3,174 matches
-
de Toruń, în dreapta orașului Włocławek. În avale de Varșovia s-au construit, în 1980, 5 ecluze și hidrocentrale mici.Legătura pe apă este realizată, în est, cu Nipru - prin intermediul afluentul Bug și în vest cu Odra - prin canalul Bydgoska și afluentul acestuia, Notec, numită și Calea est-vest. Orașele edificate de-a lungul Vistulei sunt așezări în care pulsează intens prezentul, încărcătura lor de istorie fiind prezentă la tot pasul. Petre Gîștescu (1990) - Fluviile Terrei
Vistula () [Corola-website/Science/307370_a_308699]
-
Podișul Valdai din Rusia și se varsă în Golful Riga al Mării Baltice, lângă Riga. Bazinul său are o arie de 58700 km². Este legat printr-un canal cu Berezina și Niprul. În prezent pe cursul său există trei hidrocentrale. Principalii afluenți sunt: Principalele localități străbătute de Daugava sunt:
Daugava () [Corola-website/Science/307457_a_308786]
-
În expansiunea spre est a cavalerilor-călugări teutoni, aceștia își consolidează poziția militară prin construirea de cetăți în ținuturile cucerite. Astfel, între anii 1270 - 1300, pe malul Nogatului (un afluent al râului Vistula), apare și cetatea Marienburg, în cadrul venerării Sf. Fecioare Maria (atunci cea mai mare clădire din Europa medievală construită din cărămidă). În prezent are numele Malbork. În timp ce ordinul cavalerilor teutoni realizează succese în Europa spre est, suferă înfrângeri
Marienburg (teuton) () [Corola-website/Science/302999_a_304328]
-
din sud-estul Transilvaniei, cu Brașov cea mai importantă localitate. Denumirea provine de la râul Bârsa /Bârsa Mare (în germană "Burzen"), care se varsă în râul Olt. Bârsa Mare, formată de confluența a două brațe Bârsa Groșetului și Bârsa Tămașului, are printre afluenți și Bârsa Fierului și Bârsa lui Bucur. Bîrsă (bârsă) este o piesă braț care susține plazul plugului (var. bîrță) este cuvânt autohton De la Bîrsa, numele regiunii a cărei capitală este Brașovul (ambele nume având probabil aceeași origine ) a derivat bîrsan
Țara Bârsei () [Corola-website/Science/303218_a_304547]
-
Unetice. Cimitirele din această perioadă sunt totuși rare și de mici dimensiuni. Cultura Unetice este urmată de Epoca Mijlocie a Bronzului (1600 î.Hr.-1200 î.Hr.), Cultura tumulus, caracterizată prin înmormântări prin înhumare în tumuli (gorgane). În Ungaria de est, pe afluenții Crișului, a apărut, la începutul epocii bronzului, cultura Mako, urmată de culturile Ottomany și Gyulavarsand. Cultura câmpurilor de urne de la sfârșitul Epocii Bronzuui (1300 î.Hr. - 700 î.Hr.) e caracterizată de înmormântări prin incinerare. Ea include cultura lusațiană în estul Germaniei
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
stejarii cu ramurile tăiate aproape de trunchi (ceea ce le dă o înfătișare de stâlpi) sunt adesea sacrificați pentru a mări și înlesni accesul la suprafețele cultivate. Climatul continental temperat are influență oceanică. Comuna este scăldată de râul Arnon, care este un afluent al râului Cher, care se varsă la rândul lui în râul Loire. In amonte, a fost construit un baraj în locul numit „Chetz”, pe teritoriul comunei Sidiailles, cu o suprafață de retenție de 90 hectare, alimentând în apă potabilă 20000 de
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
sărac, neprielnic agriculturii Comună Șaru Dornei se învecinează: Altitudinea minimă este la confluenta pârâului Borcut cu Râul Neagră Șarului și altitudinea maximă în Pietrosul Călimanilor, respectiv - 2102 m. Rețeau hidrografica este formată de râurile Neagră Șarului și Sărișorul Mare cu afluenții acestora. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Șaru Dornei se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (98,04%). Pentru 1,76% din populație, apartenența etnică
Comuna Șaru Dornei, Suceava () [Corola-website/Science/302003_a_303332]
-
de argint. Relieful este variat cuprinzând dealuri (Arșiță, Cerbul, Scorbura, Măgura Vacii) precum și poieni (Sihastru, unde se află schitul Daniil Sihastrul, Poiana Gigii, Poiana Cerbului, Poiana Ciumârnar, Poiana Răstoaca, Poiana Stirigoi, Poiana Între Vaduri). Rețeaua hidrografica cuprinde râul Suceava și afluenții săi (Pâraiele Străjii, Ziminel, Baimac, Rău, Ciolotei, Boului, Calanceni) Vegetația este dominată de conifere (brad, molid), iar fauna este bogată în iepuri, vulpi, mistreți, cerbi și lupi. Populația comunei este curat românească. În 1784 o inscripție bisericească notă existența a
Comuna Straja, Suceava () [Corola-website/Science/302000_a_303329]
-
