6,858 matches
-
unele de altele, astfel că nu puteau fi distinse individual. Danny focaliză imaginea, mărind distanța focală, micșorând-o, mărind-o iar, până când își apăsă din nou fața de geam, simțind crenguțele dese și ascuțite între picioare în timp ce ochii lui se agitau să găsească unghiurile potrivite, prim-planurile fețelor. Și mai multă ceață, brațe arcuite, picioare, un cărucior făcându-și brusc apariția și un bărbat în alb, cu un bol mare de punci. Focaliză, se îndepărtă, focaliză, nici o față, apoi Tim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nu există business ca ăla din show business. *** Întâlnirea era fixată la ora 10, la hogeacul lui Howard de lângă Hollywood Bowl. Lipsa de reacție a lui Mickey și a lui Johnny, ca și povestea aia cam trasă de păr, îl agitaseră, iar ceasul lui interior era reglat după fusul orar al lui Audrey, ceea ce-l obliga să piardă o oră aiurea. Așa că Buzz se duse direct la casa leoaicei, parcă în spatele Packardului ei și sună la ușă. Audrey deschise ușa. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
decesului. Alibiuri perfecte de grup, fără suspiciunea de trădare, deci Loftis nu putea fi EL decât dacă întreaga conducere AUFT se afla în spatele omorurilor - ceea ce era ridicol. Danny încetă să mai raționeze, puse registrul la loc și își vârî mâinile agitate în buzunarele calde ale hainei de piele. Era prea mult nimic la vedere, pentru că nu era nimic de ascuns, pentru că nici unul dintre liderii sindicali nu știa că el e polițist, Loftis putea să se fi trecut fictiv acolo, dar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Fritzie Piolet sculptând în carne. — Știai de noi doi? În ultima vreme Audrey mi s-a părut cam nervoasă, așa că am urmărit-o până la Hollywood, unde s-a întâlnit cu tine. Mickey nu știe de voi doi, așa că nu te agita. Buzz îi trimise un sărut zemos prin receptor, închise și o sună pe Audrey. Suna ocupat. Așa că o luă la picior până în parcarea din spate și sări în mașină. Intră în mare viteză pe roșu, pe galben și pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
l-a avertizat pe José Diaz să se țină departe de tine?! Mary Margaret se făcu albă ca cearșaful și leșină pe iarbă. *** Dudley pentru Diaz. Buzz o lăsă pe Mary Margaret pe iarbă, cu pulsul stabil și colegii ei agitându-se deasupra fetei. Ieși rapid din campus și se îndreptă spre casa lui Ellis Loew, ca să-și verifice o intuiție: absența lui Lesnick acum, când nebunia cu AUFT bântuia pe toate fronturile, era mult prea suspectă. Cei patru polițai de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aici pus aceleași întrebări acu’ douăj’ de minute. Spus lor, spun vouă, Roland curat, nu mai vinde heroină nicicum. Ochii mișelului poposiră pe telefon. Buzz îl smulse din priză și-l aruncă de pământ. Mal alergă spre scări. Buzz gâfâi agitat pe urmele lui, ajungându-l din urmă pe culoarul de la al patrulea etaj. Mal stătea în mijlocul coridorul, ce duhnea a putred. Avea pistolul scos și arătă spre o ușă. Buzz își recăpătă suflul, scoase pistolul și se postă în fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aruncă priviri furișe în jur și încercă portierele Cadillacurilor și Lincolnurilor înșirate pe lângă gard. Buzz nu se grăbi. Aștepta ca individul pus de pază să remarce și să reacționeze. Paznicului îi trebui aproape o jumătate de minut până să se agite, să devină atent și să se îndrepte într-acolo cu o mână în buzunarul de la haină. Buzz alergă cât putu de repede - un fulger de grăsime cu pantofi de tenis. Individul se întoarse în ultima clipă. Buzz îl izbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
intrare în clasă, a VII-a reală ieșise cu pași ușori din sala de gimnastică, și, fără să fie simțită, pătrunsese în curte și-ncepuse oina. Noi, cei dintr-a VI-a modernă ― care făceam curs la etaj ― așteptam profesorul, agitați ca de obicei. Deodată, în clasă se auzi un răcnet înfiorător de mânie și Noica Dan ieși în fața băncilor cu paltonul cel nou în mână, spumegînd: ― Cine a-ndrăznit să-mi taie nasturii de la palton, că-l distrug?! În clasă se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
