6,798 matches
-
din 20 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului timpule, zbori în văzduh cu viteza luminii, aripile-ți invizibile își hrănesc forța din noi sau faptele noastre le dau brânci să te gonească pe drumul tău, chiar dacă sufletul nostru încearcă să te-agațe pentru a opri din tine clipele pe care ni le dăruiești. Referință Bibliografică: timpule... / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2090, Anul VI, 20 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TIMPULE... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358943_a_360272]
-
Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iubirea mea, Se face liniște spre seară copacii se acoperă cu caldă moleșală și frunzele adorm pe prispă o oaste prăbușită și învinsă, iar rândunelele sunt agățate-n pom un sanctuar închis într-un atom ca o tăcere metafizică, banală, din care somnul nu coboară. Iubirea mea, în zori când soarele învinge luna adu-mi o floare sau cununa, armura ce-am dosit-o în altar pentru
IUBIREA MEA de PETRU JIPA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358960_a_360289]
-
a apărut articolul sau s-a difuzat emisiunea, soarele va răsări. Ce bine ar fi dacă nu ne-am mai înstrăina! Dar viața își urmează cursul. Chiar și cu lucrurile ei lipsite de însemnătate. Mărunte. Lucrurile mici și mărunte se agață ca râia de noi, pitorești. Frumusețea profesiei de jurnalist stă și în puterea schimbării. Numai așa mâine va fi o altă zi. Suntem oamenii întrebărilor. Ne rătăcim în întrebări. Stăm într-un conflict între trecut și viitor. Nu ne mai
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
și Mărțișor căzu în genunchi) din sufletul meu îndrăgostit, te rog mult...muult, să vii cu mine în țara mea! -Îmi nesocotești dorința, voinice! spuse tristă Primăvara, cu fața împietrită. M-ai dezamăgit! Și dădu să plece. Dar Mărțișor se agăță de rochia sa, implorând-o: -O, mărită prințesă, dacă din vorbele mele și din sufletul meu deznădăjduit n-ai aflat ce înseamnă durerea și disperarea celor mulți și chinuiți, atunci înseamnă că nu cunoști nici speranța lor. Și...nu știi
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
va termina. Văicărerile lui Norocel o amuzaseră, ca și vorbele lui hazlii cu pârjolul și moartea lui Mărțișor. Însă, chipul agitat al voinicului, cu părul răvășit și cu ochii aceștia de foc...cum se târăște la picioarele sale și se agață de rochia sa...Iată! Din ochii lui țâșnesc acum flăcări, care cresc...se înalță spre ea...Ar trebui să se îndepărteze de trupul său și brațele sale puternice...să-i ceară ajutorul căpitanului Zefir, care așteaptă cu nerăbdare ordinele sale
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
alergau speriați prin toată grădina, unde, deja pârjoleau totul în cale.Toți alergau derutați în toate direcțiile, strigând după ajutor, fără să observe că trupul lui Mărțișor căzuse inert la picioarele Primăverii. Numai Norocel nu se pierdu cu firea. Se agăță de prințesă și începu să strige ca un disperat: -Sărută-l pe Mărțișor, sărută-l pe Mărțișor! În această situație confuză, când nimeni nu mai gândea ce trebuie făcut, Primăvara execută ordinele lui Norocel, ca un automat. Se aruncă peste trupul
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
jale plânge clopotul în turlă; Turmele coboară-agale, lupii, dând târcoale, urlă. Vântul șuieră prin ramuri, bruma arde iarba udă. Caii trag din greu în hamuri, bacii-s obosiți de trudă. Prin copaci, umflate-n pene, păsări, toamnei, stau priveghi; Frigul, agățat de gene, doarme asudând sub zeghi. La fereastră, prin perdele, frunze numeri în gutui; Poftă ai de... rogodele și în pod, pe scară, sui. Scârțâie sub tălpi podeaua, umbra sare din pereți. Pe-un stâlp cântă cucuveaua; coasa umblă prin
PE-UN STÂLP CÂNTĂ CUCUVEAUA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359282_a_360611]
-
prințesa Pupăza” să nu care cumva să dea nas în nas cu ele. Păi nu era să se ducă peste râul Stinx când, un amărât de paianjen, de-ăla galben... care-l vedeți prin vița de vie, i s-a agățat de voaletă, iar dacă nu-l striveam între degete, cred c-o pierdea domn’ colonel și-i cântam prohodul. - Mărine, tu să-i dai de pomană Floricicăi!... Dacă sărmana iapă o mierlea, erai dus în fața tribunalului militar, și nu te
PARTEA A V-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359274_a_360603]
-
