7,971 matches
-
exerciții de imaginație care îi structurează, genetic, imaginarul. Cam așa se naște la Niram, din această articulare ek-statică, încercarea, eseul plastic, cum l-am putea numi, sub semnul lucidității și al cunoașterii. Emotivitatea, mai discretă în ordinea desfășurată pe pânze, „alunecă” în spectator, articulându-se, empatic, cu propriul său impuls motivațional. Condiția acestei mecanici a receptării ar fi, totuși, aceasta: vibrăm cu artistul numai în măsura în care purtăm în noi o autentică predispoziție afectivă pentru tematica abordată. Sub această condiție, comunicarea devine ușoară
LECŢIA LUI NIRAM de DAN CARAGEA în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366500_a_367829]
-
fie răspândite. La Viena se păstrează și mercurialul pieței din Timișoara, de pe vremea când era oraș imperial. Am rămas foarte surprinsă. Toată admirația pentru această grijă față de mici secvențe de viață care fac parte din atmosfera unui anume timp. Am alunecat spre această pantă admirativă a grijii pentru orice document și nu greșesc, poate, dacă divaghez puțin și aduc aminte că tot la Viena se păstrează și actul de identitate a lui Eminescu, un fel de buletin de astăzi, cu ștampilele
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
ca o columnă, ca un everest spre cer, somnul nu mai naște monștri, visele erotice nu mai pătează albiturile cu poluții nocturne, sunt soldatul care stă de strajă la poarta sufletului tău, sunt gardianul care te păzește să nu mai aluneci pe gheață, să nu-ți rupi glezna ta elegantă, încă mai întoarce privirea trecătorilor și eu mă mândresc din această pricină deși ar trebui să mă înveninez, dar nu, nu încă. ți-am citit deci ultimul tău poem . știu că
VA FI SFÂRŞITUL LUMII! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366637_a_367966]
-
justă chezășie: Să dați uitării Paradisul și să vă-nchinați doar mie! (Văzând că fețele celor doi se alungesc, el adaugă repede): E timp destul de parafări după ușcheala din grădină... Căci, dragii mei, mari transformări v-așteaptă-n suflet și-n inimă, alunecând ca-ntr-un coșmar prin suplul timpului tunel, ce leagă-n tot armonios lumi paralele fel de fel... Mai bine însă mă opresc să debitez anticipări și către poartă ne-ndreptăm ca să zburăm spre alte zări. Se îndreaptă toți trei
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
să-i ating,/ și nu pot să le plâng eu menirea, / Ca sunetul de bucium aș striga) Cuvintele au o curgere molatică, revărsându-se în albia alchimică, cu infinite reprezentări în conștiința estetică. Aplecat „peste umărul înserării”, contemplă, fără a aluneca în apele tulburi ale disperării... cum „drumul vieții trece prin mine”, căutând pretutindeni „trupul adevărat al apei/ căci din materie s-a născut / și a luat forma gândirii / precum tu ți-ai ondula / cu propriile mâini / lutul dulce al sufletului
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
Se relaxase cu totul sub mâinile mele, tresărind ușor când, „involuntar”, scăpam mâinile mânjite cu cremă prin zonele ascunse luminii soarelui, dând liber instinctului de mascul aflat în călduri, și la propriu, și la figurat. Ca răspuns, mâna ei a alunecat peste pulpa piciorului meu, apoi m-a luat pe după gât și m-a sărutat apăsat. În acel moment, am abandonat întinderea pomezii rămase pe degete și am căutat prin deschizătura picioarelor acel petecuț acoperit de minusculul slip. Începuse să se
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
să facă, își mișca voltele continuu, ca să incite peștele și să muște din momeală. Eu am luat din nou borcanul cu cremă antisolară și am început s-o ung pe locurile înroșite ale corpului. Făceam ce făceam și degetele îmi alunecau spre zona interzisă. - Ah, ce-mi faci? Stai cuminte, că sar pe tine acum și nu știu cum ai să te descurci. - Ce poți să-mi faci, dau eu replica, nu ai curaj, doar te lauzi, nu vezi că mai mult te
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > SFÂRȘIT Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 198 din 17 iulie 2011 Toate Articolele Autorului mă sfâșie suflet arămiu mă atinge cu sânge pe tâmplă de praf nenoroc mai bate și vântul alunec pe boabă - destin prea flămând presimt cum nu doare o viață prea slută amestec de negru prin mine tot umblă o șansă mai doarme în pragul ființei ce speră ca piatra să crape-n nevoi o teamă mă naște răsare
SFÂRŞIT de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366724_a_368053]
-
pe mâini de zei, aripi risipite pe cărările ce duc spre cer, planează infinite ferestre sub urechile jeluirilor, ne trebuie o planetă a noastră curată căreia să-i punem aripi, să uităm să mai tragem cu praștia în păsările ce alunecă dinspre fereastra Ta. Nu vreau ca nisipul să migreze într-o clipă târzie spre un alt mileniu spre o altă veșnicie. III Lovește dunga cerului secolul XXI păsări zboară de-a lungul râului asemeni Terrei în toamnă Lovește dunga Pământului
