4,800 matches
-
referentul deopotrivă, transmițând impresia că acestea se întrepătrund. Studiile dedicate conceptului de vag nu au o istorie îndelungată în lingvistică și semiotica. Unul dintre cele mai recente îi aparține Sabrinei Machetti și este intitulat Părăsirea ambiguității, o analiză lingvistică a ambiguității limbajului. Opera oferă o panoramă completă a cercetărilor semiotice și lingvistice în cauză, discută diferențele ce separă conceptul de vag de altele apropiate că semnificație (ex. ambiguitate) și prezintă modul în care acesta depășește barierele lingvisticii.260 Se considera astfel
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
îi aparține Sabrinei Machetti și este intitulat Părăsirea ambiguității, o analiză lingvistică a ambiguității limbajului. Opera oferă o panoramă completă a cercetărilor semiotice și lingvistice în cauză, discută diferențele ce separă conceptul de vag de altele apropiate că semnificație (ex. ambiguitate) și prezintă modul în care acesta depășește barierele lingvisticii.260 Se considera astfel că se poate atribui trăsătură de vag nu doar limbajului, ci și obiectelor fie acestea clădiri, animale sau coline: există o concepție conform căreia entitățile ce populează
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cei apropiați, trăsătură comună cu poetica leopardiană a vagului. Sandra Borello, autoarea unei biografii a lui Quasimodo și a câtorva studii despre poezia acestuia subliniază că, pe de o parte, cuvantul lui Quasimodo nu s-a oprit niciodată la granița ambiguității (dans ces parages / du vague / en quoi toute réalité se dissout), dar nici nu a rămas aseptic, monolitic, depozitar al unei cunoașteri absolute, poetul optând, mai curând, pentru o cale de mijloc.267 Salvatore Pugliatti, prietenul apropiat al sicilianului, dar
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
relații pe care el numai le indică (Zibaldone, 2055). Același unghi de vedere deschide calea și către noi observații cu privire la arta versului quasimodian, adăugându-i componentă de vag: precizia, soliditatea termenilor se vede, în fapt, dublată de mobilitatea, multiplicitatea, ecoul, ambiguitatea generate de artă de a transfera trăsături ale unor cuvinte asupra altora (Umberto Eco este de părere că așa-numitul feature transfer este condiția fundamentală a acestui metalogism) și de a alătura în mod surprinzător doi termeni, ale căror granițe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
primele două este întărită de elaborarea cronotopului în sensul îndepărtării de momentul prezent și de spațiul apropiat: vagul, poeticul sunt legate indisolubil de amintire, explică Leopardi (Zibaldone, 4426), poeticitatea, într-un fel sau în altul, ține mereu de depărtare, de ambiguitate, de vag. Cititorul asista în Canturi la minunate întoarceri în vremurile copilăriei, marcate de imagini sonore: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn. Mi-era spre mângâiere / nopților mele, mi-amintesc, bătaia (Amintirile, vv. 50 52); Nu-i
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
predecesorului din Recanati. 3.2. Ascendente ale poeziei lui Salvatore Quasimodo, cu tematică temporală, în Canturile lui Giacomo Leopardi 3.2.1. Observații preliminare Tehnică leopardiană a cuvântului vag derivă din convingerea că unele cuvinte sunt încărcate de expresivitate datorită ambiguității lor intrinseci, a puterii de sugestie și a capacității de a rezona alături de celelate din context. În Zibaldone există liste care conțin un numar destul de redus de asemenea termeni, dar care ar putea fi completate prin analiza atentă a Canturilor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
manieră mai evidentă decât ar fi dorit-o, poate, Quasimodo, deosebit de sensibil la asemănările semnalate de critici între operele sale și cele ale altor poeți.281 Rămânând în sfera artei de a scrie versuri, una dintre componentele artei leopardiene a ambiguității este, s-a văzut, elaborarea cronotopului în sensul îndepărtării de momentul prezent și de spațiul apropiat. Nu o dată critică a remarcat și analizat conexiunea care se stabilește în versurile lui Leopardi între modul de transpunere a timpului și sonoritate (înțelegându
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
legătură există între lipsa acelei integrări filologice și un fapt evident: poetul a scris această operă păstrând vie imaginea poetei din antichitate.495 Fascinația exercitată de ea provenea cu siguranță și din distanță temporală ce ii separă, care sporea misterul, ambiguitatea și frumusețea textelor din vechime. Ultimul cânt conține fragmente scrise la persoana întâi, semn că eul liric se identifică, în cele mai intense versuri, cu protagonista pe baza nefericirii fundamentale a omului respins de natură mama, simțământ proiectat asupra personajului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vago, cu sensul de poetic în cel mai înalt grad sommamente poetico (Zibaldone, 26) implică utilizarea unor cuvinte semantic slab marcate, valorificate prin contiguități îndrăznețe de termeni și prin elaborarea adecvată a cronotopului. Pornind de la aceste trei repere ale artei ambiguității și analizând modul în care tehnică scriitoriceasca a emulului ermetic le reflectă, s-a constatat în primul rând o predilecție pentru cuvintele antico și silenzio ce fac parte din inventarul leopardian al termenilor vagi; în al doilea rând, s-a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
