3,791 matches
-
gândea la un ins în primul rând confortabil pentru el, bineînțeles, dar care să fie și genul ei, un pic arogant, cum era Andrei. Ori mai bine să fie cu totul altfel. De exemplu, ca Orlando Bloom, pe care îl adora. Dar unde să găsească un bărbat care să fie măcar pe-aproape? Și totuși, a găsit unul, care i se părea de nota 10, un doctor tânăr care, în mod normal, n-ar fi avut timp de plimbări - noroc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mea măicuță... Ești frumoasa mea măicuță Și în inimioara mea, Ai depus cu sârguință Ca pe cea mai dulce miere Faguri din iubirea ta. O, prea buna mea măicuță, Îți ofer ca mărțișor, Inimioara mea micuță Ca să știi că te ador! Draga mea mămică... Draga mea mămică, Ești o rândunică, O rază de soare Pe-o-ntinsă mare... Ești o ciocârlie Pe-o verde câmpie... O, draga mea mamă, Inima te-ndeamnă Să mă crești, Să mă iubești Și cu drag
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
spre răbdătorul pământ. Luna luase deja în stăpânire acea bucată de Pământ pe care se afla și casa noastră. Deloc obosită după o zi petrecută în întregime țintuită la pat, de o gripă deloc plăcută, în preajma sărbătorilor, nu puteam să adorm. Din solidaritate, fratele meu mai mare ca vârstă, dar mic de statură, și-a propus să învingă somnul și să-mi spună o poveste. Un semn de mirare mi-a devenit chipul când l-am auzit: Îți voi spune o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
El putea cere ca tații să-și taie fiii - să-i lase în deșert sau să-i măcelărească. Era un zeu crud, ciudat, străin și rece, dar, totuși, un tovarăș suficient de puternic pentru Regina Cerului, pe care ea o adora în toate formele și sub toate numele. Zilpa vorbea despre zei și zeițe aproape mai mult decât despre oameni. Asta mi se părea obositor câteodată, dar ea folosea cuvintele într-un fel minunat și-mi plăceau poveștile ei despre Ninhursag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar Bilha era și un copil trist și era foarte ușor să fie uitată pe undeva. Nici chiar bunica mea Ada, care iubea foarte mult fetițele, o luase pe Zilpa, și ea lipsită de mamă, la pieptul ei și o adora pe Rahela, nu putea s-o iubească pe această pasăre singuratică, ciudată, care niciodată n-a crescut mai înaltă decât un băiețel de zece ani și a cărei piele avea culoarea ambrei întunecate. Bilha nu era frumoasă ca Rahela, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și a conceput un alt fiu, pe care l-a născut ușor și l-a botezat Zabulon, nume prin care Lea înțelegea „entuziasm”, pentru că Lea era entuziasmată de corpul ei care se vindecase și mai dăduse viață încă o dată. Îl adora pe bebelușul cel nou aproape la fel de mult ca pe primul ei născut. Și când i l-a dat lui Iacob pentru circumcizie, i-a zâmbit bărbatului ei, iar el i-a sărutat mâinile. CAPITOLUL TREI Rahela a devenit tăcută. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
e un zeu crud. Mulți ani mai târziu, când nepoții l-au întâlnit pe băiatul din poveste, bătrân deja, au fost impresionați să vadă cum lui Isaac îi tremura vocea, încă speriat de cuțitul tatălui său. Băieții lui Iacob își adorau tatăl, iar vecinii se plecau în fața norocului său. Dar lui nu-i era ușor. Laban era încă stăpân peste a tot ce agonisise el - turmele, oamenii care lucrau și familiile lor, roadele câmpului, lâna bună de vândut. Nu doar Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mi zicea „Ahatti”, surioară. Mă gândeam la el ca la cavalerul meu dintre frații cei mari. La început, Zabulon era șeful printre cei mici și ar fi putut să fie un prost și jumătate că noi tot l-am fi adorat și ascultat fără să crâcnim. Dan era mâna lui dreaptă - cinstit și dulce, așa cum numai copilul Bilhei putea fi. Gad și Asher erau sălbatici și încăpățânați și era greu să te joci cu ei, dar se pricepeau de minune să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