OGLINDA DIN SECOLUL TRECUT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366751_a_368080]
-
umbră în coliba din mijlocul luncii, gândul i se așterne domol înfiripând visuri pe care altfel nu le-ar cuprinde cu mintea și le-ar lăsa baltă fără a le da ghes pe ăle coclauri puțin folositoare, unde privirea mai alunecă câteodată fără o pricină evidentă.... La povara muncii de-afară gândul mai slobozește din încordarea minții, că tot muncă este și cea cu acul sau undreaua - dacă nu mai grea, fără îndoială mai meticuloasă, cu vagi aprinderi de stele adevărate
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
minciuna-n robă În fiecare zi prezentă A devenit omnipotentă Și-n orice maladie doza își joască rolul. Dar priviți Cum trece trist senior Spinoza Cu ochii împăienjeniți De două lacrimi transparente Cum două cercuri aparente Se suprapun și coincid Alunecând pe-un portativ Deși le mai desparte-un zid, - Și absolut, și relativ Referință Bibliografică: De unde vii senior Spinoza? / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 559, Anul II, 12 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru
DE UNDE VII SENIOR SPINOZA? de ION UNTARU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366781_a_368110]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > VIBRAȚIA DE LUMINĂ A LUNII Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 564 din 17 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Vibrația de lumină a luni Alunecând ca un fulg luceafărul pe mare Văd cum vibrează lumină luna Trasând pe luciul apei o cărare Să nu se rătăcească cumva furtuna. Cum îmi încinge speranța fruntea Învinuindu-mă c-am trădat câmpia, Eu cu-n petec de lumină
VIBRAŢIA DE LUMINĂ A LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366787_a_368116]
-
avântă, fără milă, către grumazul piratului. Se auzi ceva șters prin ploaie, apoi un tăiș de sabie, sunetul surd al omului căzut pe punte și căderea amazoanei pe puntea udă. Talestri se dezechilibră și, fără să mai poată face altceva, alunecă în afara corabiei. Melestri țipă ca din gură de șarpe. Privi peste bord și o văzu pe prințesă agățată de unul dintre pintenii corabiei, care trebuia să asigure limitările de distanță în porturi. - Aelaaa! se auzi vocea disperată a lui Melestri
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
Uite că și pe tine era să te fure marea. Talestri se așeză jos și, punându-și mâinile în cap, rosti ca pentru sine: - Pe zeii mei, nu știu unde mi-a fost capul să fac o greșeală de copil și să alunec! Apoi, ridicând privirea, și cu greutate vădită, adăugă: - Mulțumesc, generale Runkrahost! fără tine eram deja hrană pentru pești. Îmi cer scuze pentru atitudinea mea din aceste zile. - Chiar așa, prințesă?! întrebă acesta uimit. Ei, așa ceva chiar trebuie sărbătorit, hai, Rammu
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
că noua religie a umanității. Prin acest volum Adrian Munteanu sporește zestrea estetică și lirica a poeziei românești contemporane cu inedited interpretăriu ale unor teme cu limbaj îndrăzneț,cântând și “încântând” locurile natale, unde oamenii isi vaită nefericirea, dar și alunecând spre patimă trupeasca și promovând conștiința eternității prin artă populară promovată de Junii Brașovului. Unele sonete avânt rădăcini în paragrafe din Biblie stârnesc frisoane metafizice, punând întrebări retorice despre existența. Poetul interpretează teme că adorația religioasă și speră să remodeleze
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
El, Iisus Hristos este țelul nostru suprem către care trebuie să tindem. Autorul arată ce pericole poate aduce împărtășania rară, în viața creștinilor, starea de nepăsare permanentă acestora, pentru că n-au frâu și nu se pot înfrâna îi face să alunece în prăpastia păcatului, prin degradare morală. În concluzie, autorul arată că în viață și spiritualitatea ortodoxă, Sfânta Împărtășanie are o însemnătate deosebită. Ea reprezintă momentul cel mai important din viața noastră creștină, pentru că atunci primim în ființa noastră Trupul și
STELIAN GOMBOŞ, SFÂNTA EUHARISTIE – TAINA NEMURIRII. ROLUL EI ÎN CREȘTEREA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOȘILOR, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2014, 422 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 171 [Corola-blog/BlogPost/365611_a_366940]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ÎNAINTEZ SAU STAU... Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului înaintez sau stau între două necuprinsuri cu neputința de a mă contura alunec înafară într-un cineva care rămâne mereu altcineva pentru ce neliniștea sfâșâie sclipirea de a fi înafara inimii e absența neauzitul strigăt al mineralei tăceri deconcertantă eternă transformare cândva peste mine vor cădea norii întunericul altui început și pasărea albă
