10,591 matches
-
perdele curgând / Pe albina cea vie! // Spre grâul învins tremură macul / La tandra atingere moare / Sperând că-i ucis de albină cu acul // Oh, cum stă în moarte, visând răcoare / Toropit de miresme, macul! // Cade lumina în iasomie / Ca o albină vie...” (Antonin Dvořák - temă de cvartet). La J. condiția de vedetă de televiziune, cu avantajele și dezavantajele pe care le comportă, a pus în umbră valoarea scrisului. SCRIERI: Totdeauna marea, București, 1969; Coloană dorică, București, 1972; Eroii verii, București, 1978
JELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287671_a_289000]
-
vedere în chestiuni diverse ( Despre puterea legislativă și privilegiile Principatelor Române, 1856, Despre alegători și despre deputați, 1858, Chestia mănăstirilor închinate din Moldova, 1860, ș.a.). Interesul său precumpănitor e însă pentru tot ce ține de istorie, mărturie stând articolele din „Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (unde i se tipărește colecția de documente vechi din istoria Moldovei), „Gazeta de Moldavia”, calendarele lui Gh. Asachi. S-a stins prematur, după câteva luni de suferință. O legendă a familiei (un fiu
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
Titus Istrati, membru al Junimii, iar un nepot - cântărețul de operă Edgar Istratty) susține că ar fi fost otrăvit. Și-a publicat poeziile în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” și în almanahurile lui Asachi îndeosebi, dar și în „Propășirea”, „Albina românească”, „România literară”, „Steaua Dunării”. A mai folosit semnătura Nicolai Iestrate, a recurs la inițiale sau, cum s-a întâmplat cu prozele din „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, la una sau două cruciulițe; un pseudonim, curios improvizat, este Narrateur
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
ale lui La Rochefoucauld (1855). Stihurile erotice, legate încă de gesticulația neoanacreontică (lacrimi și suspine, „delirul de amor”, durerea despărțirii), au accente meditative care par să vină din elegiile lui Lamartine. A debutat în proză cu un eseu intitulat Moarte („Albina românească”, 1841), poate o traducere, în care dispoziția cogitativă e străbătută de reflexe romantice (despre nestatornicia soartei, despre oameni - „năluci trecătoare”). Într-un alt eseu, în forma unei povestiri cu tâlc, Nici o faptă fără plată sau Filosofia unui nefilosof, idealismul
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
lectură a lumii, Iași, 1994, p. 558. • Vezi Lia Brad Chisacof, Quelques aspects de la formation du roumain et du grec littéraire, în RESEE, XXIX, 1991, nr. 3-4, p. 211-217. • Asemenea accente se pot sesiza în luările de poziție ale redacțiilor „Albina românească“, care declara la 1831 că a luat drept model greaca modernă, „Curierul românesc“ și „Curierul de ambe sexe“, care cer ca româna să fie purificată radical, după exemplul grecilor moderni (Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 74). Sau, la fel de bine, în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Asachi, o vastă activitate de publicist, istoric și îndrumător cultural și literar, comparabilă, în dimensiuni și rezultate, doar cu aceea a lui I. Heliade-Rădulescu. Tot în anul 1838 preia de la Gh. Asachi „Alăuta românească”, seria nouă a suplimentului literar al „Albinei românești”, care va fi însă interzis după cinci numere; în martie 1840 scoate revista „Dacia literară”, suprimată și ea după trei numere. Editează gazeta oficială „Foaia sătească a Prințipatului Moldaviei” (1840-1845), alături de care înființează o tipografie și o editură proprie
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