neobicinuite. însăși liniștea lor nu mai era respectată. Erau martori tăcuți și neputincioși ai unor perturbări neîncetate. E păcat că nu se poate ști în ce fel obiectele, în acel vestigiu de viață care e închis în inerția lor, sunt agitate de agitația oamenilor? Ce fel de impresii primesc prin moleculele lor și ce efect 94 are către rațiunea lor geometrică, spirala incandescentă a nebuniei omenești. Stările succesive ale Lenorei în diferitele faze ale boalei, călătoriile neobicinuite aduseseră mare dezordine în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
obosită cu pleoape ușor vinete, închise. Lina era înăbușită, ca de obicei când vorbea mai mult. Biata Lina intra în ebulițiune repede, ca o cratiță de acelea care dau în fiert numaidecât. începu dezordonat serviciul ciocolatei cu lapte. Eliza se agită cu stingăcie și fără de spor. Servitorii erau apatici. Doru fu cel care primi toate manifestările de nemulțumire ale Lenorei. Când prinse de veste că Eliza se "obosise", trebui ca Doru să o invite să ia locul lui. - Prepară tu, Doru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a spus doamna era sortită eșecului. Noi, părinții și bunicii, încurajam atitudinea Mălinei față de grădiniță și față de educatoare pentru că ea prefigurează pe cea a viitoarei școlărițe. Într-o zi, nepoata ne-a oferit o mare surpriză. Când bunică-sa se agita să o pregătească pentru plecarea la grădiniță, Mălina a declarat hotărât: - Eu nu mă mai duc la grădiniță! - De ce? am întrebat-o noi într-un glas. - Pentru că nu o mai iubesc pe doamna educatoare. - Și mă rog, de ce? Din relatarea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
trezise zicând țâfnos că, iată, e momentul și locul bun pentru un popas. Poate că acest Moti Lal s-a simțit ofensat de brutalitatea lui, dar Forrester nu-și face probleme. Privirea lui fixează palanchinul și fecioara îmbufnată care se agită în dreptul paravanului cu draperii brodate. Fata n-a coborât. Se întreabă dacă nu cumva e bolnavă sau, poate, foarte în vârstă. Curând, ploaia se întețește, iar picăturile mari cad în praful de peste tot, ca niște bombe. Cămilele speriate se agită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
agită în dreptul paravanului cu draperii brodate. Fata n-a coborât. Se întreabă dacă nu cumva e bolnavă sau, poate, foarte în vârstă. Curând, ploaia se întețește, iar picăturile mari cad în praful de peste tot, ca niște bombe. Cămilele speriate se agită pentru că nu li s-a scos piedica de la picioare. Servitorii aleargă care încotro, în jurul bagajelor. Moti Lal continuă perseverent să discute cu Forrester, care descalecă și scoate șaua de pe cal. Moti Lal nu este stăpân aici, o, nu, e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cam mult. Apoi începe să cânte ascuțit: „O, nu voi scăpa niciodată de acest trup efemer. Cine să-i dea drumul, cine? Fire de mătase Îl leagă strâns de mine!“ — Ce idioțenie! Cu o tăietură ai scăpat, o simplă tăietură! Agită cuțitul. Această lamă este cheia, Rukhsana. Deschide calea spre o infinitate de trupuri, o minunată infinitate de sexe. Imediat ce te eliberezi de ceea ce te ține legat, poți dansa, poți zbura! Ca un liliac cu aripile mătăsoase zdrențuite, Khwaja-sara sare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dai uitării lăcașul sfânt al inimii De ce a trebuit să zbori din ea, din raiul tău neîndoielnic?“ — Acela este nababul, căruia îi aparții de acum, șoptește Khwaja-sara. Pran îi observă privirea melancolică, gesturile aproape păsărești ale mâinii pe care o agită în timp ce vorbește. Recită versuri pline de tristețe unul după altul, iar Khwaja-sara murmură a aprobare: — E un poet excepțional, îi spune în șoaptă. Pran studiază grupul de nobili. Cu rafinamentul lor, cu trăsăturile lor aspre și statura mândră, alcătuiesc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ceea ce el nu mai credea, adică să sădească o sămânță viabilă, copilul lui totuși nu va... , și jură pe Dumnezeu, nu va sta niciodată, niciodată, pe tronul Fatehpurului. Nu vă puteți calma? zice De Souza alarmat. Diwan-ul începe să se agite. Se uită după nabab, care pare să fi dispărut. Trecând prea aproape pe lângă claia de haine, acoperite cu o robă, în care e înveșmântat De Souza, se trezește că-i zboară fiola cu prafuri din mână. Hei, ne-ai vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
