2,641 matches
-
Încumeta să reediteze proiectul fleubertian din Madame Bovary Într-o variantă pentru „societatea de consum”, cu titlul ostentativ Les Choses. Literatura lucrurilor va fi aceea care, treptat, se va instala În apartament. Asta pentru că personajul va deveni, după o scurtă agonie, „omul fără Însușiri”, nici erou nici antierou. Un erou totuși, În felul lui, pentru că supraviețuind unei lumi tot mai neospitaliere și unui vid de motivații tot mai cuprinzător, cu „ajutorul” exclusiv al lucrurilor, ridicate, după consumarea revoltei anticapitaliste, la rangul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
element autentic al ființei, cu atît mai mult cu cît e singurul obiect al ei. Vreau să fiu bine Înțeles: sînt convins că pentru mulți dintre noi spațiile autenticității s-au redus considerabil, dar nu pentru toți. Sentimentul francez al agoniei este confirmat de scăderea continuă a prestigiului culturii franceze și, mai mult, al modelului francez de civilizație. Colapsul „romanului național” francez este unul aparent și dureros pentru galul obișnuit să se considere membru al celui mai celebru club artistic național
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de ani, cu Mourir m’enrhume (Când mor fac guturai, 1987), povestea unui personaj parabolic, bătrânul domn Théo (numele nu este ales la Întâmplare), care-și contemplă cu un umor sapiențial, ceea ce nu-l Împiedică de a fi totodată absurd, agonia: “N-am murit de bătrânețe, de-acum ce accident grav mi se mai poate Întâmpla... Poate doar piaptănul să-mi mai simtă lipsa. Sunt prea bătrân ca să mor, trebuie să-mi mai crească vreun dinte?” (Mourir m’enrhume, Paris, Minuit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau zgomotul și furia faulkneriene. Cartea, care se citește pe nerăsuflate (cu sentimentul celui ce se află pe marginea cascadei, fără ca Înfrigurarea crescândă să aibă de a face cu o defrișare a unei progresii diegetice calculate), este Într-adevăr o agonie: cavalcada stărilor psihice și fiziologice, tensiunea, pulsul, toate aparțin unei proze care și-a propus să transsubstațieze viața brută. Romanele lui Viel sunt remarcabile În primul rând pentru că nu seamănă cu nimic din ceea ce se scrie În Franța contemporană (poate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Încearcă să pună ordine Într-un univers dezagregat, dar ele Însele au nevoie de ordine, de speranța Întrezăririi unui sens care să le motiveze existența. Debutul romanelor in medias res este simptomatic pentru deriva unei lumi care-și trăiește dezabuzat agonia: pentru că totul se Întîmplă foarte repede, pentru că nici o acțiune, nici un gest nu are coerență, pentru că sentimentele se macină odată cu destructurarea fizică a lumii Înconjurătoare, singurele soluții salutare ale personajelor sunt anamneza (care eșuează) și, mai radicală, dar și infinit mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
invocă zeii Întrebînd „Unde sînt umbrele?”: „Ubi sunt umbrae?” Unde sînt, altfel spus, zeii? Extincția vieții - sugerată iarăși limpede de Pascal Quignard Într-un pasaj precis unde sînt inventariate speciile de viețuitoare preconizate a dispărea În următoarea jumătate de secol - agonia, au Început nu, cum se crede, după „moartea lui Dumnezeu”, ci după cea a zeilor. Zeii Întrețineau un dulce hedonism individualist de care creștinismul s-a lepădat, pe care l-a anatemizat, interzicînd astfel ființei umane manifestarea unei dimensiuni esențiale
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1928 și atinge o perioadă de înflorire prin anii 1933-1934, când accentul se deplasează spre anchetele regionale, și o fază culminantă sau de platou până prin anii 1938-1940. După acest moment avem, cum ar spune D. Gusti, și primele semne „de agonie a Institutului Social Român”, urmată de faza a șasea, a „dizolvării”, și desigur o fază a șaptea. Este drept că studiul de tip monografic se prelungește prin institutele regionale până în 1938, 1939, când ISBC publică Ancheta monografică în comuna Belinț
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
lui Albert Samain mai ales, dar și lui Charles Baudelaire. Muzicalitatea stingerii este cultivată cu rafinament, în acorduri fin de siècle. Dar și teatralitatea animă un imaginar poetic pendulând între senzualitatea „serbărilor galante”, de sorginte verlainiană, și macabrul, baudelairean, al agoniei și morții. Cu grație, I. evită pastișa, iar nota lui originală derivă din observarea incongruențelor vieții și absorbirea lor într-un dans al halucinării funambulești (Noapte fantastică, Sonet regal, Trecutul, Scenetă, Nocturnă). Inima aprinsă de iubire e „lampion”, „hârtie și
IACOBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
rod,/ crescut pe o singură tulpină / dreaptă, susținută de / aripi de lumină” (Porumb). Confesive, respirând sinceritate, versurile dezvăluie o permanentă căutare de sine, neocolind presimțirea obsesivă a morții, primită cu resemnarea și liniștea înțeleptului care cunoaște rânduiala lucrurilor, ca în Agonia timpului: „Bătrân, / abia își trage suflarea, / opaițul pâlpâie, / se stinge lumânarea. // Sfârșitul afurisit / vine nedorit./ Toate stau la locul lor,/ numai un cocor / se reazimă pe un picior. Casa e casă / împrejmuită / de ogor. / Pe blidarul din tindă / se uită
IENCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
tip de inovație a creat impresia de Înnoire, fiind de fapt un veritabil „cal troian” al economiei, care a menținut forma veche, complicând-o. Întrucât au fost ieftine pe termen scurt, inovațiile de substituție au determinat consecințe grave prin prelungirea agoniei vechiului capital fix. Structura arborescentă, cu multe niveluri ierarhice, a firmelor românești perpetuează barierele În calea comunicării, organizațiile devin rigide și nu pot Înfrunta schimbările. Pentru a evita aceste neajunsuri, se impune regândirea modalităților de stimulare a indivizilor În cadrul organizației
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
victimă” a istoriei, D. consideră că destinul lor tragic se datorează unei vini ancestrale. Romanul are două părți distincte: prima înfățișează viața comunității evreiești la începutul războiului (când erau amenințați, hăituiți, dar se aflau totuși în libertate), cealaltă descrie lunga agonie a evreilor în lagăr (trăind terorizați de spectrul ultimei clipe). Surprinderea colectivității în asemenea momente-limită e realizată printr-o reușită individualizare a personajelor. Evreii nu sunt priviți ca o masă informă, nediferențiată, ci dimpotrivă, ca entități unice și nerepetabile, fiecare
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
Măsura deplină a pătrunzătorului spirit critic și a talentului eseistic ale autorului este dată de excepționalul volum Bacovia. Sfârșitul continuu (1977), lucrare fundamentală pentru exegeza critică dedicată marelui poet. Simțind în G. Bacovia un spirit profund înrudit cu propriile sale agonii interioare, C. comentează opera înaintașului cu fervoarea și interesul cu care își observă propria existență: „Bacovia era suferind. [...] Începuse a trăi în moarte. Într-un sfârșit continuu. Într-o inchiziție care nu-și execută victimele, însă le transformă în ulcere
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
devine victima unei soții versatile, avidă de avere, lipsită de scrupule, care, în final, reușește să-l anihileze, determinându-l la autoexilare. Este, de fapt, o meditație asupra modului în care uneori răul învinge binele, iar meschinăria anulează altruismul. În Agonia (1997) talentul de portretist este predominant. Plasând acțiunea romanului spre sfârșitul ultimului război mondial, autorul își alege ca eroi opt soldați, trimiși în munți la un punct de observație strategic și încartiruiți într-un fost hotel de lux. La început
GHEŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287250_a_288579]
-
România ceva mai târziu, când legionarii împânziseră până și lumea universitară. SCRIERI: Drumul, București, 1983; Alfa și Omega, București, 1986; Pomul vieții, Cluj-Napoca, 1987; Skepsis, Timișoara, 1991; S.O.S., Cluj-Napoca, 1991; O lume pentru fiecare, I-II, București, 1992; Agonia, Galați, 1997; Încotro?, Iași, 1999; Taina cea mare, Timișoara, 2002; Biruitorii, I-II, București-Chișinău, 2002. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, „Drumul”, RL, 1983, 40; Radu Călin Cristea, Cartea de debut, F, 1983, 12; Mariana Codruț, „Drumul”, CL, 1984, 1; Olimpia Berca
GHEŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287250_a_288579]
-
Călin Cristea, Numărătoarea inversă, RL, 1988, 2; Olimpia Berca, Epic și alegoric, O, 1988, 5; Ioana Bot, O soluție imperfectă, TR, 1992, 23; Claudiu Constantinescu, Fascinația eleganței, RL, 1992, 38; Ioana Bot, Revenirea la normal, TR, 1993, 21; Victor Cubleșan, „Agonia”, ST, 1998, 4-5; Călin Teutișan, Fețele discursului, APF, 1998, 5; Liviu Grăsoiu, Un roman remarcabil, LCF, 1998, 26; Dicț. scriit. rom., II, 385-386; Popa, Ist. lit., II, 882-886. D.Gr.
GHEŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287250_a_288579]
-
onomasticii), cu profesii, îndeletniciri erante, se instalează în clipă, consumându-și vitalitatea frenetic, detașat și amar, într-un nesfârșit itinerar al plăcerilor carnale. Nu atât din textul epic, din pulsiunile erotismului vagant, cât din exterior răzbat înțelesuri vorbind despre incomunicare, agonie, „năzuință spre spulberare”. Domnișoara din str. Neptun, romanul de debut, se înscrie amăgitor într-o „tematică” tradiționalistă, dezrădăcinarea, exploatată deopotrivă de sămănătoriști și poporaniști. Dar mahalaua, lume la care se vor raporta și I. Peltz, G. M. Zamfirescu, Eugen Barbu
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
specii distincte și prelungi, în viitor, un antagonism radical deja evident. 4. Primul Război Mondial și perioada de după Sfârșitul secolului al XIX-lea a văzut lumea schimbându-se rapid, atât pe plan industrial, cât și pe plan politic. Asistăm la agonia fostelor regimuri, dar și la dezvoltarea democrațiilor burgheze. Distanțele se micșorează, informația circulă cu mare viteză, lumea își imaginează un progres nesfârșit: au loc colonizări, oamenii sunt exploatați, și unii se bucură de asta. Este La Belle Époque. Pasiunea pentru
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
morții, are nevoie din partea rudelor sale de iubire necondiționată, de consolare și înțelegere compliantă. Și pentru că terminalii adeseori traversează o fază regresivă, comunicarea nonverbală devine canalul privilegiat de relaționare cu aceștia (prin atingeri delicate, masaj, îmbrățișări etc.), chiar și în timpul agoniei. Dacă în prima parte a vieții, trebuințele spirituale sunt ecranate de ritmul trepidant și risipirile cotidiene ale existenței, spre senescență ele se activează, devenind indispensabile în pragul morții. E. Kellay și M. Miclea (2007) au demonstrat, prin suport de teren
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
psihoterapiei psihedelice în asistența complexă a muribunzilor, domeniu în care portofoliul de intervenție este lamentabil de modest. Aserțiunea se justifică având în vedere că trebuie salvgardat dreptul elementar al oricărei ființe umane de a-i alunga penumbrele de gheață ale agoniei, pentru a muri în deplină seninătate și împăcare de sine. Iar obtuzitatea unor oficialități, care dintr-o excesivă și nejustificată prudență, continuă să interzică utilizarea substanțelor psihedelice, chiar și din rațiuni exclusiv medicale și în condiții riguros controlate, „împiedică sute
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
boieri, mai ales cei din treapta a doua și a treia, în întreaga Moldovă. Lor li s-au alăturat și țăranii. Referindu-se la anul revoluționar 1848, Vasile Alecsandri scrie: „În urma izbucnirii revoluțiilor din Europa, când țara se zbătea în agonie, soarele Libertății a început să strălucească și în țările noastre. La acea lumină mântuitoare, toate clasele societății s-au trezit ca dintr-un somn adânc. Oamenii care sunt în stare de a-și scăpa patria de sub asuprire, au început a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
variată: Cristos soluția chestiunii deosebirilor de clasă și de rasă, Falsificarea istoriei prin ridicarea de statui, Cum se contribuie la distrugerea socială, Catehismul diavolului societatea celor fără de Dumnezeu din Moscova, Educația morală în școlă, Iadul roșu în Rusia, Popoare în agonie etc. Maniera profesionistă în care au fost scrise articolele, sursele folosite și tematica vastă abordată au făcut ca Farul nou să fie o publicație catolică importantă din România. În contextul instaurării regimului comunist, acest ziar a dispărut, la fel ca
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
spectacular și teatral. Prin intermediul teatrului ospitalității, precum Hamlet de Shakespeare, la care de altfel, se fac referințe, Naka Han poate să construiască o relație de confruntare, a actorului și a spectatorului prin acest teatru în teatru care este împărtășire de agonie. Ospitalitatea se propune ca un conținător 270. Ea l-a condus pe oaspete din oraș la periferie, de la grădină la casă, din casă în cameră și din cameră la teatru până la imaginea unui sex căscat. Conținutul acestui conținător pe care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care o amintire plăcută le-ar fi despăgubirea... Și apoi, la urma urmei, plăcere dar fără poticneli, necazuri și tirania unor obiceiuri" (Vivant Denon, op. cit., p. 53). 245 Trimitem la excelentul studiu a lui Ludovic Michel, La mort du libertin. Agonia unei identități romanești, Larousse, col. "Découvrir", "Jeunes Talents", 1993. 246 Vivant Denon, op. cit., p. 61. 247 Marmontel, "L'heureux divorce", în Contes moraux. 248 Dorat (Claude-Joseph), Les sacrifices de l'amour, 1771. 249 La Place (pierre-Antoine de), Les erreurs de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a se încredința șirului de biografii la „nivel înalt”. Titlurile celor 8 capitole ale cărții se grupează în jurul câtorva poli explicativi: tragedia (războiul), mitul (indigenizarea comunismului în anii ’50-’60), iluzia (prosperitatea anilor ’70), utopia (drepturile obținute de Solidaritatea) și agonia (anii ’80). Se confirmă, astfel, tradiția demascării regimurilor comuniste est-europene ca fază incipientă a investigării lor. Autorul se aliniază deci, necondiționat, axiomei potrivit căreia irealismul sistemului comunist a provocat distrugeri uriașe realității preexistente. Este, de altfel, ideea centrală a impresionantei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
după afirmațiile sale, să li se dea apă „pentru a se spăla de sânge și de băut”97. Imediat după aceea evreii au fost evacuați, sub escorta unei patrule de jandarmi, la Chestură „pentru cercetări”, inclusiv cei trei evrei În agonie și cel cu ochiul scos. Șerban XE "Șerban, Petru" nu s-a Întrebat nici atunci și nici după aceea ce s-a Întâmplat cu evreii la Chestură, cu toate că nu se poate să nu fi știut. Cei doi ofițeri care s-
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]