78,666 matches
-
la taclale cu prietenele, care cutreieră cu plăcere magazinele de încălțăminte, care-i privește pe nemți cu o luciditate amestecată cu simpatie, o doamnă care se desparte de Berlin cu inima îndoită. În preziua despărțirii un cîine mare cu blană albă, de oaie se repede să-i lingă mîinile și naratoarea-poet știe, acesta nu e un cîine obișnuit ci un arhanghel al cîinilor care aduce cu el mesajul că Berlinul, capitala cu literă mare o iubește. Și de undeva, din spate
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
de perdele ca niște muște mari și cleioase." "Mi-e frică. Dama se așează pe pat, schițează un surâs în scopul de a mă seduce... Surâsul forțat face să-i scârțâie colțul buzelor..." "Jos, în micuța curte rahitică, niște cămăși albe se legănau încet pe o funie de rufe, asemănătoare unor ectoplasme flămânde." La puțini scritori de azi, la Mircea Dinescu, de exemplu, talentul literar mai este atât de evident ca la Jean Celeste Dimitrescu. Comedia existenței de fiecare zi În
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
de iluminare e scurt. Reglat de un mecanism de ceas, becul iluminează interiorul exact cât trebuie ca să-l mai vezi o dată pe dispărut, prin geamul ușii. [...] În lungul culoarelor cenușii, privirea este atrasă automat de butoanele de lângă uși. Butoanele sunt albe, rotunde și mici ca o ultimă aspirină..." Romanul culminează cu relatarea unei întâmplări de un comic macabru: personajul-narator sparge din greșeală urna cu cenușa defunctei lui surori, iar soția lui confundă, printr-un concurs de împrejurări, cenușa respectivă cu un
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
sub numele de Troțki, este expulzat din URSS în 1929, se refugiază în Mexic, unde un agent al lui Stalin îl asasinează în anul 1940, crăpându-i țeasta cu o toporișca. Cu mult înainte, așadar, de pretinsul complot al "halatelor albe", de după război, antisemitismul visceral al teologului, seminaristului gruzin Djugașvili, ajuns șef de stat, avea să debuteze prin omorul bestial săvârșit de un grădinar plătit de G.P.U. Troțki a murit, prin urmare, cu un an, aproximativ, înainte de atacarea Uniunii Sovietice
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
toate candelele din Sfântul Mormânt și din toată Biserica se sting. Se așează vată curată pe piatra de deasupra Sfântului Mormânt. Apoi se pecetluiește ușa în fața clerului și a întregii mulțimi cu 4 peceți, adică cu două panglici de panză albă, cu ceară și cu peceți la capăt, așezate astfel ca să formeze litera X. Poliția păzește din acest moment Sfântul Mormânt, cu strictețe, ca nimeni să nu se mai poată apropia de ușa închisă. În Biserică devenită neîncăpătoare, se află mii
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
care numai așa poate exista, mi se pare stupid. Să spui că societatea noastră arată într-un fel și că în oglindă se vede la fel, să te opui ideii acesteia, e iarăși stupid. Poate doar dacă trăim în povestea Albă ca zăpada să fie altfel. Noi ne enervăm de ce vedem în oglindă și atunci strigăm precipitați: oglinda trăiește o criză! Pe de altă parte, nu putem acoperi lipsa de profesionism din școlile de teatru, cu ideea de criză. Dacă e
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
pe măsură ce înaintați, ori începeți cu o stare de spirit și inventați povestea zi de zi, cum se întâmplă ea în realitate? E intriga importantă? D.L.: Am o intrigă provizorie schițată dinainte să mă apuc de scris, dar cu multe arii albe, ca petele albe pe o hartă, pe care le umplu pe măsură ce înaintez, lucru care de obicei implică schimbarea schiței cu care am pornit la drum. L.V.: Ce fel de scriitor ați declara că sunteți: comic, mediativ, profund moral, inovator, poate
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
începeți cu o stare de spirit și inventați povestea zi de zi, cum se întâmplă ea în realitate? E intriga importantă? D.L.: Am o intrigă provizorie schițată dinainte să mă apuc de scris, dar cu multe arii albe, ca petele albe pe o hartă, pe care le umplu pe măsură ce înaintez, lucru care de obicei implică schimbarea schiței cu care am pornit la drum. L.V.: Ce fel de scriitor ați declara că sunteți: comic, mediativ, profund moral, inovator, poate un Desperado atașant
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
a înregistra la epicentru, fără partizanate și într-un sens riguros, cam tot ce s-a produs semnificativ în sfera politicului românesc începând cu septembrie 1991 și până în februarie 2000. Față de o realitate isterică, calmul suprafiresc al cronicarului poartă halat alb și instituie o carantină necesară. Cele 78 de articole selecționate ale lui Toma Roman nu constituie însă doar o culegere de exerciții pentru memoria colectivă (oportune de altfel, căci distorsiunile și dezinformarea se bazează frecvent pe uitare). Ele instituie un