Literatură „M. Eminescu” din București. Începând din 1954 desfășoară o intensă activitate ziaristică. Este repartizat la „Contemporanul”, iar ulterior devine redactor la „Narodnaia Rumânia” și la „Gazeta literară”. Din 1969 este lector la Editura Eminescu. Colaborează la „Viața românească”, „Vatra”, „Albina”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Familia”. În presă debutează în 1953 la „Viața românească”, cu schița Cișmele și noroi, iar editorial în 1954, cu volumul Cișmele și noroi, cuprinzând șase schițe satirice în spiritul vremii, la adresa moralei și a comportamentului burghezului mărunt. Înrâurit
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
cu Străinătatea (1953-1955), la Consiliul Național al Femeilor (1955-1967), la revista „Agricultura socialistă”, devenită „Satul socialist” (1967-1975). În 1989 a emigrat în Israel. Debutează în 1957, cu un reportaj, la revista „Femeia” și mai colaborează la „România liberă”, „Contemporanul”, „Magazin”, „Albina”, „România literară”. Debutul editorial îl reprezintă volumul de poezie Oamenii, visele (1968), căruia îi urmează alte cărți de versuri: Arpegii de toamnă (1973), Pescărușii (1984), Exerciții de luciditate (1985), Abel (2001). Este laureată a Premiului internațional de poezie „Iacob Groper
LOVINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
, publicație periodică politică și literară apărută la Iași, bisăptămânal, de la 9 ianuarie 1850 până la 24 noiembrie 1858. G. de M. continuă „Albina românească”, dar schimbarea de titlu semnalează și o schimbare de atitudine politică, Gh. Asachi, redactorul ei, rămânând străin de noile cerințe sociale și culturale ale epocii. Caracterul de publicație pentru toți românii, specific „Albinei românești”, este, de asemenea, abandonat. Noua
GAZETA DE MOLDAVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287191_a_288520]
-
noiembrie 1858. G. de M. continuă „Albina românească”, dar schimbarea de titlu semnalează și o schimbare de atitudine politică, Gh. Asachi, redactorul ei, rămânând străin de noile cerințe sociale și culturale ale epocii. Caracterul de publicație pentru toți românii, specific „Albinei românești”, este, de asemenea, abandonat. Noua gazetă va avea „un color mai localnic”, preocupându-se de chestiunile care puteau interesa îndeosebi pe locuitorii din stânga Milcovului. Acest regionalism, într-o vreme când ideea Unirii începuse să nu mai pară o utopie
GAZETA DE MOLDAVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287191_a_288520]
-
literatura. Gazeta apare „sub redacția unei societăți”, iar redactorii sunt „persoane onorabile”, însă răspunderea alcătuirii sumarului și orientarea aparțin în întregime bătrânului scriitor moldovean. Se tipăresc anunțurile oficiale ale regimului, articole politice, știri, note bibliografice, informații comerciale, un foileton intitulat „Albina românească”, poate monoton, totuși interesant prin calitatea literaturii. Aici s-au publicat scrieri de M. Kogălniceanu (Tainele inimei), C. Negruzzi, care transpune din rusește poezia La războiul de acum, Al. Russo, I. Ianov, Philarète Chasles. Din când în când se
GAZETA DE MOLDAVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287191_a_288520]
-
moravurilor contemporane și o apoteoză a lui Gheorghe Șincai și Samuil Micu, este doar o proiecție scenică a ideilor lor culturale: personajele sunt fie entuziaști militanți pentru cultura românească, fie zei care afirmă originea romană a neamului, vorbesc despre gazeta „Albina românească”, despre scriitorul Costache Stamati sau dau informații despre geografia Transilvaniei. Sunt luate în discuție problema alfabetului latin, cea a necesității înființării unor biblioteci subvenționate de stat și se fac incursiuni în mitologie. Acțiunea derutează prin dispersare. Ea se petrece
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
al XIX-lea a corespuns pe deplin intereselor naționale ale românilor din Transilvania. Până la 1848, gazeta lui Barițiu a constituit principalul mijloc de afirmare publicistică a drepturilor politice și culturale românești în Imperiul habsburgic și, totodată, alături de „Curierul românesc” și „Albina românească”, s-a impus ca un important difuzor de informație pentru românii de pretutindeni. De altfel, Barițiu a și conceput gazeta ca pe o tipăritură pentru toți românii, scop în care și-a asigurat corespondenți în Principate (de pildă, pe
