13,186 matches
-
asupra celor văzute, s-au hotărât să viziteze și Pelișorul, merita efortul de a mai sta din nou la rând. Cu o impresie deosebită asupra măreției celor două castele vizitate, îmbrățișați ca doi tineri îndrăgostiți ce erau, au pornit pe aleile parcului spre oraș. Erau deplin fericiți. Au intrat la terasa restaurantului Bucegi, vizavi de magazinul universal pentru a se răcori cu o bere și un pepsi, urmând să urce apoi în magazin să-și pregătească fiecare suvenirurile pentru familiile lor
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
prin editarea la una din editurile gălățene, a trei cărți despre artistul Ionuț Cătălin Florea. Lansarea acestor cărți este unul din motivele acestei întâlniri, în ziua în care Dumnezeu a binevoit să-l cheme pe Ionuț la Cer, să picteze aleile Paradisului. Cărțile sunt semnate de mine, alături de artist și ele se numesc: -Străjer peste suflete, - poeme-n trei versuri, unde Ionuț Cătălin Flroea semnează peste 10 lucrări de grafică; -Răstignire pe lacrimă - colaj de grafică poetică. Această carte este inspirată
VENIM LA TINE-N LUNA MAI. COMEMORAREA ARTISTULUI PLASTIC IONUŢ CĂTĂLIN FLOREA LA MUZEUL CARE-I POARTĂ NUMELE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357896_a_359225]
-
îmi absoarbe micul infinit, se divide întruna și păstrază forma perfectă. Păsările sunt ideea care țâșnește din inima lui cu lecția de zbor în aripi. Tăcerea e doar un gest de împărtășanie a gândului. Nu stă la masă; aleargă pe alee să prindă scaunul timpului, memorează forma sărutului cu o bucurie născută din durere. Lasă rugăciunea, sufletul pietrei în ochi la cumințenia pământului înainte de a se ridica păsările la cer pe urmele recunoștiinței. Dumnezeu și-a cioplit cu dalta marmora cerului
OUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357972_a_359301]
-
Autorului -nuvelă- La malul mării, pe inserat, întotdeauna se întâlnesc îndrăgostiții. Valurile spală malul, pescărușii scot țipete stranii în zbor iar vapoarele își anunță majestuos sosirea. Multe seri la rand Alexandru parcurge acelaș drum de la vila lui elegantă și până la aleea de prund care duce înspre faleză. Îi place să privească întinsul apei, pescărușii jucăuși și desigur, îndrăgostiții tineri și gălăgioși care cel mai adesea, se săruta fără grijă că îi vede cineva. Îmbrățișările lor sunt adesea foarte fierbinți, se dezbrăca
FERICIREA INSEAMNA TINERETE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358264_a_359593]
-
urzită din zalele în veci necanite ale omeniei, cavalerul acesta sceptic, dar vizionar, purcede la asaltul dificil al faptelor. La Univeristate, predă logica și îndoiala, examinează certitudinea, învață virtutea. Primenitor de sisteme, el transformă cursurile în oracole. Catedra, ceva între alee și altar. Pentru prima oară, Universitatea devine academie și atelier. În ea, cuvântul dobândește ceva din puterile lui originare. În presă - Nae Ionescu este, ca și Mihai Eminescu, B.P. Hașdeu, Nicolae Iorga, și ziarist - ia în răspăr rutina, se războiește
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
Autorului Plecate ramuri amintesc de umbra ta de-atunci Și-n frunze ruginite freamătul se mai aude încă, E harul tău, ce a săpat cu-nfrigurare-n stânci numele tău și încă l-or săpa, într-o istorie adâncă. Pe-aleile pustii, în noapte, când la culcare-s toți, Iar luna răspândește raze de lumină în ferești, Mi te imaginez trecând pe lângă plopii fără soț Tot trist,nefericit și biruit de patimi omenești! Am vrea din veac să te întorci, aici
PLECATE RAMURI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358312_a_359641]
-
puține. Nu departe, cale de câteva grădini și case, clopotul Bisericii Olari se leagănă încet chemând credincioși la vecernie și la Sfântul Maslu. Privesc peste gardul bisericii retrase într-o parte a unei curți - atât cât să facă loc unei alei înguste, strajuită de doi brazi înalți și câteva straturi ofilite de flori, lăsate acolo de cu toamnă. Aștept preț de câteva gânduri să-l zăresc ori să-i aud vocea blândă și de „luare-aminte” a preotului Vasile Marinescu, cel venit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
puține. Nu departe, cale de câteva grădini și case, clopotul Bisericii Olari se leagănă încet chemând credincioși la vecernie și la Sfântul Maslu. Privesc peste gardul bisericii retrase într-o parte a unei curți - atât cât să facă loc unei alei înguste, strajuită de doi brazi înalți și câteva straturi ofilite de flori, lăsate acolo de cu toamnă.Aștept preț de câteva gânduri să-l zăresc ori să-i aud vocea blândă și de „luare-aminte” a preotului Vasile Marinescu, cel venit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