Cronica unui deceniu by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16273_a_17598]
-
de a te ruga" - ce se manifestă, uneori violent, prin nevoia reîntoarcerii, apropierii, posibile doar prin poezie, de "punctul central", loc "vital", primordial și, tocmai de aceea, "neștiut". Apare astfel imaginea unui "loc" ale cărui coordonate sunt "câmpia verde", "casa albă", "copacul înflorit", "mormântul mamei" (Enigmă) sau "grădina", în care eul poetic sapă ca în "propriul trup" (Grădina). Dorința, nevoia, imposibil de stăpânit, de a pătrunde în interiorul propriei ființe creează abisul, o figură geometrică ce se adâncește, prelungind în interior, la
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
în unele topuri figurează cărți nescrise încă sau autori aflați prin zona debutului, ar fi necesar și un top al cărților necitite. Dar mă opresc aici, deși ar mai fi cîte ceva de spus: uimitoarea degajare a unora în fața hîrtiei albe, absența răspunderii pentru cuvîntul scris. După cum era de așteptat, nu figurez în top ten și cineva ar putea crede că cele spuse de mine sînt expresia nemulțumirii mele, povestea cu strugurii acri... Din păcate, toate aceste păreri le exprim și
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
pe covor,/ Să-ți îmbăloșez trupul cu-o spumă alb-rozalie.// Tu dormi. Goală și fragedă./ Ah! De te-aș putea atinge/ Cu-n deget măcar, m-aș salva!" (E ora Păstorului). Trăirea decăzută se irealizează aidoma poeziei, într-o așteptare albă. Invers decît în chip obișnuit, nu viața e modelul poeziei, ci poezia se instituie ca model al vieții: "Scriu despre singurul obiect/ Care nu există./ Și sper" În loc de prefață). Ca și, explicativ: "Totuși scriu/ Despre singurul lucru ce nu există
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
privirea/ Jivinele fosforescente, micii prieteni/ Dintotdeauna, reci, ai falangelor mele? (Scenă de gen V). De la faptul divers pornind, poetul, declară o experiență nostalgică, o reverie țîșnită pe neașteptate, capacitatea de-a interioriza anecdoticul: "Vor veni prietenii, vor rîde,/ Inima ta albă o vor păta cu vin,/ Eu am să cad între pernele moi/ Ca un brotac subțire și cu ochi albaștri./ Confetti vor turna îngeri neoficiali/ Pe pletele noastre fragede și nedumerite,/ Prietenii vor veni, vor rîde,/ Eu voi stinge însă
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
justifice un roman. Voyous! cu totul altceva decît hoții, vulgari... Poate derbedei? După atîția ani, acum pot să spun că era vorba de o căsuță, o casă-vagon de pe strada Grigore Alexandrescu în care locuia o pereche distinsă. El, un rus alb nobil, iar ea o doamnă tot aristocrată pe care o chema Vera și prin casa cărora trecuseră toți intelectualii de seamă români dintre cele două războaie mondiale, de la Mircea Eliade pînă la Noica, prieten personal al Verei și alții la fel de
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
un tablou mare în mijlocul holului intitulat Plata dijmei, flamand, din secolul al XVI-lea: un grup de țărani, bărbați și femei, aducând notarului feudal dijmele, mai mult alimente și băuturi. Alături de pînza flamandă, Le paîiement de la dîme, pe un perete alb trona portretul amfitrioanei de al cărui pictor nu-mi mai amintesc. Nu am uitat tonul lucrării; un verzui de toate nuanțele, privirea acută a femeii de o intelectualitate glacială care te obseda mult timp după aceea, pînă la mănușile verzi
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
să intre, - și strungarul constată cu teamă prefăcută - însuși partidul! După ce-și petrecu musafirul acela atît de neobișnuit, Praxiteea se întoarse în salon în care se mai aflau doi-trei oaspeți, în frunte cu Brummer. Zîmbea întinerită, luminoasă, cu părul alb proaspăt înălbit cu o substanță albăstruie cu care se spăla pe cap și care atunci cînd vopseaua era proaspătă, cum era atunci, îi dădea un aer ireal, vaporos, de femeie în vîrstă păstrîndu-și și la bătrînețe farmecul deobicei durabil numai
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
figura poetului schițată de Oskar Kokoscha, e realizată de Vasile Socoliuc. Printre texte sunt risipite câteva dintre portretele grafice, litografice și sculpturale ale lui Trakl în viziunea unor Hans Fronius, Tudor Jebeleanu, Valentina Boștină, și un facsimil. Dar pe pagina albă și fină, acestea sunt doar vagi contururi ale unei figuri din fruntea căreia "potolit sângerează/ străvechi legende/ și tâlcul tainic al zborului de pasăre" (Băiatului Elis). Georg Trakl, Metamorfoza răului, traducere de Petre Stoica, Ed. Univers, București, 2000, 215 pag