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
de curentul de la „Dacia literară”, dar s-a și deosebit de acesta prin persistența ideilor iluministe, prin interesul pentru cultura germană și prin respingerea culturii franceze, considerată revoluționară. Într-o a doua etapă, după 1870, alături de alte publicații periodice („Telegraful român”, „Albina Carpaților”, „Observatoriul”, „Tribuna”), a sprijinit, mai ales prin intervențiile publicistice ale lui G. Barițiu, I. Mureșianu și, mai târziu, ale lui G. Bogdan-Duică, orientarea spre realismul popular, specifică literaturii din Transilvania. După 1900, G. de T. devine un ziar în
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
Roumanie, Oradea, 1936; Aurel Mureșianu, Cluj, 1938; Iosif Vulcan, Oradea, 1942; Mitropolitul Ioan Vancea, Oradea, 1942; Istoria literaturii eline, București, f. a. Antologii: Poeți în rugăciune, Oradea, 1943. Traduceri: Dimitrie Cantemir, Despre Coran, introd. trad., Cernăuți, 1927. Repere bibliografice: Ioan Georgescu, „Albina”, 1923, 45; N. Iorga, Calendare. Rolul lui I. Georgescu în editarea calendarelor Asociațiunii, GT, 1920, 6; Ion Pillat, Români din Ungaria. Ioan Georgescu, U, 1932, 5 martie; Anca Goția, Ioan Georgescu și dimensiunea elementului tradițional românesc, REF, 1991, 1-2; Datcu
GEORGESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287219_a_288548]
-
1942) ș.a. Un moment de însemnătate majoră pentru cultura românească este apariția, în 1938, a traducerii integrale a Bibliei, realizată în colaborare cu Vasile Radu. După august 1944, e prezent în „Jurnalul de dimineață”, „Drapelul”, „Ultima oră”, „Victoria”, „Adevărul”, „Contemporanul”, „Albina”. Devine unul dintre militanții cei mai înflăcărați pentru „democrație populară”, pentru socialism. În 1947 e ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români și membru al Academiei Române, în 1948 devine deputat în Marea Adunare Națională, iar în 1954 primește Ordinul Muncii clasa
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
orașul natal, luându-și licența în drept la Universitatea din București, în 1884. Face și studii statistice la Roma. Va fi magistrat, prim-redactor al ziarului „Liberalul” din Iași, prefect al județelor Botoșani și Iași. Începuse să publice în revista „Albina” („Albina Botoșanilor”), încă din 1881, colaborând apoi la „Emanciparea”, „Contemporanul”, „Revista nouă” ș.a. Versurile lui au avut o circulație deosebită și sunt reproduse în multe publicații ale epocii. Ultima revistă care i-a fost apropiată este „Viața românească”, printre ai
GHEORGHE DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287230_a_288559]
-
natal, luându-și licența în drept la Universitatea din București, în 1884. Face și studii statistice la Roma. Va fi magistrat, prim-redactor al ziarului „Liberalul” din Iași, prefect al județelor Botoșani și Iași. Începuse să publice în revista „Albina” („Albina Botoșanilor”), încă din 1881, colaborând apoi la „Emanciparea”, „Contemporanul”, „Revista nouă” ș.a. Versurile lui au avut o circulație deosebită și sunt reproduse în multe publicații ale epocii. Ultima revistă care i-a fost apropiată este „Viața românească”, printre ai cărei
GHEORGHE DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287230_a_288559]
-
este numit profesor de limba latină, matematică și geografie. Devine apoi profesor al Academiei Mihăilene (ținea un curs de algebră). Îl sprijină pe Gh. Asachi în munca de organizare a învățământului în Moldova. A fost și unul dintre redactorii publicației „Albina românească”. Transpunea texte românești în franceză (când ziarul apărea în ambele limbi), tălmăcea noutăți din gazetele străine, redacta articole, făcea corecturi. Pentru trebuințele școlii a prelucrat un tratat de geografie, Elementele gheografiei (1831), și a tradus o lucrare de teologie