destul de solide, cu picioarele de beton plin și scânduri groase, prinse în șuruburi. M-am gândit că nu vor fi distruse. M-am înșelat! La scurt timp, o bancă era răsturnată, iar alta a fost ruptă dintr-un picior. Pe Aleea Griselini sunt amplasate vaze tari din beton, pentru flori. Însă nici acestea nu au rezistat prea mult și se continuă distrugerea lor, fiind sparte sistematic. S-au montat gardurile din beton, rămâi surprins și stupefiat, când treci și observi stâlpii
AL CUI ESTE ORAŞUL ACESTA? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358308_a_359637]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > TĂCERILE PLÂNG... Autor: Elena Păduraru Publicat în: Ediția nr. 519 din 02 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Tăcerile petrec aleea dintre morminte... Adierea trecutului învăluie un singur mormânt, pe clipele lui ochii se odihnesc... Două lacrimi curg, se adâncesc în mormânt... Una se-oprește la tata și-i sărută obrajii ridați, alta o mângâie pe mama, îi sărută mâna, mulțumindu
TĂCERILE PLÂNG... de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358432_a_359761]
-
lucrat. Neobservat un oftat, ba două, sărută lutul-mormânt... Două lumânări pâlpâie timid în îmbrățișarea brizei ... Ploaia, atinge obraz, purifică trup... Părinții-mi zâmbesc: „Hai, du-te copile, cărarea ți-e lungă, noi suntem bine, din nou împreună...” Tăcerile plâng pe aleea dintre morminte... Referință Bibliografică: Tăcerile plâng... / Elena Păduraru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 519, Anul II, 02 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Păduraru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TĂCERILE PLÂNG... de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358432_a_359761]
-
it's just a brick în the wall ... All în' all you're just ... other bricks în the Wall!” (Pink Floyd: The Wall) Din negura timpului care trece peste noi cernându-se ireversibil, fiecare toamnă care-și trimite vântul pe aleile parcurilor să vânture frunzele ruginii, sau ploile reci și mărunte care mă obligă să stau mai mult timp retrasă în casă, mă face să deschid sipetul ferecat al amintirilor mele și să îmi scot de acolo pe cele mai dragi
ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA [Corola-blog/BlogPost/358444_a_359773]
-
it's just a brick în the wall ...All în' all you're just... other bricks în the Wall!”(Pink Floyd: The Wall)Din negura timpului care trece peste noi cernându-se ireversibil, fiecare toamnă care-și trimite vântul pe aleile parcurilor să vânture frunzele ruginii, sau ploile reci și mărunte care mă obligă să stau mai mult timp retrasă în casă, mă face să deschid sipetul ferecat al amintirilor mele și să îmi scot de acolo pe cele mai dragi
ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA [Corola-blog/BlogPost/358444_a_359773]
-
sferturi vagabond, Ce fel de om am mai fost și eu? Am intrat brusc în vîltoare ca un apucat, bătea vîntul și spulbera praful ... și, cînd să mă dumiresc și eu în privința frunzelor de lotus, vîntul le mătura deja de pe alee. Aș fi vrut să-i întreb ce au pățit dar, dacă pînă și viața mea o luase razna, mă gîndeam că și a lor trebuia să fie supusă acelorași legi ale materiei ce pulsa ritmic în jurul nostru și în noi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
Acasa > Versuri > Visare > E TOAMNA IAR Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului E toamnă și iar plâng frunzele pe-alei Iar banca pe care noi mereu am stat, Din amintiri mai cheamă micuțe flori de tei Ce-n parul tău ca noaptea atunci s-au așezat! La malul mării stau fetele pe prund Privind cu ochii câtă-i zarea, De ce
E TOAMNA IAR de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/358499_a_359828]
-
tău ca noaptea atunci s-au așezat! La malul mării stau fetele pe prund Privind cu ochii câtă-i zarea, De ce nu vin iubiții lor, de ce se-ascund? De ce s-a-ntunecat și cerul, dar și marea? Va ninge pe alei și peste mare Și chiar și parcul se va-nchide iar în el, Și nici chiar marea pe îngheț nu va fi mare Doar ochii tăi și-atunci vor fi la fel!! Sunt singur și privesc spre zări albastre Acolo
E TOAMNA IAR de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/358499_a_359828]
-
frig și de uitare, Eu încă simt cum cerul și pământul plânge Și încă mă întreb de ce absența ta mă doare? Te-aștept în primăvară în parcul plin de tei Să-ți ningă-n păr și să ne-mbrățișăm pe-alei! Florentina Crăciun Referință Bibliografică: E TOAMNA IAR / Florentina Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V, 24 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florentina Crăciun : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
