2,758 matches
-
vorbit tu cu Betty Shand și cu Hennessy. — Atunci, ce motiv ar putea avea? De ce să-l ia la ochi pe Sanger? — Din același motiv pentru care au luat la ochi familia Hollinger. M-am clătinat pe lîngă mașină, brusc amețit de lumina tremurătoare, iar Paula s-a grăbit să mă susțină. Pentru prima dată am conștientizat că eram implicat Într-o conspirație care avea drept scop uciderea psihiatrului. Paula mă strîngea de braț, Încercînd să-mi pompeze Înapoi În cord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
descrierea unui ghid șiit, pentru vizitatori de ocazie: — Neisprăviții farhavaroți și preotul lor lasă mortul la soare, să-ngrașe vulturii. Prădătoarele vin ciorchine pe hoit și-ntr-o clipă rămân doar oasele, care sunt aruncate aici. Cu ochii închiși, Omar amețise imaginându-și mormane de oase strălucitoare și albe, căptușind turnul pe dinăuntru. Pentru ce își dorise bunicu-său toate astea? De cincisprezece ani, în Iran era interzis să respecți ritualul zartosht-ilor și, cu toate astea, pușcăriile erau pline de rebeli care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a lui Seneca: "Socot laș pe acela care moare pentru a nu suferi și prost pe acela care trăiește pentru a suferi". Am trecut, chiar, printr-un moment de criză. Tocmai îmi isprăvisem penitența și ieșisem să mă plimb. Eram amețit de lumina de pe străzi. Jinduisem după ea îndelung, uitîndu-mă la amiază, din spatele draperiilor, la ciotul unui pin uscat pe care-l năpădeau urzicile. Văzând că trecătorii se fereau de mine, am avut o presimțire rea. Se uitau în altă parte
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de zestrea dată fiicei, de felul cum o crescuse, în frica lui Dumnezeu, gospodină și harnică. Aglaia îl trase pe Stere deoparte. Venise timpul să pregătească patul miresei. - Gata, ginerică? - Da. - Acum să te văd! și făcu din ochi. Se amețise puțin și vorbea împleticit. Cârciumarul ascultă chiuiturile mesenilor, încurcat și obosit de vin. Femeia gunoierului îl învăță cum să se poarte, cum s-o dezmierde, că era tânără și nu trebuia s-o sperie. - O iei binișor, pe departe. Îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Lina de mijloc și-i șoptea glume deocheate. Roșioară bea, râzând de încurcătura ei. Cu o zi înainte, se gândea fata, ar fi umplut-o de sânge dacă ar fi auzit-o drăcuind și acum 3 lăsa pe străinul acela amețit de vin să-i povestească lucruri cu două înțelesuri. Se făcea că nu-l aude. Vinul o amețise și îi plăcea să asculte clămpănitul țambalului, răsunetul lui trist și adânc. Și ar fi vrut să-l vadă pe Nicolae al
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se gândea fata, ar fi umplut-o de sânge dacă ar fi auzit-o drăcuind și acum 3 lăsa pe străinul acela amețit de vin să-i povestească lucruri cu două înțelesuri. Se făcea că nu-l aude. Vinul o amețise și îi plăcea să asculte clămpănitul țambalului, răsunetul lui trist și adânc. Și ar fi vrut să-l vadă pe Nicolae al ei, sărind gardurile cu o bâtă, să răstoarne mesele și s-o fure de lângă ginere. Dar nu se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ocol caii și vitele, să le vadă cumpărătorii. Larma tocmelii se auzea de departe. Pungașii și-au făcut loc cu coatele. Era treabă, nu jucărie. Vânzarea iepelor ca vânzarea, dar puteau ei să lase bunătate de fraieri, burdușiți de parale, amețiți de băutură? Într-o parte, țăranii vindeau oale de pământ și linguri de lemn. Bouarii ședeau alături vorbind. Erau altfel îmbrăcați. Nu purtau cămăși largi și nici opinci. Din portul de la țară nu țineau decât sumanul și pantalonii albi, vârâți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
coloniale și delicatese. Se gândea că mare lucru nu trebuie să fie, dar, cum nu cunoștea decât serviciul actelor de liberă desfacere a băuturilor spirtoase, merse mai greu puțin. Omul de serviciu îl trimise de la Ana la Caiafa, și el ameți de atâta gălăgie, numărând treptele. Odăile în care intra erau pline de dosare și aerul cenușiu și stătut mirosea a tutun prost și a hârtie veche. Deasupra birourilor scrijelate, nevopsite, ardea un bec galben. Lumina de afară părea și mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se descoperiseră și se închinaseră. Stere chemase un preot să facă o slujbă. Părintele se suise pe schelele de lemn, stropise zidurile cu agheasmă, blagoslovise și citise din cărțile lui. Au mâncat cu salahorii împreună. Cârciumarul împărțise vin zidarilor, se amețise de bucurie și, când a rămas cu meșterul, s-au luat la ciorovăială. Dogarul era cătrănit. - Ai scos actul? a întrebat cu privirile în ochii ginerelui. - Ce să ne mai încurcăm, întreab-o și pe fata dumitale, așa cum ne-a fost
