte apropiat. Europa Centrală germanofonă - motor al culturii europene În prima treime a secolului XX - Încetase să mai existe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Erau bine făcute, pe o peliculă inaccesibilă ca preț producătorilor europeni. Nu erau Însă filme de „evaziune”, precum fanteziile romantice sau comediile „țăcănite” din anii ’30. Cele mai populare filme americane din anii ’40 aparțineau unui gen botezat ulterior de admiratorii de pe continent film noir. Pretextul era o dramă socială sau o poveste polițistă, dar atmosfera - și textura cinematografică - erau mult mai sumbre decât În producțiile americane din deceniile precedente. Filmele escapiste erau făcute acum de europeni: nemții făceau povești vaporoase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
femei, tineret, studenți, intelectuali etc.) care au contribuit la forța comunismului”. Deposedat de charisma stranie a terorii staliniste și expus la Budapesta În toată mediocritatea sa blindată, comunismul sovietic a pierdut farmecul pe care Îl avusese pentru cei mai mulți simpatizanți și admiratori din Vest. Căutând să scape de „duhoarea stalinismului”, foști comuniști - precum poetul francez Claude Roy - și-au Întors „nările spre alte orizonturi”. După 1956, secretele istoriei nu mai puteau fi aflate În fabricile mohorâte și În colhozurile disfuncționale ale democrațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la longue durée: perspectivă amplă asupra istoriei, descriind structuri sociale și geografice În evoluție lentă de-a lungul unor perioade vaste), structuralismul se integra perfect În stilul academic al epocii. și, mai ales, era accesibil intelectualilor și nespecialiștilor. Cum explicau admiratorii lui Lévi-Strauss din disciplinele Înrudite, structuralismul nu era nici măcar o teorie reprezentațională: codurile sociale sau „semnele” analizate nu se raportau la ființe, locuri sau evenimente anume, ci doar la alte semne, În interiorul unui sistem Închis. Prin urmare, nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mulțumită rupturii de Stalin, dictatura proletariatului În versiune titoistă nu era obligată să reproducă În detaliu fiecare eroare din traseul Uniunii Sovietice spre modernitatea industrială. Acestea erau considerațiile care determinau modelul iugoslav, și nu proiectul socialist creativ, alternativ, pe care admiratorii occidentali i-l atribuiau cu naivitate lui Tito În acești ani. Dar Iugoslavia era, cu toate acestea, diferită: nu neapărat mai blândă cu opoziția, cum au putut constata pe propria piele Djilas și alții când s-au abătut de la ortodoxia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
succes În străinătate. În timp ce Albania, surogatul european al Chinei, nu atrăgea decât staliniști nostalgici și maoiști incorigibili, imaginea internațională a României comuniste era surprinzător de pozitivă. Prin simpla distanțare de Moscova, Bucureștiul s-a ales cu o pleiadă neverosimilă de admiratori occidentali. În august 1966, The Economist vedea În Ceaușescu un „de Gaulle al Europei de Est”. Cât despre adevăratul de Gaulle, care a vizitat Bucureștiul În mai 1968, el a remarcat că, deși comunismul lui Ceaușescu nu se potrivea Occidentului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
subdezvoltare rurală, țara semăna mai mult cu Austria de după 1934; nu este de mirare că pensionarii francezi care aveau nostalgia regimului de la Vichy se dădeau În vânt după Portugalia postbelică. Charles Maurras, liderul În dizgrație al grupării Action Française, era admiratorul lui Salazar și a corespondat cu el până s-a stins, În 19527. Prin nivelul general de trai, Portugalia lui Salazar aducea mai mult cu Africa decât cu Europa continentală: venitul anual pe cap de locuitor În 1960 era de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În cercurile conservatoare, cât și În cele laburiste. Altele, Îndeosebi temele „morale”, aveau mai mult succes la electoratul fidel al conservatorilor din zonele rurale decât la populație În ansamblu. Dar, după sufocantul libertarianism din anii ’60, ele aveau ecou la admiratorii doamnei Thatcher din clasa muncitoare și segmentul inferior al clasei de mijloc, oameni care nu se simțiseră niciodată În largul lor față de intelighenția progresistă care domina anterior scena publică. Dar thatcherismul Însemna Înainte de toate „pumnul În masă” al unui guvern
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1981 păreau să depindă multe lucruri. Retrospectiv e limpede, cum a Înțeles și Mitterrand Însuși, că izbânda lui nu a făcut decât să normalizeze alternanța la guvernare În republica franceză, făcând din socialiști un partid normal de guvernare. Dar pentru admiratorii lui Mitterrand din 1981, lucrurile se vedeau altfel. Scopul lor nu era să normalizeze alternanța la putere pentru viitor, ci să pună mâna pe putere și să o folosească, aici și acum. Ei au luat În serios promisiunile de transformare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În samizdat pentru aceiași 2.000 de intelectuali care fac la rândul lor același lucru. Pe deasupra, curajul nu reprezenta, În sine, o garanție a calității. Aerul nonconformist, opoziționist și adesea periculos al scrierilor ilegale le conferea acestora (Îndeosebi În ochii admiratorilor lor occidentali) o aură romanțioasă și o semnificație uneori exagerată. Pe mormanul de compost În descompunere al blocului sovietic puteau, Într-adevăr, să se dezvolte și să Înflorească idei originale și radicale, scrierile lui Havel și Michnik fiind cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