E TOAMNA IAR de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/358499_a_359828]
-
Mătasuri albe îmbracă patul, iar fluturii mai mor pe lampă Întinsă pe covor și nuda, este dorința mea ce te așteaptă, Încă mai scârție o ușă, măi cântă-un greier în balcon Vuind în noapte se aude mereu același avion. Aleile-ți păstreză pașii până și umbră, pe ziduri a rămas Iar bancă, pe care două inimi, tu ai desenat într-un popas, O poți vedea și-acum, deși mai poposesc și alți îndrăgostiți Umbrele noastre mai sunt acolo, din vremea
CAND NOI ERAM de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358494_a_359823]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CU ÎNCĂ O TĂCERE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului spune-mi să fug spune-mi să las în urma mea pașii fricilor pe aleile timpului netrăit înainte merg înainte de sunetul timpanului răsucit în cuvintele tale să aleg. ce să aleg. nu pleca. spune-mi o singură dată jumătatea adevărului tău poate la noapte voi visa umbra gândului pe zidul alb și îmbrățișarea unei iubiri
CU ÎNCĂ O TĂCERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358529_a_359858]
-
scumpă și frumoasă ca cei doi cercei, ca și crizantema aurită de la urechea ei. I-aș recita atâtea versuri până-n zori... învățate chiar din cartea vieții noastre; umerii i-aș dezmierda, să resimt fiori, și să hoinărim în noapte, pe alei albastre. Referință Bibliografică: Cât aș vrea / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 582, Anul II, 04 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Pena : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
... CÂT AŞ VREA de GEORGE PENA în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358118_a_359447]
-
biserica ortodoxă ,,Pogorârea Sfântului Duh”, am dorit să punem o lumânare la mormântul unui unchi de-al lui, care s-a prăpădit pe aceste meleaguri. Un cimitir imens, fără prea multe cruci, cu puțini copaci. Peste tot iarbă întretăiată de alei. Mă întrebam unde-s mormintele? Am înțeles când la intrare ne-a oprit cineva care ne-a întrebat pe cine căutăm. Iliuță i-a spus numele unchiului său, anul decesului și am primit un număr pe o aleie. Acolo am
ÎNDEMN DE ...,, DINCOLO de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358122_a_359451]
-
Pe la fiecare casă.// Cumpăna de la fântână/ De ninsoare-i acum plină,/ Pomii goi și înghețați/ Tot în alb sunt îmbrăcați.// Chiar și biata pisicuță/ Are-o pată pe lăbuță,/ Nici cățelul n-a scăpat,/ Tot cu alb e colorat.// Iar aleea e pavată/ Cu un covoraș de vată./ Ce culoare-a folosit,/ Mai rămâne de ghicit!” Personificări, sintagme rare, hiperbole, epitete, comparații, întreg arsenalul figurilor de stil stă la dispoziția autoarei pentru a zugrăvi cât mai fidel portretul Iernii și al
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
o minge... O retrimiți, ea lin se prelinge. Se scutură în bătrâna palmă flori de castan dintr-o clipă calmă, sunt amintiri... cu tandrețe le-aduni, ele-ți vorbesc despre vremuri de juni. Oftatu-ți lași pe banca pustie, pe o alee agale te pierzi, e drum-destin de viață târzie... Poate mâine iar pe bancă te-așezi. Referință Bibliografică: Poate și mâine ... / Elena Păduraru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 523, Anul II, 06 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena
POATE ŞI MÂINE ... de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358186_a_359515]
-
de bună dispoziție. -Sau putem sta pe întuneric..colțul gurii lui se ridica într-un surâs jucăuș. Înfofoliți, au ieșit în curte. O rafală de vânt îi izbi, aruncându-le zăpada în față. O prinse de mână, înaintând greu pe aleea plină de omăt. Dacă lua partea bună a lucrurilor, peisajul era mirific.. pentru ea care detesta anotimpul rece, catastrofal. Au deschis generatorul, s-au grăbit să ajungă la căldura plăcuta din casă. Pe neașteptate, o răsturnă în zăpadă. O rostogoli
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > NU PLÂNGE UNIVERSUL Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1005 din 01 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Vrei să vii cu mine unde pe aleea realului acea părticică dorită ce vine odată cu razele luni pe-ntuneric ochii se caută cum fără alint sau o farsă rafinată menită să te lege în ireal de te complaci este jertfa ta irosită dragostea-i menită trăirilor știu că
NU PLÂNGE UNIVERSUL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357543_a_358872]