satului ce „alinau” și pârjoleau „întru veșnicie” (la loc de verdeață și văduvit pururea de durere !) zvârcolelile păcătoșilor. Vecina știa câte ceva din încurcălelile (poate și învârtelile) vecinei mai vârstnice cu „cel mic de stat” și pentru că știrea care i se „agățase” și ei ca un cercel de ață la urechi (cum odinioară, copilă fiind, îi fuseseră străpunse loburile acestora pentru pandantive) din aceeași sursă și risca să le zăpăcească pe amândouă. Puneau multă patimă în tălmăcirea zvonului, ajuns la urechile lor
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
Vă doare, conașule? - Cum ustură sarea-n ochi, omule... - Nu-mi spuneți că sunt pățit: pe mine m-au mușcat câteva viespi de fund, când îmi făceam treaba ca tot omul... după șură și, ale dracului de zbârnâitoare... s-au agățat de traista ouălor... că o lună de zile am umblat târând între picioare un „drob de sare” că ziceam că e uger de capră. - Ah!... (aducându-și aminte că-i sub efectul otrăvii ucigașe de gărgăune) se văită prelung ca
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
prințesa Pupăza” să nu care cumva să dea nas în nas cu ele. Păi nu era să se ducă peste râul Stinx când, un amărât de paianjen, de-ăla galben... care-l vedeți prin vița de vie, i s-a agățat de voaletă, iar dacă nu-l striveam între degete, cred c-o pierdea domn’ colonel și-i cântam prohodul. - Mărine, tu să-i dai de pomană Floricicăi!... Dacă sărmana iapă o mierlea, erai dus în fața tribunalului militar, și nu te
PARTEA A III-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359341_a_360670]
-
de culorile vii ale morții aparente. banda albă a trotuarului nu o ating. o privesc îngândurată. dincolo de ea, e strada. crește între mine și toamnă, bariera visurilor neîmplinite. mă mint culorile vii ale stării de moarte. sunt tânără, Doamne. încă agăț trunchiul copacului cu inima. las anotimpul să-mi arunce frunzele pe stradă. pregătesc acum saltul frunzei ruginii. încă poartă în trupul ei legănarea. ascultă minciunile vântului amețit de culorile unei morți aparente și zgomotul tălpilor pline de drumuri ale oamenilor
SALTUL FRUNZELOR SPRE IARNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359401_a_360730]
-
Pentru câteva clipe, am senzația de loc străin, de capăt de lume, pe care am trăit-o în împrejurimile orașului Gabrovo, lângă pădurile de pini, țâșnind către cer ca o hoardă de creioane subțiri. Într-un prun tânăr, vântul a agățat poznaș o sacoșă, făcând-o să semene vag cu un ursuleț. Și în pădurile din Gabrovo erau agățate prin crengi mărțișoare, legănându-se în bataia vântului ca niște clopoței albi-roșii, pufoși și fără glas. Se luminează alburie și pădurea de
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
împrejurimile orașului Gabrovo, lângă pădurile de pini, țâșnind către cer ca o hoardă de creioane subțiri. Într-un prun tânăr, vântul a agățat poznaș o sacoșă, făcând-o să semene vag cu un ursuleț. Și în pădurile din Gabrovo erau agățate prin crengi mărțișoare, legănându-se în bataia vântului ca niște clopoței albi-roșii, pufoși și fără glas. Se luminează alburie și pădurea de mesteceni, dincolo de care se aude ecoul unui clopot, e prânzul, sunetul slobozește oamenii de la slujba de duminică. Drumul
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
Cojocul vândut - ochii ei cer iertare manechinului Locul III - Corneliu Beldiman Lumina toamnei - după perdeaua veche ochii bunicii Locul III - Victoria Chitoveanu Noapte în codru - ca două felinare ochii lupului Locul III - Henriette Berge Nămeți cât casa - doar o stea agățată de cuibul berzei Etapa 58 - 29 XII 2008 Locul I - Valeria Tamaș Bradul văduvei - mai multe lacrimi decât daruri Locul II - Virginia Popescu țurțuri argintii împodobesc streașina - doi brazi la poartă Locul III - Corneliu Beldiman Soare de toamnă - pe capota
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
toți din lume Am să-i adun încet, încet, Văzându-te ei îți vor spune Cuvinte-n șoaptă și discret. Cei cu roșiile petale Simbolul veșnic al iubirii, Vor fi în gândurile tale Prin însăși trandafirii. Sunt trandafiri ce se agață Căutându-și un zenit, Cu dorință veșnică de viață Spre-nălțimi, spre infinit. Nu vreau în juru-mi un suport Mă ridic treaptă cu treaptă, Să mă mișc mai dezinvolt Căci viitorul mă așteaptă. Cum! Nu știi ce-i viitorul? Este
TRANDAFIRII TOŢI DIN LUME de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359511_a_360840]
-