și alte particularități,relieful comunei se poate împărți în două mari zone și anume:partea de nord-deluroasă și partea de sud-relief de muntoasa .Culmile domoale și paralele ale dealurilor sunt în general orientate pe direcția N-S,fiind despărțite de afluenții pârâului Pesceana ce traversează comuna Glăvile.Spre miazănoapte,altitudinea maximă a dealurilor nu depășește 400m față de nivelul mării,iar spre sud,la hotar cu comuna Amărăști,altitudinea lor scade la 150m.Luncile dintre dealuri ocupă suprafețe mici,sunt înguste și
Comuna Glăvile, Vâlcea () [Corola-website/Science/302026_a_303355]
-
exact în bazinul mijlociu al acestui râu la o mică distanță de la ieșirea din munți. Râul Moldova, ca arteră hidrografică principală, curge la limita estică a teritoriului comunei, având direcția N-V și S-E. În această zonă primește doi afluenți : Bălcoaia și Suha Mică. În timp ce Bălcoaia este de dimensiuni mici (9 km lungime și 14 km² bazinul), Suha Mică are un bazin cu o suprafață de 135 km² și o lungime de 24 km, însă ea curge pe teritoriul comunei
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
are un bazin cu o suprafață de 135 km² și o lungime de 24 km, însă ea curge pe teritoriul comunei Valea Moldovei pe o lungime de mai puțin de 1 km mai precis chiar în zona de confluență. Principalul afluent din cursul inferior al pârâului Suha Mică este Valea Seacă, care cu întregul său bazin ocupă cea mai mare parte din cursul teritoriului. Pârâul Valea Seacă are o lungime de 10 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 12
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
cursul inferior al pârâului Suha Mică este Valea Seacă, care cu întregul său bazin ocupă cea mai mare parte din cursul teritoriului. Pârâul Valea Seacă are o lungime de 10 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 12 km². Afluenții săi sunt de dimensiuni foarte mici. Referitor la râul Moldova considerăm că dacă bazinul acestui râu totalizează o suprafață de 4.326 km² și are o lungime de 205 km, în amonte de confluența cu Suha Mică el are peste
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
numar de 2.064 locuitori. Din punct de vedere geografic formele de relief întâlnite pe teritoriul localității sunt de dealuri cu înălțimi care variază între și zona de lunca a râului Olteț aflat în vestul localității, rău ce colectează toți afluenții torențiali de pe teritoriul comunei. Râul Olteț care izvorăște din munții Căpățânei intra pe teritoriul comunei în punctul Anini unde se unește cu râul Cerna și străbate comună de la nord la sud. Aprovizionarea cu apă potabilă se face din izvoare naturale
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
km. de Horezu. Situată la o altitudine de 365-360 m, în zona colinelor subcarpatice, face trecerea între regiunea muntoasă a Carpaților Meridionali la nord și Piemontul vestic la sud. Vecini: Comună este traversata de la nord la sud de Răul Târâia, afluent al râului Olteț. Prima atestare documentara cu privire la actuala comună Mateești se regăsește într-un document de împărțire a moșiei satului Greci, în care se arată că popa Stancu justifica proprietățile printr-un hrisov din anul 1557 dat de Pătrașcu cel
Comuna Mateești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302035_a_303364]
-
de 1947 ha. iar numărul locuitorilor la sfârșitul anului 2004 a fost de 3302. Comuna Pietrari este așezată în partea central-nordică a județului Vâlcea, în zona treptelor înalte ale dealurilor Subcarpaților Getici, pe ambele părți ale cursului mijlociu al Otăsăului (afluent al Bistriței vâlcene, în cadrul depresiunii Otăsău, depresiune ce se încadrează în Depresiunea Subcarpatică Olteană). Centrul civic al localității se situează la întretăierea paralelei de 45°6'22" latitudine nordică cu meridianul de 24°6’30” longitudine estică. Teritoriul comunei se
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
a dealurilor înconjurătoare, vânturile nu produc pagube, intensitatea lor fiind scăzută, iar iarna nu se înregistrează geruri prea mari. Acest fapt este demonstrat și prin aceea ca pârâul Otăsău, deși cu debit scăzut, iarna nu îngheață complet niciodată. Râul Otăsău, afluent pe stânga al Bistriței vâlcene, izvorăște de sub Vf. Vânturarița al Munților Buila din Masivul Căpățânii și se varsă în Bistrița, lângă satul Săreni. Lungimea sa totală este de 28 km iar suprafața bazinului său hidrografic este de 106 kmp. Acest
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
reședința) și Saioci. Comuna Roești are o suprafață de 28,78 km, o populație de 2.105 locuitori și este situată într-o zonă deluroasă cu structură monoclinală, pe cursul mijlociu al râului Cerna-Oltețului și pe cursul inferior al Cernișoarei, afluent pe partea stângă al Cernei. Așezarea este situată în zona centrală a județului Vâlcea, fiind străbătută de la N-E spre S-V de D.N. 65C, Râmnicu Vâlcea - Băbeni - Slăvitești - Lădești - Bălcești - Craiova, pe o distanta de 7,4 km de