personalității lui Ioan Paul al II-lea. Dar nu puteau face mai nimic - să-i interzici papei să vină sau să cuvânteze În Polonia nu ar fi făcut decât să-i amplifice succesul și să Întoarcă Împotriva comunismului milioane de admiratori ai suveranului pontif. Chiar după decretarea legii marțiale, când papa a vizitat Polonia În iunie 1983 și le-a vorbit „compatrioților” din Catedrala Sf. Ioan din Varșovia despre „dezamăgirea și umilința lor, suferința și lipsa de libertate”, liderii comuniști nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
radicali precum Iakovlev sau Boris Elțîn Îl presau să meargă mai departe. Aceste oscilări, ezitarea lui Gorbaciov de a urmări până la capăt logica idieilor, dorința de a nu merge prea departe ori prea repede i-au dezamăgit pe mulți dintre admiratorii săi de la Început. Renunțând la monopolul de putere și inițiativă al partidului, Gorbaciov și-a redus Însă și propria influență. Ca urmare, el a fost obligat să formeze alianțe tactice și să afișeze o neutralitate prudentă În raport cu pozițiile extreme ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
RDG se află Între primele zece din lume (oaspetelui Mihail Gorbaciov i-a scăpat un pufnit sonor). Un domeniu În care regimul excela era fabricarea și exportul de date false: mulți observatori occidentali Îl credeau pe Honecker. Cei mai entuziaști admiratori ai RDG se aflau chiar În Germania Federală. Succesul vizibil al Ostpolitik În dezamorsarea tensiunilor și Înlesnirea comunicațiilor interumane și economice dintre cele două jumătăți ale Germaniei a făcut ca Întreaga clasă politică să spere În prelungirea sa pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Bohley, figura conducătoare În Neues Forum, a mers până la a califica deschiderea Zidului drept „nefericită” pentru că Întârzia „reforma” și precipita alegerile Înainte ca partidele și electoratul să fie „pregătite”. Ca mulți intelectuali „contestatari” din RDG (fără a mai vorbi despre admiratorii lor vest-germani), Bohley și colegii ei nutreau Încă viziunea unui socialism reformat, curățat de poliție secretă și de partidul conducător, dar care să păstreze o distanță sigură față de prădătorul doppelgänger capitalist de la vest. După cum aveau să demonstreze evenimentele, această viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
părți. Faptul că ezita să-i zdrobească pe baltici l-a Îndepărtat definitiv de aliații săi militari (doi dintre generalii care au organizat atacurile de la Vilnius și Riga vor avea un rol important În puciul moscovit). Nici foștii prieteni și admiratori nu mai aveau Încredere În el. În martie 1991, Elțîn a denunțat public „minciunile și Înșelătoriile” lui Gorbaciov și i-a cerut demisia, sfidând presiunile oficiale pentru a păstra tăcerea sau a suporta consecințele. Între timp, celelalte republici urmau exemplul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin legislația europeană și de armonizarea fiscală implicită pe „piața unică” a Uniunii Europene. A treia cale a fost propusă atât ca soluție pragmatică la dilemele economice și sociale, cât și ca o inovație conceptuală după decenii de stagnare teoretică. Admiratorii ei de pe continent s-au raliat În grabă, indiferenți la rateurile unor tentative similare din propriul trecut național (Îndeosebi „a treia cale” fascistă, atât de populară În anii ’30). Sub președinția lui Jacques Delors (1985-1995), Comisia Europeană păruse că exagerează
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Centru (UCD) 477-478 SPD - vezi Partidul Social-Democrat (SPD) Speer, Albert 75, 151, 330 sporturi 711-713 Sputnik 231 Spychalski, Marian 183 stagflație 420 Stalin, Iosif 22, 94, 104, 109, 117-118, 124, 129; acțiuni care au condus la Războiul Rece 129-150; admiratori 204; antisemit 175-180; atacul lui Hrușciov 287; blocada Berlinului 144; cultul personalității 169; deportări 35-36; divizarea Europei 50; Întâlnirea de la Szklarska Porêba 141-142; lupta pentru putere 286-287; membru al Celor Trei 105-106; Mișcarea pentru pace 209, 253; moartea 286; planuri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
foarte cunoscută, astfel încât cititorul să identifice elementul lipsă, complementul direct. Versurile nu reflectă nimic din statutul "hiper-eonic" pe care-l dobândește poetul ulterior. Simpla alăturare a chipului poetului și a câtorva versuri pare însă suficient pentru edificarea acestui memento. Un admirator al poetului 277, considerat de către acesta nu doar cel mai mare poet al românilor, dar și un gânditor genial, Luchian, îi scria în 1890 lui Titu Maiorescu al cărui studiu, din ce-a de-a patra ediție a poeziilor lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]