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
apropiate mie susțin că și această dependență este strict legată de obsesia mea pentru alb. Poate. Și poate acesta e motivul pentru care nu mă deranjează atât de tare să ies în loc să stau să lenevesc în așternutul perfect curat și alb, desigur. E zăpadă, iar asta sună reconfortant, chiar dacă implică și frig. Îmi iau în grabă pantalonii și puloverul gri pe care îl detest, îmi caut o căciulă la întâmplare, îmi aranjez puțin părul, mă încalț și ies. Evident, nu văd
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
bună. Acum vrei să te întorci aici. De ce? Nu știu. Cutia de lapte murdară, vânzătoarea plictisită și oamenii care stau la coadă nervoși completează începutul promițător al dimineții. Pe deasupra, se găsește încă un nebun care nu reușește să distingă dungile albe de pe asfalt și apasă piciorul pe accelerație cu intenția clară și scelerată de a lua locul demiurgului în timpul săvârșirii inconștiente a câtorva crime. Nimic deosebit. Mă întorc acasă încercând să adopt o poziție defensivă pentru a nu mă pierde și
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
aceea. B., - este cea mai condiționată din cauza libertății de acțiune. Vezi mamiferele, făpturile cu sînge cald. Cristalele nu se revoltă, mai spusese deodată, și asta, nu știu de ce, auzind-o prima dată, sunase frumos. Vorbise apoi despre vrăbiile din Balta albă care așteaptă ore întregi firimiturile lîngă blocul în care stă. Sunt unii bătrîni maniaci care le îngrijesc și ele se strîng în jurul lor și discută mult timp între ele ciripind aferate. Pînă vine vînzătorul de la aprozarul din colț să scuture
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
complace. Nu există accente tragice, tonul interior nu pare a fi rezonanța unui spațiu fără ieșire. El se roagă unui Dumnezeu amic, nu unei instanțe pedepsitoare, sau ordonatoare: "un ins mărunt cît palma, puțin chel, puțin sașiu/ și cu barba albă pînă-n brîu./ avea vorbă șugubeață și se odihnea cu o sticlă-n stînga și cu alta-n dreapta sa./ hai, mă, i-a zis domnul, răsucește-o/ țigare și ia o vodcă și tu,/ parcă altfel vezi lumea după ce tragi
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
slab sau gras, rotund sau filiform, ca o bilă sau ca un băț, cu brațe, crengi sau frunze sau neted ca o foaie de hârtie, cu ochi sau fără ochi, cu limbă sau fără limbă, cu voce sau fără voce, alb sau negru, colorat sau străveziu, plin sau gol, urât sau frumos, luminos sau întunecat, tânăr sau bătrân." Descifrăm aici (noi, maturii) o fină comedie a psihozei care a cuprins umanitatea la sfârșitul mileniului doi. De altfel, în general, cărțile pentru
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
filmelor western: "Insistați să vă faceți cunoscută poziția scoțînd cît mai insistent urletul coyotului" sau " Dacă folosiți scara în timpul bătăliei, urcați unul cîte unul. Lăsați să se vadă întîi arma, apoi capul, încet, și ridicați-vă treptat numai după ce femeia albă va semnala prezența voastră unui trăgător de elită. Nu cădeți în interiorul fortului, ci pe spate, către exterior". Ironia vizează mai puțin soarta amară a civilizației indienilor din America, principala țintă este stupiditatea filmelor produse pe bandă, fără caracteristici distinctive. Mecanismul
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
în postfața cărții, romanul a pornit de la găsirea unui vechi tablou de familie, un portret din secolul al XVIII-lea foarte ciudat, pentru că infățișa o femeie aristocrată, cu o expresie specială pe chip și care ținea în mână o foaie albă de hârtie. Atunci am aflat povestea acestei femei și mi s-a părut interesantă. Deseori mie mi se întâmplă ceea ce spunea Pirandello: nu eu sunt cea care îmi aleg personajele ci personajele sunt cele care mă aleg pe mine. După ce
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
în articolul sus citat: "Terorismul nu trebuie confundat cu crima politică. Aceasta din urmă este mai complexă. Se poate afirma că există crime politice bune sau rele?... Dacă atentatul contra lui Hitler ar fi izbutit, dacă pretinsul complot al bluzelor albe contra lui Stalin ar fi dus la asasinarea acestuia, cum ar fi fost calificate aceste gesturi? Ce să mai spunem despre Charlotte Corday care l-a ucis pe Marat?"... Urmează o comunicare explozivă a profesorului W. H. Nagel de la universitatea
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]