împleticea printre picioare. Dar apoi îi părea rău, pentru că Ruti se ghemuia ca un câine la cel mai mic cuvânt aspru al mamei. După ce o gonea, se ducea după ea și se așeza lângă ea și se lăsa sărutată și adorată de biata femeie, iar și iar. CAPITOLUL DOI În zilele care au urmat salvării lui Ruti, Iacob a început să se gândească serios la plecare. În timpul nopților cu Lea și în cele cu Rahela, le vorbea despre dorința lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
noaptea era întunecoasă. Apa ar fi adus mireasma ei dulce în aer, dacă n-ar fi fost animalele cu blana udă care să-i strice aroma. Behăiau în somn, neobișnuite să stea ude în răcoarea nopții. Am încercat să nu adorm ca să aud muzica apelor învolburate, dar de data asta sunetul lor m-a făcut să cad într-un somn adânc. Toată lumea dormea la fel. Dacă tata a țipat, nimeni nu l-a auzit oricum. Ruben s-a dus la mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la drum și de data asta fără frica de Esau. Eram nerăbdătoare s-o văd din nou pe prietena mea și s-o cunosc pe Bunica, care începuse deja să trăiască în imaginația mea. Eram sigură că Rebeca le va adora pe mamele mele; până la urmă, erau nepoatele ei și nurori totodată. Pe mine mă și vedeam favorita ei, animăluțul ei preferat. De ce n-aș fi fost, în fond nu eram eu singura moștenitoare de parte femeiască a fiului ei preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mă gândeam că urma să mă întâlnesc din nou cu Tabea. Werenro avea să-mi zâmbească iar și să-și continue povestea. Și urma s-o văd pe Bunica, iar ea avea să mă înțeleagă dintr-odată și să mă adore, mai mult decât pe oricare dintre frații mei. Pe la jumătatea dimineții, în a treia zi de călătorie, ni s-a arătat cortul Rebecăi. Chiar și de la distanță, era o minunăție, deși la început n-am înțeles ce lucea acolo, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Într-adevăr, imediat ce a auzit că Shalem se culca cu mine, a început să se gândească la un preț de mireasă. Când a mai auzit și de la servitori că tânăra pereche era cum nu se poate mai potrivită, că se adorau și că erau ocupați să-i facă un nepot, veștile l-au bucurat atât de mult că a chemat-o pe Așnan la el o săptămână întreagă înainte ca perioada ei de izolare să se fi terminat. Când i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
promis că de atunci încolo, orice băiat care se va mai naște în oraș va fi circumcis în a opta zi, așa cum era obiceiul printre fiii lui Avraam. Hamor a promis de asemenea că zeul lui Iacob avea să fie adorat la templu, iar regele a mers până acolo încât l-a numit Elohim, cel mai mare dintre toți zeii. Tata mi-a făcut o zestre frumoasă. Optsprezece capre și optsprezece oi, toate hainele și bijiteriile mele, furca și piatra de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-o imagina, verde și dulce. Chiar și în căldura soarelui, un castravete mângâia limba ca răcoarea lunii. Puteam să mănânc oricâți și niciodată nu mi-ar fi fost deajuns sau nu mi s-ar fi făcut rău. Mama ar fi adorat mâncarea asta, așa m-am gândit prima dată când am gustat din inima lui de apă. A fost prima dată când m-am gândit la Lea în mai bine de o lună. Mama nu știa că eram însărcinată. Mătușile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o vedea că se apropie, se repezea împleticindu-se spre ea ca să-o ia în brațe. Nu eram nici pe departe nefericită în grădină. Re-mose, sănătos și bronzat, îmi dădea un sens și un statut, pentru că toți din casă îl adorau și-mi atribuiau mie felul lui drăguț de a fi și calmul plăcut de care dădea dovadă. În fiecare zi, îmi sărutam degetele și apoi atingeam statuia zeiței Isis, oferindu-i mulțumiri pe care ea le transmitea apoi multelor zeități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
În familia Kermeur, hotărîrea ei avusese efectul unui val devastator. Jeanne rezumase sentimentul general În felul ei. Lapidar. „Întotdeauna ne-ai dat bătaie de cap“. Marie știa că nu va avea parte de nici un sprijin din partea fraților ei. Chiar dacă o adorau. Sau poate tocmai pentru că o adorau. Și apoi, Loïc și Gildas nu ar fi riscat să exprime o părere opusă aceleia a mamei lor. La Lands’en, nevestele marinarilor dobîndiseră de multă vreme respectul datorat de obicei capilor de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