alți termeni, aceasta dublă fațetă a cuvintelor ermeticului, gata să se închidă în duritatea pietrei sau să se transforme în suflu ce dispare că o tresărire a văzduhului.527 Vocabulele au o rezonanță similară cu a celor vagi, leopardiene. Arătând ambiguitatea și lejeritatea ce le caracterizează în poezia sicilianului și subliniind capacitatea lor combinatorie, considerăm că am adus teoriei macriene a cuvântului reificat o completare binevenită, menită să ridice măcar un semn de întrebare în legătură cu imobilitatea teoriei despre cuvântul quasimodian, pietrificat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sistemele economice ordinea și dezordinea nu sunt ireconciliabile, dimpotrivă. De fapt, dezordinea nici nu există "în sine", ci doar ca un preambul al ordinii; ea nu este un apendice al realului. Nu există o singură dezordine, ci mai multe dezordini, ambiguități și multivalențe. Deci managementul sistemelor economice nu trebuie să contracareze dezordinea, ci s-o utilizeze pentru asigurarea și extinderea ordinii. Sarcina sa este gestionarea incertitudinii. Adevărata putere constă în stăpînirea incertitudinii. Stabilitatea și simplitatea sistemului permit creșterea gradului de certitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
asigură o eficiență maximă, în condițiile unor costuri minime. Sistemele complexe au o logică de funcționare și de evoluție diferită de sistemele simple. Ele sunt caracterizate de o dezordine creatoare, ce permite autoorganizarea, și de interferențe multiple. Ele prezintă o ambiguitate permanentă a complementarității și competiției, care influențează decisiv comportamentul actorilor economici. Un sistem complex cunoaște mai puține restricții, dar potențialul său de autoorganizare este superior, ca și capacitatea de permanentă schimbare, sau evoluție. El este slab ierarhizat și slab specializat
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Rusia nu este un furnizor de securitate. Contenciosul teritorial cu Japonia nu a fost rezolvat, în Asia e de multe ori neputincioasă sau marginalizată, problema cecenă rămîne, mai nou cea georgiană, cea ucraineană, în lumea islamică politica sa excelează prin ambiguitate, în Balcani n-a ascultat-o nimeni etc. Rusia are și forță, și slăbiciune. Ea reprezintă doar 2% din PIB-ul mondial, fiind a 11-a economie a lumii. Deține, de asemenea, locul 12 la exporturi și 17 la importuri
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
alt dicționar de semiotică (Greimas, Courtés et all. : 1979, 190) apreciază impactul puternic înregistrat de intertextualitate în Occident și îl pune pe seama speranțelor de revigorare metodologică a teoriei "surselor". Receptarea noii noțiuni în proximitatea comparatismului se produce din cauza spune dicționarul ambiguității accepțiunii asupra termenului: imprecizia conceptului a lăsat loc pentru diverse extrapolări. În termenii lui Roland Barthes, "ceea ce constituie textul nu este o structură internă, închisă, contabilizabilă, ci deschiderea lui spre alte texte, alte coduri, alte semne; ceea ce constituie textul este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
din poalele ei pe față [și în] patul nostru (Umbra mea Eminescu: 2011, II, 101). Roz se dovedește atributul inocenței, indife rent de forma, cadrul și natura ei. Roș este specializat semantic pentru descrierea luminii utilitare sau sfinte, persistă o ambiguitate asupra acestui obiect sfânt (lumânare sau candelă). Primul element din seria lexicală a culorii roșii (cu 11 unități lexicale) este utilizat în descrierea interiorului unde sălășluiește Dionis: "în alt colț, un pat, adecă câteva scânduri pe doi căpriori, acoperite c-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
bine a putut, injuriile lui Fortunado (rival personal, pesemne, amănunt ce va rămîne, se va vedea, în mare măsură, obscur), dar, cînd ultimul a recurs la insultă, a hotărît să se răzbune. Nu trebuie să ne batem acum capul cu ambiguitatea termenilor folosiți de către personaj injurii (injuries în engleză) și insultă (insult în engleză). O vom face mai tîrziu. Deocamdată, ne vom concentra pe coordonatele imediate ale confesiunii sale, iar ceea ce ne rămîne în minte e că a jurat răzbunare, alegînd
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
învinsului (deopotrivă) în interiorul ferocelor sisteme concurențiale. În mod similar, Benito Cereno rămîne un text (alegoric) al opozițiilor fundamentale, unde Melville explorează, ultimativ, sugestia interferenței extremelor absolute, zona suprapunerii dualităților majore, intrate, prin însuși caracterul lor radical, într-o sferă a ambiguității morale și a indistincției semiotice. Din punctul de vedere al decorului epic și al mizei estetice însă, nuvela de față se leagă mai curînd de tragediile psihologice (cu marea ca fundal simbolic, de esență hybris-tică!) Billy Budd și Moby Dick