FABIAN-BOB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286926_a_288255]
-
Cristescu) și a lui Constantin Filimon, militar. După ce urmează liceul la Bacău și Constanța, își ia, în 1963, licența la Facultatea de Filosofie, secția pedagogie-română, a Universității din București. Devine doctor în pedagogie în 1986. Lucrează până în 1990 la revistele „Albina” și „Forum”, ca redactor. Din 1990 este conferențiar la Academia de Artă din București. Primele versuri le publică în 1953, în ziarul local din Bacău. Volumul de început este Recital, apărut în 1976. Colaborează la „Viața studențească”, „Scânteia tineretului”, „Luceafărul
FILIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
necesităților vremii. Revista apare într-o epocă de puternice frământări naționale. Realizarea îndreptățitelor deziderate ale românilor transilvăneni depindea în bună măsură de capacitatea de organizare și de folosire a energiilor. Publicația lui Vulcan va avea în această direcție, până la apariția „Albinei Carpaților” și a „Tribunei”, realizări deosebite, depășind repede stadiul unei reviste regionale și obținând colaborări de la publiciști și scriitori români de pretutindeni. Ideea care a predominat în alegerea literaturii publicate a fost aceea a afirmării egalității pe toate planurile a
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
Tuzla și colaborator la ziarul „Dobrogea nouă” din Constanța. Încă din facultate lucrează pentru Radio, unde în 1968 devine șeful secției Satiră și umor - Unda veselă, pentru care a scris zeci de scenarii satirico-umoristice. A mai fost redactor la revista „Albina” și redactor-metodist la Casa Centrală a Creației Populare. A debutat în 1946, în revista de satiră și umor „Papagalul”, cu o cronică în versuri, Sezon cu ploaie; în 1956 publică poezii în „Tânărul scriitor”. A colaborat cu versuri și proză
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
Eugen Tănase, îngr. Ion Iliescu, Timișoara, 1997; Cartea de aur, București, 1902; Le Calvaire de feu, Paris, 1906; Flori sacre, București, 1912; Cartea nestematelor, pref. Gala Galaction, București, 1923; Poema rondelurilor. 1916-1920, București, 1927; Poezii, îngr. Ion Pillat, București, 1939; Albine de aur, București, f.a.; Năluci din vechime, București, f.a.; Opere, I-IV, îngr. și introd. Tudor Vianu, București, 1939-1946; Poezii, îngr. și pref. Mihu Dragomir, București, 1958; Poezie și proză, îngr. și pref. Mircea Zaciu, București, 1965; Opere, vol. I-
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
arbitru, iar Augustin a reluat acțiunea de combatere a ereticului prin două opere scrise în 418 și legate între ele, una Despre harul lui Cristos (De gratia Christi) și alta Despre păcatul originar (De peccato originali): acestea sunt trimise lui Albina, Pinianus și Melania care, la Ierusalim, încercaseră să obțină de la Pelagius rectificări ale doctrinei sale privitoare la păcatul originar și la har, iar Augustin reia aici marile direcții de dezvoltare ale controversei; totodată, neobosit, el trimite numeroase scrisori cu instrucțiuni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este trimis de Tatăl său să anunțe omenirii evanghelia; însă Iona a încercat să nu-și îndeplinească mandatul, în timp ce Cristos s-a jertfit din propria voință pentru a-l aduce la îndeplinire. Chiril conchide că exegetul trebuie să procedeze ca albina, adică să aleagă și să pună la un loc acele lucruri din Sfintele Scripturi care pot ilustra misterele referitoare la Cristos (Comentariu la Iona, ed. Pusey, vol. I, pp. 562-565). Spre deosebire de elementele narative, discursul profetic nu are nevoie, crede Chiril
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]