În trecere „Robii” și-au însemnat „Cale”; Stelele au pornit-o la vale, Mânând vesele căruța; Undeva a început miuța; Nu este prea multă gravitate Pe întinsul bolții înstelate; Chiar și Luna diafană, Năzdrăvană Se dă huța cu inele Paralele, Agățate printre stele. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Magie / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 348, Anul I, 14 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MAGIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359523_a_360852]
-
Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1161 din 06 martie 2014 Toate Articolele Autorului în camera cu amintiri în camera cu amintiri de ani de zile nu mai intră nimeni stau pe pereți tablouri prăfuite și umbre ce se-agață de păiejeni doar spiritele se mai plimbă-n voie și delirează în tăcere trupul femeii cel din urmă soare naște-ntr-un golf de somn doar vise cu zboruri de păun cu cozi fantastice de curcubee se-aud foșnind și
ÎNCAMERA CU AMINTIRI ŞI PARCĂ IERI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360284_a_361613]
-
dragostea cea sfântă Și-am dat în viața mea, numai peste dureri. Azi, lumea-i minunată cu tot ce mă încântă Târziu ne-am regăsit și dragoste-mi oferi. De când te știu, viața-mi pare mult mai frumoasă. M-am agățat de tine spunându-ți: ,,Bun venit!” Aș vrea să-mi spui: ,,Iubito, rămâi la mine-n casă!” Dar... te-am pierdut cu timpul și nu te-am mai găsit... Te-am căutat iubite, rugând și trandafirii Să-l caute și
CENUŞA UNUI SUFLET... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360342_a_361671]
-
părăsit. Pierdusem și speranța, dar... într-o zi de vară, Tot rătăcind agale, dau peste un voinic. Mergeam, de parcă-n suflet aveam o grea povară - Un bolovan mi-e pasul... Cad... apoi mă ridic, Dau ca să fug... Ceva mi se-agăță de haină Și... mă apucă plânsul și... nu am cui să spun. M-am rătăcit atunci și am privit cu spaimă, Și, întrebări o mie, n-aveam cui să le pun. - Unde te duci femeie? - zice-o voce ciudată... Fugi
CENUŞA UNUI SUFLET... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360342_a_361671]
-
la tine, băi, la conac! Ce dracu’, nu-ți revii? Hai la serviciu, că este trecut de ora nouă! l-a lămurit Doru în câteva cuvinte. - Nouă?! M-am dus, frățioare! se văită Mișu, încercând să se ridice. Nereușind, se agăță cu brațele de mâinile întinse ale prietenului ce-i veni în ajutor. Încă amețit, prea puțin odihnit, se împletici prin încăpere, căutând ceva. Descoperi, cu greu, chiloții aruncați la marginea unui fotoliu, mototoliți, printre alte lucruri aruncate alandala. Doru l-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
făcut grămadă, Să le împrumut cinstitei joi, Poate până-n ziua de Apoi Le va zăvorî în vechea ladă. Libertatea ce-o mai am, vicleană, Se strecoară peste tot, haihui, Vinerii am să i-o pun în cui Ori i-oi agăța-o pe o geană. Mi-a rămas o firavă dorință, Sâmbetei am să i-o dau în dar, Poate îmi va trece-n calendar O fărâmă nouă de credință. Și din traista plină cu iubire Am să-i dau duminicii
HAZLIE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360433_a_361762]
-
dar cel mai bine,daca Dumnezeu ne-a dăruit șansă de a avea în posesie bani acestea să-i cheltuim înțelept. Trecură și cele două săptămâni și se apropia ziua de dinaintea nunții celor doi.Gradina arată minunat ,copacii aveau panglici agățate de ramurile înflorate,mesele fuseseră deja așezate și din fântână curgea apă limpede ,amestecandu-se uneori cu petale roze suflate de vant.Casa fusese și ea aranjată,mobilă nouă cumpărată ,iar camerele de sus urmau să fie amenajate pentru cuplul
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
nu mergem în dimineața asta la culcare ea dă notă explicativă pentru îndrăzneala de a lumina peste program eu, că am însoțit-o accept cursa spre niciunde ȘI PLEACĂ cred în verdele amestecat prin alte culori dintre cer și ape agățat de cheia umbrelor caută ieșirea închid ochii și desenez prima oară luna plină în pletele brumate prind iubiri risipite ascult liniștea din cuvântul neștiut găsesc la toate rostul în amurgul lui calm sechestrată de visul dimineții sărut somnul zilei la
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
mai mult simțeam acel nod...care mă îneca... Eram conștientă, că în curând, voi fi nevoită să dau drumul tristeții să se dezlănțuie și voi simți cum mă va sfâșia... Gândul acesta nu-mi dădea pace și striga din ce în ce mai tare, agățându-se de fiecare fibră a inimii speriate de el. Va veni vremea, când, îmi voi petrece părinții pe ultimul lor...drum. Parfumul florilor de tei, m-a trezit din aceste gânduri, alungându-mi tristețea înfricoșătoare... Am revenit pe acea alee
PARFUMUL...FERMECAT de DOINA THEISS în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360430_a_361759]