2,496 matches
-
producțiile sale fapte de cultură, în cutumele sale reguli, în superstițiile sale o religie, în maniera sa de a fi expresia filosofiei sale de om și locul omului în lume. Este suficientă o călătorie printre oameni pentru a recunoaște existența alterității. "Și Celălalt este purtător de logică, de morală, de filosofie, de metafizică. Și el este producător de viață, de sens, de cultură. Culoarea pielii, forma craniului sau dimensiunile corpului nu pot absorbi singure întreg fenomenul alterității."49 Paradoxal este faptul
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
pentru a recunoaște existența alterității. "Și Celălalt este purtător de logică, de morală, de filosofie, de metafizică. Și el este producător de viață, de sens, de cultură. Culoarea pielii, forma craniului sau dimensiunile corpului nu pot absorbi singure întreg fenomenul alterității."49 Paradoxal este faptul că inclusiv oamenii de știință au probleme în recunoașterea și articularea corectă a alterității. Aceste probleme nu sunt noi: ele își au originea în antropologia iluministă a secolului al XVIII-lea. Antropologia Luminilor se bazează pe
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
el este producător de viață, de sens, de cultură. Culoarea pielii, forma craniului sau dimensiunile corpului nu pot absorbi singure întreg fenomenul alterității."49 Paradoxal este faptul că inclusiv oamenii de știință au probleme în recunoașterea și articularea corectă a alterității. Aceste probleme nu sunt noi: ele își au originea în antropologia iluministă a secolului al XVIII-lea. Antropologia Luminilor se bazează pe un anumit număr de presupuneri, printre care și aceea că decursul istoriei umane este orientat, unilinear, non-reversibil și
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
că, "după cum este adevărat pentru etnolog că a înțelege o cultură înseamnă mai întâi a-i înțelege miturile, va trebui, poate, pentru a face dreptate științei, să știm a recunoaște partea de mit care este în ea." 51. Resorturile percepției alterității sunt, din acest punct de vedere, explicate de Serge Moscovici astfel: "Tăietura efectivă a societății față de natură este o iluzie. În acest sens, mă frapează un fapt. De fiecare dată când au fost privite mai îndeaproape aceste "naturi", a fost
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
ochii savanților, separația permite conceperea societății ca realitate secundă, derivată, potrivită pentru a vindeca lipsurile naturii, sau pentru a canaliza surplusurile sale de energie prin intermediul pulsiunilor și al instinctelor. Această viziune este în continuare păstrată." 52. În ultimă instanță, problema alterității ne aduce în față un domeniu privit în general cu scepticism și cu lipsă de interes: etica, sau ceea ce noi numim Morală. Problema ultimă este de a cunoaște "care sunt valorile, normele etice susceptibile să fie admise de comun acord
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
constata că reînnoirea constantă a aparatului constituie o necesitate față de care sistemul economic al unui trib este un răspuns. De la începutul culturii transmisia ei prin intermediul principiilor generale încadrate simbolic a fost o necesitate. Malinowski nu abordează problemele identității și ale alterității în mod direct. El insistă pe aspectul biologic al omului, pe starea acestuia de animal social, concretizată în artefacte, tehnici și instituții. Ceea ce se poate concluziona despre identitatea umană, după o lectură a textului malinowskian, este că ea se coordonează
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
învățare a diversității culturale; acordarea dreptului de vot imigranților; garantarea pluralismului mediatic, prin asumarea dimensiunii interculturale; formularea turismului cultural. Toate aceste aspecte implică intervenția domeniului politic, care din acest motiv va fi discutată în continuare. 2.17. Asumarea politică a alterității Comunicarea interculturală nu este independentă de evoluțiile istorice și de contextele politice. Nu trebuie minimalizat faptul că atunci când persoane aparținând unor culturi diferite comunică, ele fac acest lucru și în calitatea lor de cetățeni ai unui stat. Comunicarea interculturală nu
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
culturi, direcția schimburilor culturale și, mai ales, gradul de aroganță culturală. Toate aceste chestiuni țin de problematica identitară; nu vom putea niciodată vorbi de comunicare, dacă vom ignora identitatea, principala caracteristică a persoanei umane, și modul în care aceasta percepe alteritatea. Materializarea ultimă a acestor date ar trebui constituită, credem noi, din politici europene culturale și sociale care să susțină diversitatea culturală (dar nu să o promoveze în mod necondiționat), și în acest sens politici europene extrem de necesare și urgente sunt
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