primii, cu duritate. Rândurile mulțimii au început să se îngroașe. La întrunirile publice, babu-ii din congres au cerut să se organizeze greve. În timpul unui meci de crichet, o grămadă de oameni a invadat terenul de sport, distrugând turnicheții nelustruiți și agitând niște bâte în aer. Noaptea au început arestările, liderii naționaliști au fost duși în afara granițelor statului. Altă mulțime s-a adunat furioasă, fără un scop bine stabilit, în parcul Aitchison, mult prea aproape de obiectivele de interes, precum gara sau telegraful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lemn, să creeze o rețea pestriță, variată, pe care o ridică pe un suport în fața ecranului negru. — Așa, zice pastorul mulțumit. Acum pot face studiile fotografice adecvate. Tu, tinere, vei avea onoarea de a fi primul meu subiect. Robert este agitat, nu se simte în largul său. L-a mai ajutat pe pastor și altă dată, și cu toate că munca n-a fost nici solicitantă nici dureroasă, l-a făcut să nu se simtă în largul său. Alteori, făceau un experiment pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vreți să spuneți. Bietul băiat! Sper să apară. Curând, se trezește înconjurat de hamali și aranjează ca bagajele celor două femei să fie duse la hotelul Taj Mahal. L-au crezut imediat. Pentru ele, este Nigel Watkins, Topograf. Bătrâna se agită prea mult, rătăcindu-și lucrurile pe care el i le găsește, se îngrijorează că hamalii o vor lua la goană cu vreunul dintre geamantanele mici, timp în care continuă să-i mulțumească acelui cavaler în alb, din fața ei. Tânăra, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vreme, se face liniște. Fără a se mai obosi să se îmbrace, Maria iese să-i spună lui Bobby că l-a dat gata pe prietenul lui. — Nu-l putem ține aici, zice ea dându-și ochii peste cap și agitându-și disprețuitor degetul mic în fața Terezei. Aceasta îi întoarce gestul și încep amândouă să râdă. Bobby o trimite pe una din ele după apă. După o oră, el și Bridgeman sunt din nou pe drum. Bobby îl cară, iar Bridgeman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aude mai întâi strigătul sau îl anticipează Jonathan? Oricum ar fi, o rupe la fugă pe strada Broad, cu o detentă demnă de un atlet, înainte ca cei unsprezece să realizeze c-a dispărut. Fug după el cu strigăte incoerente agitându-și bâtele și genuncherele deasupra capetelor, ca pe culorile regimentului. Trecătorii se feresc din calea lor, recunoscând o ceată pusă pe harță. Jonathan se îndreaptă spre Turl, făcându-și loc printre cumpărătorii uluiți, împingând un bătrân și decrepit profesor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
are formă de cupolă. Flăcările focului îl ajută să vadă că peștera este decorată cu mii de amprente roșii, o boltă de mâini roșii, brusc umbrită de capetele care se apleacă asupra lui, unul care poartă șapcă roșie, bătrânul care agită cu mișcări spasmodice niște inele de os cu figuri de păianjen și îi cântă ceva la ureche. Se simte ridicat de niște mâini, apoi, încet, este dezbrăcat, simte degete străine care-i desfac nasturii, apoi îi trag pantalonii în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
era de această dată să se ferească din calea bietului trup omenesc, în tumbele lui teribile și bizare, descrise în văzduh, Homer văzu sau crezu că vede, deoarece în acele câteva clipe de când își venise în fire mintea lui se agita ea însăși febril în gol, cerul împletindu-se amețitor cu pământul, iar în adânc, ape învolburate, ce-l sugeau parcă inexorabil. Înainte de a fi atins valurile, Homer, care nu știa să înoate, avu prezența de spirit să-și tragă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
mea stelară, îngădui viață prinsă pe furiș Să fie calmă, să nu de-a pe-afară. De frunze curse-i trotuarul plin Mi-e teamă singur să pășesc pe ele, Dac-aș putea le-aș umezi în vin Și-aș agita șampania de stele. Beție stelară Un lujer ca o rază de lumină A răsărit și a murit instantaneu, I-am mai zărit lumina lui divină Pierdută-n universul visului ateu. Cu pâlpâiri muiate în smaralde S-a transformat din galaxie
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sunt deja ocupate. Publicul e îmbrăcat cu mare pompă. Eunucii și doamnele de onoare se plimbă încolo și încoace pe intervale, ducând tăvi cu ceai și mâncare. Opera a început, gongurile și clopoțeii au sunat, însă mulțimea continuă să se agite. Abia mai târziu voi afla că se obișnuiește ca publicul să continue să vorbească în timpul spectacolului. Mie mi se pare că asta distrage atenția, însă e tradiția imperială. Mă uit în jurul meu. Împăratul Hsien Feng e așezat lângă Nuharoo la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]