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toamna. Pe ăștia îi mai știa Stere, pe fiecare, se dovedeau repede unul pe altul, la un pahar. Frizerului îi căzuse dragă nevasta lui Gogu. Se prăpădea, nu alta. - Astea-nalte-mi plac mie! îi spunea lui Spiridon când se amețea. Și are niște ochi coana Florica! Suflet larg, Tilică iubise și el la viața lui. Femei, nu jucărie... Dacă ședeai să-l asculți, aflai destule. Așa era meseria asta, curată, cu săpun, cu odicolon, se purta și el, nu-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
melodie plutea ușor deasupra grădinii. Prin întunericul rămas în ungherele boschetelor, se zăreau luminile mici 111 ale țigărilor aprinse. Din când în când, un râs întărîtat de femeie acoperea muzica, și pocnetul sticlelor desfundate răsuna în toate părțile. Nevasta se amețise puțin, ar fi vrut să spună o mulțime de lucruri și nu știa cu ce să înceapă. O răcoare plăcută plutea deasupra locului aceluia și se auzea foșnetul viței-sălbatice, care acoperea felinarele. Spre miezul nopții, bărbatul a plătit și a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să spună o mulțime de lucruri și nu știa cu ce să înceapă. O răcoare plăcută plutea deasupra locului aceluia și se auzea foșnetul viței-sălbatice, care acoperea felinarele. Spre miezul nopții, bărbatul a plătit și a lăsat și bacșiș. Era amețit, și Lina 1-a sprijinit până la poartă. Cîf ciumarul chemase o trăsură și se urcaseră. Până acasă, Stere a dormit cu capul pe umărul ei. Femeia ascultase trapul cailor pe caldarâmul Griviței. Calea Negustorilor era pustie la ora aceea. Lămpile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
m-am și învechit. Altcum se fura pe vremea mea și altcum azi... Ăștia tinerii lucrează mai subțire, cu lama, cu briciul, s-au făcut șuți. Noi tâlhăream la drumu mare, era altceva. Găinari proști! Puneam pucioasă în gura cotețelor, amețeam corcovițele și le băgăm capul sub aripă, să nu țipe. Ziceam că sîntem niscaiva deștepți! Da când mă uit la ei, mă minunez: uite, bă, că proști mai eram! Frații trăiesc o lună dintr-o gaură. Așa, aveam și noi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uși, erau sticleți de-ai lor, d-ei de luau mangă, închideau ochii. Intrau teleleu peste lume, petreceau, strigau la lăutari să le cânte cântece pungășești și-i răsplăteau. Puteau să ia ștoalfele de șolduri și să le învîrtească până amețeau. Erau niște transilvănence grase, cu pieptul mare, toate buzate și blonde, cu părul scurt, pofta lui! Le pupa după ureche și le scotea în curte. Nechezau ungurencele, că le plăcea, își alegea. Era de unde! Spre ziuă le întindeau pe nisipul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcut ei socoteală, trebuie că erau negustori de-ai lor. A înțeles președintele ce să facă. Prietenii lui de la masă se chercheliseră. A mai băut un pahar. 200 Lăutarii începuseră un dans săltăreț și mardeiașii învîrtiră nevestele meșterilor. Femeile se amețiră de plăcere. Erau niște potci slute, neduse pe la petreceri, că ai lor o dată pe an le scoteau din casă. Hoții, tineri, le țineau strâns la pieptul lor, le spuneau vorbe cu două înțelesuri, meseriașii - ce să mai vadă? îl îmboldeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ridicase Gheorghe și Paraschiv să le învîrtească. Grangurii nu se supărau. Au mai cerut câteva sticle cu vin și s-au lipit cu masa de cea a starostelui. Asta așteptau și caramangiii. Petreceau și muierile, n-aveau ce zice. Le amețise codoșul. Se băga în sufletul lor și le zicea: - Oliu, ce gură ai! Arătările chicoteau. - Taci, că te-aude dumnealui. -Ce dacă? Nevestele nu mai auziseră astfel de vorbe de ani de zile. Închideau ochii și ascultau muzica, oftau și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Păi eu am casele alea mari, cu etaj, din Calea Victoriei, unde se țin niște magazine... - Ce vorbești?! • Și-l mai împunse cu țâțele. - Da matale? se linguși președintele. - Nu vezi? Țiganca îi râse în urechi și răsuflarea ei caldă îl ameți pe bărbat. - Și nu