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
sedimentare, neogene, ce intră în componența celor două culmi deluroase ce mărginesc râul Costești. Rețeaua hidrografică este bine dezvoltată, localitatea fiind tributară râului Costești, ale cărui izvoare își au obârșia în muntele Scânteia. În zona muntoasă, spre sud, primește următorii afluenți: Comarnice, Cracul lui Ignat (Neteda), Voiceasa, Izvorul cu Rugi, Ghelălău, Izvorul Larg (Curmăturii) și izvorul Cacovei. În zona locuibilă a satului primește în ordine, afluenții: pe partea dreaptă, Valea Bisericii(sau 44 de izvoare)iar pe partea stângă, Valea Morii
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
cărui izvoare își au obârșia în muntele Scânteia. În zona muntoasă, spre sud, primește următorii afluenți: Comarnice, Cracul lui Ignat (Neteda), Voiceasa, Izvorul cu Rugi, Ghelălău, Izvorul Larg (Curmăturii) și izvorul Cacovei. În zona locuibilă a satului primește în ordine, afluenții: pe partea dreaptă, Valea Bisericii(sau 44 de izvoare)iar pe partea stângă, Valea Morii, Valea Albinei, Valea Caselor, Valea Adâncă și Valea Gugului. Râul are un bazin hidrografic de circa 20 kmp și are o altitudine medie în munte
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
etajul subalpin situat între altitudinile de 600-1200 metri, sunt situate pe fețle sudice și nordice a munților Arnota , Cacova și Piatra precum și pe culmile muntoase situate de-o parte și de alta a traseului montan al râului Costești și a afluenților săi (Prislop, Târnicior, Valea Largă, Comarnice, Cracul lui Ignat). Esențele seculare de fag și gorun au fost exploatate "la ras"în anii 1965-1980, zona fiind apoi reîmădurită cu esențe de fag și molid care în zilele noastre au ajuns la
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
în zilele noastre au ajuns la un diametru de aproximativ 20-25 cm, departe de a mai fi exploatabile. În luminișuri crește zmeurul, murul, afinul, socul de munte și salcia căprească. De-o parte și de alta a râului și a afluenților săi crește arinul comun și arinul de munte, smeurul și murul, feriga, feriguța, urzica, mătrăguna, măcrișul iepurelui, fragul, floarea paștelui și ghiocelul. Desigur în acest etaj arboricol se întâlnesc frecvent diverse specii de ciuperci comestibile: mănătarca,gălbiorul, bureții cu lapte
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
, având o lungime de 517 km, este unul din cei mai lungi afluenți ai Dunării și curge pe teritoriul a trei țări: Elveția, Austria și Germania. Râul izvorăște din Lacul Lunghin situat în regiunea elvețiană Engadina, la înălțimea de 2.484 m. Traversează apoi lacurile Sils, Silvaplana și St. Moritz. După ce trece granița
Râul Inn () [Corola-website/Science/302065_a_303394]
-
la Hochfinstermünz, formează valea Inn-ului superior și străbate land-ul austriac Tirol, iar după ce trece de capitala land-ului, Innsbruck, formează Inn-ul inferior. Inn-ul trece din Austria în Germania la Kufstein, traversează sud-estul Bavariei, iar de la Braunau, unde primește apele afluentului său Salzach, formează granița dintre Austria și Germania, până la Passau, unde se varsă în Dunăre. Tot la Passau se varsă în Dunăre și Ilz-ul. La confluență, Inn-ul care vine din Alpi are culoarea verde, Dunărea este albastră, iar Ilz-ul care
Râul Inn () [Corola-website/Science/302065_a_303394]
-
și strategice ale ambelor părți.. Tensiunea dintre Israel și vecinii săi arabi a crescut în mod continuu, începând din anul 1964, când Israelul a deviat cursul Iordanului pe teritoriul său și Siria a încercat, la rândul ei, să schimbe cursul afluenților acestui râu. Demersurile siriene au eșuat datorită bombardamentelor israeliene și lipsei de implicare a Iordaniei și a Libanului în conflict. În acea perioadă nici unul din statele coaliției arabe nu recunoscuse existența statului Israel, dar au acceptat de facto situația creată
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
Vechea denumire în limba greacă veche a râului Buzău și a orașului Buzău, atestată în secolul IV î. Hr., a fost Mousaios ("Μουσαίος"). În sectorul montan, dinamica râului este deosebit de mare, mai ales la viituri. În sectorul subcarpatic și cel montan, afluenții mai importanți sunt: Râul Bâsca Roziliei, Râul Bâsca Chiojdului, Pănătău, Slănic și Câlnău. În sectorul de câmpie, Buzăul primește un număr redus de afluenți și de o importanță minoră. Pe cursul Buzăului sunt două amenajări hidroenergetice: barajul și Acumularea Siriu
Râul Buzău () [Corola-website/Science/302722_a_304051]