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
care încearcă să o înțeleagă nu este pusă cu mai mare claritate ca în The Figure in the Carpet/Desenul din covor, (re)tradus, foarte recent, în limba română, la Humanitas. Scurtul roman (nuvelă, după unii) constituie un monument de ambiguitate. Publicat în 1896, textul ar putea fi lecturat și ca o replică obscură, dată nemulțumiților cu stilul (vag) jamesian, nemulțumiți dornici de "clarificare" in extenso. Parabola căutării din text disimulează, în fond, obsesia găsirii "adevărului" în artă, o utopie în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sprijină o astfel de supoziție, de la Dombey and Son/Dombey și fiul (un veritabil debut al realismului psihologic în Europa, unde personajul încetează să mai fie, bogumilic, bun sau rău și devine, în acord cu rigorile umanității, o entitate expusă ambiguităților și contradicțiilor etice), pînă la Bleak House/ Casa umbrelor (parabola sofisticată nu doar a unui sistem juridico-social supus corupției, ci a unui întreg mentalism pernicios ce se hrănește, morbid, din propria sa maladie). Între ele, Great Expectations/ Marile speranțe (reeditat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ascuns după interminabilele sublimări ale tinereții. John Rivers se lasă prins, asemenea naratorului poesc, în mreaja unei lumi noi, mai curînd ficționale decît reale, mișcîndu-se pe un plaier suspendat (creat parcă anume de maestrul de ceremonii Maartens), unde halucinația și ambiguitatea ontologică funcționează ca reguli principale ale ființării. Pornind, pesemne, de la un viciu personal (dependența de LSD), Aldous Huxley scrie, iată, un roman psihedelic, de foarte bună calitate estetică, acoperind toate cerințele de impersonalitate (și transpersonalitate), impuse de marea artă. Oare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dominantă, Lady Marchmain. Julia, o altă soră (de care Charles se simte puternic atras, deși, concomitent, se lasă împins și către mici experimente homoerotice cu instabilul Sebastian), caută, asemenea fratelui ei fluctuant, un echilibru identitar, într-o lume plină de ambiguități și incertitudini. În sfîrșit, părinții, Lord Marchmain și copleșitoarea Lady Marchmain s-au separat de mulți ani (la căsătoria lor, bărbatul trecuse de la anglicanism la catolicism, pentru a-i fi pe plac soției, dar, ulterior, a dezvoltat o antipatie virulentă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și cei ca el nu mai înțeleg semnificațiile reale (în măsura în care acestea există) ale spațiului social unde se mișcă. Ei se scufundă de aceea, zi de zi, în oceanul neinteligibilității. Ca atare, viața lor se transformă într-un lung șir de ambiguități. Cred că, prin Povestirile cu Pat Hobby, F.Scott Fitzgerald ilustrează mai elocvent ca în alte părți empatia lui cu membrii parizienei génération perdue. Bibliografie F. Scott Fitzgerald Povestiri cu Pat Hobby. Traducere și note de Alexandra Coliban. Colecția "Biblioteca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ori de "negru". Cu alte cuvinte, ei vor ca, la lectura unui text de Doris Lessing, să aibă ocazia de a trage concluzia că femeile sînt "pozitive", iar bărbații "negativi". Ficțiunea, suține autoarea justificat, refuză asemenea delimitări, mergînd pe teoria ambiguității morale și psihologice. Realitatea multo ra dintre romanele lui Lessing contrazice însă această opine perfect legitimă, părînd să dea dreptate mai curînd "fixațiilor" bogumilice. Cititorul profesionist notează cu ușurință că scriitoarea nu poate ieși din social nici măcar atunci cînd psihologicul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
acum din partea tuturor o atenție desăvîrșită, fiind ascultat și înregistrat cu minuțiozitate debordantă. Amănuntele povestirilor lui (absolut banale și imposibil de incriminat în vreun fel) sînt disecate pe toate părțile, ca venind, bineînțeles, dinspre un asasin periculos. Flint nu dezvăluie ambiguități legate de profesor, ci numai certitudini. Pentru el, inteligența și educația anchetatului sînt obstacole în calea aflării adevărului și nu, eventual, argumente ale credibilității lui. Ca atare, polițistul intră într-un tip de transă investigatorie, privîndu-l pe Wilt de somn
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
înfățișarea sa), extrem de inteligent, el a fost înzestrat cu un talent singular acela de a intui situații complexe, prin simpla sesizare a codurilor lor exterioare. Pornind de la informații sumare, Ushikawa (Exegetul prin excelență, în ecuația metaforică a textului) deslușește straniile ambiguități generate de "poarta dintre lumi", scoțînd la lumină relația sentimentală cu un iz aproape mistic a eroilor centrali. Incursiunile "tălmăcitoare" ale detectivului sugerează acribia, dar și finețea oricărui exercițiu interpretativ. 1Q84 poate fi, de aceea, caracterizat, în ansamblul său, drept
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]