pregătite pentru o deschidere atât de largă, și nici nu pot fi pregătite în termene scurte sau medii, în acest sens. Evenimentele recente din Franța constituie o confirmare a acestui punct de vedere. Singura modalitate de echilibrare a identității cu alteritatea constă în asumarea conștientă de către fiecare a propriilor valori, combinată cu neimpunerea acestor valori Celuilalt acesta este demersul precis al interculturalității, și el plasează disciplina pe un plan etic. Societatea universală pe cale de a se naște nu poate rezista fără
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
32. Din contra, se remarcă o deplasare a interesului spre valorile apusene, tot mai evidentă în ultimii ani, pînă la cvasiunanimitatea opțiunii pentru integrarea în structurile euro-atlantice. Nu e însă ușor de stabilit unde trebuie pus accentul, în dialogul cu alteritatea, pentru a nu submina specificul național. Este întrebarea ce se degajă din polemica, tensionată și vehementă, între Gabriel Andreescu și Octavian Paler, din care a rezultat și o carte subscrisă de primul: Naționaliști, antinaționaliști... (1996). Două atitudini, una pledînd pentru
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
musulmani europeni, bizantini, armeni sau jidovi în Imperiul otoman, dar în nici un caz nu se vorbea de națiunea franceză în Franța sau, cu atît mai puțin, de națiunea italiană în Italia. Specificarea de sine a completat această noțiune simplă de alteritate abia mai tîrziu, cînd grupurile sociale aparținînd sau nu aceleiași coroane, văzîndu-se supuse unei autorități străine, au devenit în mod confuz conștiente de faptul că împărtășesc aceeași soartă. Să fie clar totuși că, în acest caz, acest soi de conștientizare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
travestirea ne-mulțumirilor de natură administrativă și lingvistică. De fapt, imensa majoritate a membrilor minorităților slave ale Imperiului habsburgic profesa religia catolică întocmai ca austriecii și ungurii. Aceasta era deosebită prin limbajele sale, dar toleranța puterii vieneze făcea ca această alteritate să genereze la rîndul ei doar o frustrare blîndă și tolerabilă. Dacă ne gîndim bine, dezmembrarea Centrului Europei nu se explică nicidecum prin motivații politice sau personale de natură relativ subalternă. La nivel politic intervine în primul rînd ușurința cu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Kuzio vede proiectele de construcție a noilor state-națiune ca o formă intensă a unei politici identitare (identity politics), preocupată de rescrierea istoriei și de recuperarea diferenței față de „fratele mai mare”, Rusia - alter ego-ul imperial (the imperial Other). Preocupat de ideea alterității, Kuzio prezintă mai Întîi imaginea pe care istoriografia sovietică o construise popoarelor dominate pentru a o pune apoi În contrast cu istoriografiile recente ale fostelor republici sovietice. Kuzio afirmă că istoriografia sovietică post-1934 se afla În slujba construirii unui mit al spațiului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
III, ediție critică Îngrijită, selecția textelor, note și postfață, comentarii de Valeriu Râpeanu, Editura Minerva, București, 1987, pp. 113-114. Ibidem, pp. 127-128. Ibidem, pp. 180, 183. Gheorghe I. Florescu, „America lui Eminescu”, Anuar, vol. VII, Ploiești, 1996, pp. 314-330; Identitate/alteritate În spațiul cultural românesc, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 1996, pp. 362-373. Despre Samuel Damian, vezi Gheorghe I. Florescu, „Primul român care a «descoperit» America?”, in Romanian Studies at the Turn of the Century, edited by Kurt W. Treptow
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu controlată și cu atât mai puțin înțeleasă. Nebunia devine o temă de discurs "cu Brant, cu Erasmus, cu toată tradiția umanistă"32. Ea este inserată în limbajul Renașterii și al lumii moderne. Nebunul, de la un termen cotidian, a devenit alteritatea însăși; tot ceea ce ne uimește, ne atinge, ne provoacă, ne amuză sau ne face să suferim. Nebunul "e celălălt", niciodată noi! Nebunul este nebun pentru ceilalți și niciodată pentru el însuși, și aceasta din două considerente: 1) este nebun tot
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ușor de identificat, devine un element identificabil. Totodată, acest spațiu social modern conferă oamenilor diverse funcții și imagini. De exemplu, "călătorii din autobuz", "pasagerii unui avion", "cititorii din bibliotecă", "clienții firmei" etc. Toate aceste formule lingvistice creează imagini sociale de alteritate, iar tot acest proces al alterității sociale este posibil pentru că plasarea unui om în spațiul social este diferența celuilalt. Într-un loc public, oamenii se poziționează diferit unul în raport cu altul. Alterități sociale și impresionisme cotidiene... Spațiul social modern s-a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
identificabil. Totodată, acest spațiu social modern conferă oamenilor diverse funcții și imagini. De exemplu, "călătorii din autobuz", "pasagerii unui avion", "cititorii din bibliotecă", "clienții firmei" etc. Toate aceste formule lingvistice creează imagini sociale de alteritate, iar tot acest proces al alterității sociale este posibil pentru că plasarea unui om în spațiul social este diferența celuilalt. Într-un loc public, oamenii se poziționează diferit unul în raport cu altul. Alterități sociale și impresionisme cotidiene... Spațiul social modern s-a format pe baza elaborării unei distribuții
