2,678 matches
-
picat de la o înălțime amețitoare, înecat în arteziana din centrul orășelului sau tăiat în două de un tren. Într-o fracțiune de secundă, îi trecură prin fața ochilor mai multe imagini sugestive, de fiecare dată fiind vorba despre o victimă în agonie, îmbrăcată în frac și cu un joben imens pe cap. Indiferent de modul înfricoșător în care murea posesorul pălăriei, jobenul nu cădea niciodată, ca și cum ar fi fost fixat în cuie pe țeasta Magicianului. Magicianul muri o dată, de două ori, de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Mantra, The Buzz și Coquette. Ușile se deschideau silențios și respectuos spre spațiile albe și largi ale recepțiilor. Piese de mobilier cochete, cu un design simplu parcă te provoca cu un aer sfidător să te așezi, gata să urle În agonie dacă cineva, Doamne ferește, comitea cumva crima - ce oroare! - de a vărsa ceva pe ele. Numele diverselor reviste scrise cu litere negre și groase, reproducând fontul de pe copertă, atârnau pe pereții holurilor. Uși groase, opace de sticlă apărau aceste titluri. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mână, ne ținem de mână (eu consider ridicol un asemenea gest și mă mir de propria-mi transformare!) și ne sărutăm. Știe să sărute ca o expertă; rămân agățat de buzele ei, mă complac Într-un sărut lung ca o agonie. O leșie fierbinte Îmi cutreieră sângele. Ea pare posedată de o aparentă moliciune a gesturilor și are mișcări de un anume somnambulism erotic, ce exercită o acțiune magnetică imediată asupra mea. Singura atingere a mâinii ei mă electrizează, simt cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
intrare În existență a corpului feminin e mai importantă decât tot ce au conservat ele În semnele scrise. Când o femeie ia act de existența ei corporală, este mai mult decât un eveniment cosmic, e o rupere de aștri, o agonie a materiei ce se autodepășește. (duminică) Orașul În care ai deschis ochii este o terra incognita, un spațiu de refugiu, unde fantezia construiește acele forme vii, acele forme originare (Gestalten) pe care Goethe le-a văzut În „foile“ palmierului de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fiind chiar dovada, rimanența materială a Întâlnirii noastre concrete; el e acel martor fără de care existența nu este posibilă, noi jalonăm acești martori (Îndosariind scrisorile) de-a lungul diverselor etape traversate și, astfel, mergem Înainte: continuăm să trăim Într-o agonie cotidiană, insesizabilă, tocmai din cauza martorilor ce ne dau sentimentul securizant; poate că există și acum acea scrisoare a ei, relicvă rătăcită În fundul unui scrin feciorelnic la mama acasă; o s-o Întreb cu prima ocazie, când mă Întorc acolo; da, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un țel. Pândeam întâlnirea cu moartea, era un culcuș în care ne-am fi ghemuit, numai că eram strânși în laț, și noi, și moartea, lăsați să ne apropiem doar atât cât să ne simțim, fără să ne putem atinge. Agonia nu era sfârșitul vieții, ci viața însăși. Aveau nevoie de noi. Pe de o parte, ca prin tot felul de autodemascări halucinante să provocăm alte arestări ori demascări ale celor gata întemnițați. Iar pe de alta, ca să păstrăm trauma asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jos. Eunucul-șef Shim m-a mințit când mi-a spus că mi-a dat oameni care nu sforăie. An-te-hai sforăie ca un ceainic care dă în clocot. Însă lucrurile se vor schimba mai târziu, când, după ani de izolare, agonie și teamă, sforăitul lui An-te-hai va deveni cântecul Cerului pentru mine. Dacă nu-l auzeam, nu puteam să dorm. În timp ce stau trează, gândurile mi se îndreaptă spre împăratul Hsien Feng. Mă întreb dacă el și Nuharoo se bucură unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
șoptește An-te-hai în întuneric. Îmi dau seama din vocea lui că era treaz. Nu spun nimic și el vine lângă mine. Știe că nu mi-aș îngădui să spun da. Dar știe și că mă aflu într-un fel de agonie. Ca o forță a naturii, dorința mea trebuie să-și urmeze propriul drum, până când este sătulă și consumată. Trupul meu este pregătit pentru eliberare. În tăcere, An-te-hai mă ia în brațe. Îmi atinge încet și delicat umerii, gâtul, spatele. Corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