ÎNAINTEZ SAU STAU... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365660_a_366989]
-
nr. 985 din 11 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Eu, iubito, sper, la noapte, Voi schia pe derdelușu-ți Când îți voi urma urcușu-ți Suind munții tăi de lapte... Mă voi da pe-nguste pante Și pe pârtiile-ți zvelte, Voi aluneca prin delte Și pe piscuri incitante, Voi pătrunde în ținuturi Neținute la vedere, Fără vreme de ședere Între multele săruturi... Voi tăia poteci pufoase Și cărări nemaibătute Alegând anume rute Și curburi înalte, joase... Abia-i toamnă, însă cheful Îmi
ABIA-I TOAMNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365687_a_367016]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CUVINTE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 713 din 13 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Cuvinte făpturi plasmatice născute pe coală de hârtie lichid ce alunecă devenit solid lumină și întuneric cădere în gol frânturi litere se vor îngropate dar sunt prea ușoare vor să se înalțe dar nu au aripi vor să dispară dar sunt cuvinte în eternitate rostite. Referință Bibliografică: Cuvinte / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe
CUVINTE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365705_a_367034]
-
și îi strângea capul la piept plângând, mangaindu-i părul plin de sânge. Câtă mizerie în bucătăria imaculată, dar nu-i mai păsa. Se simțea eliberată de orice griji, nu avea nici un regret, nici o teamă își știa sufletul fără de păcat. Alunecă pe lumina albă în sus la întâlnirea cu îngerii. Un singur lucru regreta că nu putea să-și prindă în păr un ultim trandafir din tufa mamei. A trecut ca o boare de aer pe lângă ei, parcă dorind să-i
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
după libertatea sinelui. Există în fiecare clipă ce trece o pândă a seismelor existențiale, cu zile întunecate, dureri sufletești și trupești și zile senine, luminoase, când sufletul se deschide, devine frenetic în fața frumuseților lumii. Stările oscilante ( când pozitive, când negative) alunecă de multe ori într-un vid afectiv. Edificiul spiritului se surpă de multe ori. Uneori, poetul se izolează de oameni, închizându-se în turnul de fildeș, alteori... aleargă să întâmpine lumea - ca spe o mare și nesperată bucurie. Oare îi
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
octombrie 2013. Mă grăbesc! Trec prin mulțimea pestriță, gălăgioasă fără să văd, fără să aud. Gândurile mele sunt pline, mult prea pline. În spate, tocmai am lăsat o mulțime de lucruri nerezolvate iar în față mă așteaptă altele. Privirea îmi alunecă pe una din vitrinele ce-mi însoțesc pașii. Observ statura cuiva ce are fularul atârnând inestetic. Duc involuntar mâna la gât, îl aranjez pe al meu. Celălalt, ce parcă mă privește fix, îmi repetă gestul. Nu am timp să mă
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
mai mult Mă grăbesc!Trec prin mulțimea pestriță, gălăgioasă fără să văd, fără să aud. Gândurile mele sunt pline, mult prea pline. În spate, tocmai am lăsat o mulțime de lucruri nerezolvate iar în față mă așteaptă altele.Privirea îmi alunecă pe una din vitrinele ce-mi însoțesc pașii. Observ statura cuiva ce are fularul atârnând inestetic. Duc involuntar mâna la gât, îl aranjez pe al meu. Celălalt, ce parcă mă privește fix, îmi repetă gestul. Nu am timp să mă
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
o astfel de vreme? - În cât timp vine? - O oră. Timp suficient pentru ca depresia să înainteze în pasul alert al ploii și să-i înece sinapsele, gândi Radu în timp ce-și mângâia barba tunsă scurt, pe care urmau să alunece, mai mult ca sigur, picături de sos alb și spumă de bere, în cel mult o oră. Se aplecă asupra tastelor și se strădui să-și reia lucrul, cu toate că bubuitul ploii pe consolă îi crea un disconfort auditiv crescut. Din
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
epavă./ nu mai încerca să mă ademenești/ mâinile tale sunt ca de gheață/ prinse în șuruburi/ ca o marionetă./ nici un om nu e fără cusur, are o pată mititică/ poate pe cămașa scrobită, poate nici eu nu-s ce par./ alunecând, alunecând, de pe o altă epavă”. (Din depărtări). Acest poem, ca și multe altele pe aceeași temă, dar scrise în formă dialogală, lămuresc și titlul cărții, Espresso dublu la Ierusalim. Conversație într-o clipă de răgaz - de realitate a vieții - cu
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]