ți-e urât lângă slutu ăla bătrîn? - Care slut? - Buzatu de stai cu el la masă... - Da de ce-ntrebi? Ți-o fi milă de mine!? - De! chicoti el. Salonul se umpluse de fum, și curentul făcut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așa... tam-tam, tam-tam, tam-tam, ta... Da unde-i patefonu? Să nu mă fi mințit... Pe masă zări cutia neagră și plăcile. Studentul învîrti arcul și puse o placă. Toată odaia se umplu de sunetele dulci ale unor viori. Fata se ameți dintr-o dată, o bucurie sălbatică o cuprinse și abia după câteva ceasuri își aduse aminte ce se întîmplase cu ea. Procopie fusese la început stângaci. Se mișca greoi. - Uite, ia-te după mine, îi spusese, așa: un-doi, unu-unu, un-doi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trezise starostele. A auzit frământarea înăbușită și-a dat să se ridice. Atunci a prins cuvintele gagicii cu urechea lui ascuțită. - Ești nebun? Nu acum. Se scoală Bozoncea și dăm de dracu, n-auzi, Paraschive? Hoțul o ținea lângă el, amețit de mirosul părului. - Da cînd? a întrebat gâfâind. Ibovnica s-a mai zbătut să scape, dar n-a putut. Cel tânăr i-a mușcat gura de câteva ori, pornit, nebun. 296 Starostele a scos cuțitul de sub pernă. S-a ridicat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mireasă, strălucea în lumina zăpezii. Șutul avea o inimă ușoară și-o veselie de tânăr cu noroc. S-a oprit pe la frizeri, s-a mai tuns, s-a mai bărbierit, s-a parfumat ca un fante și, spre seară, puțin amețit de vinul băut și de așteptare, a luat-o spre mahalaua Didinei, cu un buchet mare de garoafe în mâna înghețată. Peste petalele roșii ca sângele cădea găteala iernii într-un joc rece, iute. În cârciumă ardea un godin mic
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să te facă cîrpă! Câți am înșelat eu! Dac-aș sta să număr, n-aș avea timp și mai mi-ar trebui și-un ajutor să socotească! Lina asculta mirată. Aglaia trăgea cu ochii în toate părțile. Coana Marița se amețise repede, prinsese limbă: - Ehe, ce știți dumneavoastră?! îl vedeți pe ăsta? și le arătă o fotografie care înfățișa un munte de bărbat. Păi p-ăsta-l puneam să joace în fața mea, altfel nici nu ședeam în pat cu el. Domnul Marcel, c
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
om surâzător să moară cum a murit”2, notează G. Călinescu În Istoria... sa. Dacă o supradoză de morfină Îl va purta pe Odobescu spre alte lumi, după o lungă agonie, tot astfel se va fi lăsat purtat spre moarte, amețit de parfumul Îmbătător, dar inofensiv, al rozelor, un alt scriitor român care-ar putea intra, fie și pieziș, În galeria dandy-lor: Alexandru Macedonski. High life În București tc "High life În București " Dar până să-l descriem pe autorul Nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se Îmbarcă la 21 de ani pe un vas de război ca medic chirug, urmând cariera tatălui. Moartea acestuia Îi Întrerupe călătoria și Îi aduce nu doar o frumoasă avere, ci și o libertate de neprețuit. Tânărul Sue intră brusc, amețit de plăcere, În vârtejul vieții mondene, abandonând cariera de medic și dedicându-se scrisului. Deși nimic din ce scrie (romane de aventuri, romane istorice sau de moravuri, foiletoane) nu are prea mare valoare estetică, succesul său În epocă e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Îndemânare din partea unui elegant să ia În derâdere clasa care muncește, e ca și cum ar tulbura niște albine, ca și cum ar deranja un artist care lucrează: ar fi de prost gust. Saloanele sunt prin urmare rezervate celor pe care distincția nu Îi amețește, tot așa cum fregatele sunt pentru cei pe care nu Îi apucă răul de mare. Dacă până acum nu ați respins prolegomenele noastre, trebuie să acceptați și toate consecințele care decurg din ele. Această doctrină va conduce la enunțarea unui aforism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
urc până la grilaj că te cațeri pe el ca o maimuță. Arătă cu degetul unde era atârnat acesta, chiar sub tavan. — Acolo se prind corzile, nu? Acolo sunt scripeții. Nu se poate întâmpla nimic, nu? zisei eu, încă pe jumătate amețită din cauza echilibristicii de pe schelă. —Adică să se agațe. Să se înțepenească. Bez părea îngrozit. — În nici un caz. Nu. Adică, spuse el, puțin mai prudent, dacă una dintre bare nu este prinsă corect, să zicem, ar putea să se agațe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]