doar ca să-l aud pe An-te-hai povestind că am plâns. Nu ar trebui să mă înjosesc mulțumindu-mă cu un eunuc. Aș putea să-i spun adio lui Yung Lu chiar aici, în mormânt, și să termin cu durerea și agonia. Aș putea să transform tragedia în comedie. Nimic din ce mi-ar putea face cineva nu mi-ar mai aduce suferință. Partea comică ar fi că mi s-ar aduce onoruri pentru că l-am însoțit voluntar pe împăratul Hsien Feng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu suficientă forță. „Nu se poate.“ „O, ba da“, am ciripit eu, Într-o Încercare doar pe jumătate convinsă de a detensiona atmosfera. „Ca și alți cincizeci de milioane de oameni. Sunt relaxante și palpitante.Vreau să spun, ai acolo agonie, extaz și un final fericit - ce ți-ai mai putea dori?“ Știam toate informațiile și cifrele, care erau, categoric, impresionante. Cele două mii de romane de dragoste publicate anual creează o industrie de 1,5 miliarde de dolari. Două cincimi dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
menținut ca atare, adică "valahe"-latine. Adevărata "enigmă" n-ar fi atât supraviețuirea lor (insulele de romanitate), cât extraordinara evoluție demografică a insulelor valahe din Transilvania (Carpați), în vreme ce insulele din sudul Dunării n-au făcut altceva decât să cunoască o agonie lentă, sub ocupația slavă, după 602."12 Afirmații concludente prin ele însele. Părăsirea Daciei În problema aflată în atenția noastră, punctul de pornire al controversei asupra originii românilor este părăsirea Daciei, în anul 275. După marea criză din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și s-au oferit soluții. Toți cei a căror opinie merită o atenție deosebită erau, fără excepție, pentru dezvoltarea industriei. Economistul D. Pop Marțian exprima părerea însușită de mai toți contemporanii săi atunci când, în 1862, scria: „ca vulturii când văd agonia unui animal, întocmai așa lacomele staturi sau industrioasele popoare dau ocol muribundului stat spre a se împărtăși din corpul lui [...] existența unui popor sterp în industrie este precară”. De asemenea, exista și o unitate de vederi, cu mici excepții, în privința
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aceia care le replică celor dintâi că este un joc periculos. Flirtul, scrie Suzanne Chebroux, E-un zâmbet și ceva mai mult, E-un fleac, dar cine-ar ști să-l nege? E-o teamă-ascunzând al poftei ghimpe-ocult, E-o agonie ș-un extaz scrise-ntr-a firii lege47. "Această curte ușoară și fără urmări", încuviințează și Paul Bourget, se înrudește uneori cu o "zbenguială primejdioasă". Iar scriitorul se hazardează să folosească o metaforă încărcată de amenințări: dacă "legătura de dragoste
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ele tuturor ?i de a mobiliza ac?iunea colectiv?. �ntre o lume pe cale de a se stinge ?i una gata s? se nasc? apare un gol, un fel de sicriu ?i leag?n �n care se zbate o lume �n agonie ?i o altă gata s? deschid? ochii ?i s?-?i fac? (re)cunoscut numele� Tinerii sociologi s�nt �n c?utarea unui alt drum �ntr-un context (economic) dificil? Garan?ia principal? a (supra)vie?uirii o afl?m �n societatea
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
la sclavie, în timp ce blues-ul a răspuns la rasismul instituțional, ambele exprimînd astfel suferința produsă de opresiune și rezistența față de aceasta. Ragtime și jazzul s-au adăugat apoi experiențelor afro-americane, căutîndu-și un idiom muzical care să exprime suferința și bucuria, agonia colectivă și revolta individuală, dominația și rezistența. Pe măsură ce afro-americanii s-au mutat din sud în orașele industrializate din nord, ei au creat noi forme de muzică pentru a-și descrie experiențele, producînd, printre alte forme, și rhythm and blues-ul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
moarte, am îmbrăcat persoana decedată în hainele sale obișnuite. Recomandăm ca ochii să rămână deschiși, așezăm mortul lângă o masă și, pentru a începe, așteptăm să treacă șapte sau opt ore. În acest fel putem surprinde momentul în care contracțiile agoniei încetează, fiindu-ne cerut să reproducem o înfățișare ce pare vie. Este singura metodă prin care putem obține un portret care să nu amintească de momentul dureros al morții persoanei îndrăgite". În revista Philadelphia Photographer, din anul 1877, Charlie E.