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
etc. Toate aceste formule lingvistice creează imagini sociale de alteritate, iar tot acest proces al alterității sociale este posibil pentru că plasarea unui om în spațiul social este diferența celuilalt. Într-un loc public, oamenii se poziționează diferit unul în raport cu altul. Alterități sociale și impresionisme cotidiene... Spațiul social modern s-a format pe baza elaborării unei distribuții social-politice a imobilelor și oamenilor. Această distribuție s-a făcut după un program temporal (ore de vizită, program de lucru, pauze de masă etc.), unde
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
capitalului îl inventează pe om drept imagine socială și politică. Un fel de formă în putere și cu drepturi într-o societate a reprezentării. O civilizație care-l inventează pe om... altfel. Un altfel devenit celălalt. Un celălălt devenit alt-fel. Alterități profunde, disimetrii cotidiene. A-l căuta pe omul contemporan în imaginile sale (sociale, politice, mediatice) este o iluzie. Cele trei forme de imagini și de reprezentări sociale pot fi considerate "documente contrafăcute". Ele denotă alterități în structura sa funcțional-politică. Omul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
celălalt. Un celălălt devenit alt-fel. Alterități profunde, disimetrii cotidiene. A-l căuta pe omul contemporan în imaginile sale (sociale, politice, mediatice) este o iluzie. Cele trei forme de imagini și de reprezentări sociale pot fi considerate "documente contrafăcute". Ele denotă alterități în structura sa funcțional-politică. Omul inventat al procesului capitalist de civilizație este un celălalt al văzului. Omul de azi, marele anonim, este și un dincolo de principiul reprezentării (din cunoaștere și din politică). Ceea ce trebuie să moară într-un mod decisiv
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
întemeiază pe factori de ordin estetic și urmăresc să afle „dominante” și permanențe, pentru a surprinde „o dinamică globală a valorilor”. Particularitățile fundamentale ale literaturii române sunt definite prin investigarea modului în care creatorii concep spațiul și timpul, sacrul, natura, alteritatea, coincidența contrariilor, voința de a trăi, capacitatea de a cunoaște, dorul, solarul și nocturnul, tragicul. La scriitori din diferite perioade sunt analizate modalitatea de construire a epicului, tipologia personajelor, raporturile dintre tradiție și inovație, tehnica artistică și cunoaștere, dintre folclor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
1.6.1. Q"dÄš: „Sfânt”, „Cel Sfânt” (SC, Blaj, G-R, C); „Sfânt”, „Cel-Sfânt” (BVA); hágios, ho hágios (LXX); „Sanctus” (Vg); „Saint”, „le Saint” (BJ); „Holy”, „the Holy One” (RSV). Rădăcina QDŠ evocă în primul rând ideea de separare, de alteritate absolută. Q":Äš este un adjectiv, dar când este nume divin este substantivizat. El se întâlnește mai ales in Isaia și își are originea în textul care proclama solemn sfințenia lui YHWH - relatarea celebrei teofanii din capitolul 6 al Cărții
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
locuri devine nume propriu-zis: ... ’el m terammeyón we ‘ešwQ yo’măr Q":Äš (Is 40,25): „Cu cine mă veți asemui ca să fiu asemenea lui? - spune Cel Sfânt.” (t.n.) În mod paradoxal, acest Dumnezeu sfânt, transcendent, de neatins în alteritatea să e totodată apropiat de poporul său și de aceea e invocat la vreme de restriște: we ’att"h Q":Äš yÄše> tehillÄÖ Yiœer"’Ql (Ps 22/21,4): „Iar Tu ești Cel Sfânt, care locuiești în mijlocul laudelor lui Israel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este, din punct de vedere gramatical, un adjectiv, adesea substantivizat. Traducerea nu pune probleme; este vorba de un termen specializat, care face parte din vocabularul teologic. În limba română necesită însă explicații pentru a nu fi înțeles doar parțial. Componentă alterității absolute riscă să nu fie percepută, fiindcă sfințenia e considerată de mulți doar perfecțiune morală. Semnificații de bază: cu totul altul, fără măsură comună cu oamenii, fără slăbiciune sau întinare. 3.1.6.2. ‘ElyÄn: „Preaînalt” (SC, Blaj, BS, C
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
magie este faptul că nu credem În ele”. Această reacții ne atrag atenția asupra faptului că majoritatea definițiilor și analizelor consacrate magiei au fost elaborate din perspectiva modelelor culturale ale Europei moderne. Cu alte cuvinte, magia a ajuns să definească alteritatea prin excelență, a ajuns să fie gândită drept sistemul cultural care exprimă cel mai bine diferența dintre modern și primitiv, rațional și irațional, spiritual și material, tehnic și atehnic. Dincolo Însă de aceste aspecte legate de epistemologia antropologiei culturale, cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]