efectul unui val devastator. Jeanne rezumase sentimentul general În felul ei. Lapidar. „Întotdeauna ne-ai dat bătaie de cap“. Marie știa că nu va avea parte de nici un sprijin din partea fraților ei. Chiar dacă o adorau. Sau poate tocmai pentru că o adorau. Și apoi, Loïc și Gildas nu ar fi riscat să exprime o părere opusă aceleia a mamei lor. La Lands’en, nevestele marinarilor dobîndiseră de multă vreme respectul datorat de obicei capilor de familie. CÎnd ele vorbeau, erau ascultate. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
alienați a cărui vizitare o făcuse pe Gwen să simtă că o ia cu fiori pe șira spinării. Îl iubea pe Pierric și se opusese din răsputeri plasării lui acolo. „Dacă el pleacă, plec și eu”, amenințase ea. Yvonne o adora pe fiica ei, de aceea cedase. Spunîndu-și că Într-o zi avea să-și muște degetele. Gwen readuse discuția asupra lui Gildas. - Moartea lui e Într-adevăr supărătoare, decretă Yvonne În chip de discurs funebru. Acestea fiind zise, cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
palidă și lipsită de expresie pe care o afișase la cimitir. Nu plînsese, refuzase realitatea prea dură și se refugiase În lumea lui imaginară. Loïc, zdrobit de durere, Îi lăsase pe părinții lui să se ocupe de Nicolas. Jeanne Își adora nepotul, dar uneori era lipsită de tandrețe. Marie suferise și ea de aceeași lipsă de afecțiune, astfel că puștiul, la fel ca ea, Își găsea adesea refugiul pe lîngă Milic, a cărui fire tăcută dovedea mai multă căldură decît manierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și șoptind că Îi părea rău. TÎnăra femeie Înălță capul, Îndîrjită. Ochii Îi străluceau de lacrimi reținute și de furie. - Niciodată n-au să mă facă să cred că Nico l-a ucis pe Gildas, niciodată. Era unchiul lui, Îl adora. - Știu, zise el blînd. Dar fuga nu pledează În favoarea lui. - Nimic nu dovedește că el este cel care a șterpelit vasul. - Dacă așa ar sta lucrurile, n-ai sta aici așteptînd să se Întoarcă echipele de salvare. Lăsă capul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plecat să caut ceva provizii... Și am fost interceptat o patrulă, restul Îl știi... Nu-l slăbea din ochi. - De ce nu-mi vorbești de Mary? Care era rolul ei? - Și asta ai descoperit? Bravo, Mary era soția lui Sean, se adorau, erau cu adevărat de nedespărțit, altfel n-am fi luat-o niciodată cu noi. Am aflat de moartea ei din ziar. Iar mai tîrziu a apărut o notiță În ziar În legătură cu descoperirea ancorei marine a lui Sirius, vasul nostru, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-i anunțe lui Artus că era Însărcinată de pe urma lui, Erwan și-a auzit tatăl tratînd-o ca pe un cîine, Înainte s-o arunce afară. Atunci s-a dus după Arthus și l-a Înfruntat. A fost cumplit, Arthus Îl adora pe fiul lui mai mare. Erwan l-a acuzat de trădare față de mama sa, de cruzime și de iresponsabilitate față de Yvonne, l-a făcut laș și mincinos. Să-și vadă fiul disprețuindu-l era ceva ce trufia lui Arthus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cînd Arthus a anunțat că fiul lor a fost ucis În războiul din Algeria, ea s-a aruncat de pe faleză. Biata Gaïdick... Bietul PM... Se lăsă din nou dusă de gînduri, de data asta interveni Lucas. - De ce bietul PM? - Își adora mama. A crescut singur În acest castel, fără dragoste, mi-aduc aminte că l-am auzit plîngînd ore În șir. Arthus Îmi interzicea să mă duc să-l Împac. Nu-i dădeam mereu ascultare. Bietul copil, nu e de mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai mică. Sora lor mai mică. - Ryan m-a mințit așadar o dată În plus, murmură ea dezamăgită. De ce? - Pentru a ascunde adevăratul mobil. Un mobil mult mai puternic decît banii. Dragostea și răzbunarea. Marie tresări. Era soția lui Sean, se adorau... Despre el vorbise Ryan atunci, firește, altfel de ce și-ar fi dat osteneala să adauge precizarea aceea? - Știam eu că era vorba de altceva decît de bani. Avu o privire visătoare. - Probabil că a iubit-o cu pasiune pe Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]