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Cum pot să îl urmeze, renunțînd la libertatea, la viața lor chiar? Se întîmplă ca și cum, pentru oameni, orice "vacanță a puterii" ar fi insuportabilă, prin aceasta înțelegînd golul, real sau imaginar, în care se află masele de îndată ce conducătorii intră în agonie. Am fost contemporanii agoniei lui Mao, a lui Franco și a lui Tito. Am putut urmări eforturile disperate ale doctorilor de a le prelungi cît se poate de mult răgazul pe acest pămînt, de a întîrzia în mod neomenesc sfîrșitul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
urmeze, renunțînd la libertatea, la viața lor chiar? Se întîmplă ca și cum, pentru oameni, orice "vacanță a puterii" ar fi insuportabilă, prin aceasta înțelegînd golul, real sau imaginar, în care se află masele de îndată ce conducătorii intră în agonie. Am fost contemporanii agoniei lui Mao, a lui Franco și a lui Tito. Am putut urmări eforturile disperate ale doctorilor de a le prelungi cît se poate de mult răgazul pe acest pămînt, de a întîrzia în mod neomenesc sfîrșitul fatal, ca și cum unor astfel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
devine o mișcare. Mii, ba chiar milioane de oameni formează doar un singur cortegiu mergînd spre țelul său cu o tenacitate irezistibilă. Mai mult decît progresul istoriei, decît creșterea economică și nașterea națiunilor, venirea pe lume a maselor marchează poate agonia civilizațiilor vechi, reîntoarcerea la dezordine precedînd ivirea noilor civilizații. Într-un cuvînt, aceste fenomene sînt semnele premergătoare ale unei ere a mulțimilor la nivel planetar. Totul ne face să credem cauzele asemănătoare producînd efecte analoge că ea se va inspira
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
specii distincte și prelungi, în viitor, un antagonism radical deja evident. 4. Primul Război Mondial și perioada de după Sfârșitul secolului al XIX-lea a văzut lumea schimbându-se rapid, atât pe plan industrial, cât și pe plan politic. Asistăm la agonia fostelor regimuri, dar și la dezvoltarea democrațiilor burgheze. Distanțele se micșorează, informația circulă cu mare viteză, lumea își imaginează un progres nesfârșit: au loc colonizări, oamenii sunt exploatați, și unii se bucură de asta. Este La Belle Époque. Pasiunea pentru
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Cavarnei, nici marea infinit schimbătoare nu pot șterge impresia de spațiu închis, în care personajele s-au claustrat conștient, încercând ulterior o evadare imposibilă. Captivitatea decorului reflectă situația fără ieșire în care se află personajele: a rămâne înseamnă a prelungi agonia, a pleca este echivalent cu o recunoaștere a eșecului. „Captivitatea e asumată ca o fatalitate” și, prin asociere cu tema morții, ea devine cadrul cel mai propice excursului analitic al naratorului privitor la încercarea de a soluționa o iubire imposibilă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
circuitul soarelui și al umbrelor pe care el le crea, chiar și din pricina unui arbore sau a Catedralei. Îi puse multe întrebări călugărului Lucio și-i povesti episodul când a fost salvat de o vrăjitoare; era pe moarte, chiar în agonie, și Catarinelle, disperată, s-a adresat unei cumetre pricepute la leacuri de dragoste și alte poțiuni în contra blestemelor sau pentru a avea noroc în viață. Femeia îi dăduse să bea o fiertură amăruie, aproape acră, cu un vag gust de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
adevărat. Tommaso se uită la el din cap până-n picioare, se opri îndelung asupra gulerului scrobit, a părului cărunt, a nasului acvilin; se gândea: "Ticălosul ăsta se teme de moarte ca nimeni altul, și vrea să o exorcizeze asistând la agonia mea și la agonia a încă o sută". Îl compătimi. Individul era acolo, așteptă să-l vadă cum își dă duhul sau cum arde pe rug. Dar la ce bun atâta zel? Sentimentul datoriei? Cu atâta neomenească cruzime? Nu, trebuia
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
la el din cap până-n picioare, se opri îndelung asupra gulerului scrobit, a părului cărunt, a nasului acvilin; se gândea: "Ticălosul ăsta se teme de moarte ca nimeni altul, și vrea să o exorcizeze asistând la agonia mea și la agonia a încă o sută". Îl compătimi. Individul era acolo, așteptă să-l vadă cum își dă duhul sau cum arde pe rug. Dar la ce bun atâta zel? Sentimentul datoriei? Cu atâta neomenească cruzime? Nu, trebuia să fie vorba de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
își regăsi veșnica neîncredere pe care o deprinsese și la izolare pentru a se feri de capcane și felurite mașinațiuni. Se hotărî să răspundă calm, asta și pentru a câștiga timp și a-și da seama de ceea ce se urzea: Agonia te învață multe: zilele în care am fost torturat m-au făcut să-l văd pe Dumnezeu de aproape, m-au făcut să-i simt răsuflarea. Eram gata să-l întreb direct ce anume mi se pune în cîrcă, cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]