5,855 matches
-
Nu știam de nemica, încă Caldero mă urmă: - Iertați, domnule conte, purtarea mea posomorâtă, însă azi sânt tocmai douăzeci de ani de la ziua de când împărții cu Maria hostia! Eu am ținut jurământul meu... noapte bună, domnule conte, nu uita pe amicul domniei-tale. Alergai acasă; neciodată în viața mea decât atuncea n-am auzit o voace mai clară, care striga ca o amerințare în fundul sufletului meu." Fugi! Aleargă! " striga voacea din mine și eu zburam mai mult decât mergeam. - E Iulia încă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
crede că am fost numai o machină orologică care a cântat urechei d-tale ascultînde o mulțime de cântece de sirene... peana a plesnit... lanțul s-a finit și acuma nu mai esistă nimica din acela ce a fost odinioară amicul d-tale, Caldero Victima deplorabilă a ateismului rece și a mizantropiei lui Caldero ședea încă în una și aceeași puzețiune și căuta posomorât înaintea sa, fără a spune vreun cuvânt și numai din când în când ieșea câte o oftare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și multe case se pustiiră din lipsă de îngrijire. însă, dacă venea[i] în contact cu oameni bolnavi, erai pierdut, mai ales aceia cari, voind să se arăte zeloși din sentiment de onoare, uitau să se păzească și veneau la amicii lor, căci și rudelor celor mai apropiate, amețite de mulțimea nenorocirilor, li se ura pîn-în sfârșit de-a tot plânge pe cei cari mureau. Mai cu seamă acei reîntremați aveau cea mai mare milă de cei care mai pătim[e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
chilometri de drum, părintele N. zise: " Mark, nu ți-e bine? Arăți așa de slab, de uscățiv și de distras și înstrăinat cu spiritul. Vorbește ceva, rogu-te. Trist, fără entuziasm zisei: Clanț! cu toții, frați iubiți! Faceți găuri unde știți. Amicul meu se uită la mine încurcat și zise: "Nu pot spune, Mark, că sânt în stare să-ți pricep intenția ta. Ceea ce-ai zis tu nu prea pare a avea mult înțeles și-n orice caz nu e trist
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-mi esplic. Cam aceste sânt cuvintele cari le-ai mai spus adineaori; ele par a nu-nsemna nimic, și totuși îmi rupi inima când le zici tu." Clanț!, cum ai zis? Începui din nou din capăt și repetai toate șirurile. Fața amicului meu strălucea de interes. El zise: - Ah, ce răpitor sunet, ca de clopoței, e acesta! E aproape muzică: curge așa de frumos. Am păstrat în memorie mai toate versurile; mai spune-le înc-o dată ș-o să le știu desigur. Le-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mea liberată își regăsi vorbirea binecuvântată, și discursul, grămădit în mine în atâtea ceasuri lungi, începu să curgă în torente. Ș-a curs mereu înainte, vesel, jubilant până ce-a secat izvorul și s-a uscat. Când, la despărțire, întinsei mâna amicului meu zisei: - N-a fost oare admirabil de frumos astăzi? Dar îmi aduc aminte că de două ceasuri n-ai vorbit nici un cuvânt. Ia vezi, începe a vorbi. {EminescuOpVIII 599} Spectabilitatea sa părintele N. întoarse spre mine un ochi lipsit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și noapte, ceas cu ceas, pîn-în momentul de față. De la întîlnirea noastră încoace am suferit chinurile unui osândit. Sâmbăta am fost chemat instantaneu prin telegramă și am plecat cu trenul de noapte la Boston. Cauza chemării a fost moartea unui amic prețuit și vechi, care a dorit ca eu să-i spun necrologul. Mi-am luat locul în vagon ș-am început a medita la discursul meu. Dar n-am trecut nici măcar peste introducere: căci, cum plecă trenul, roțile începură clac-clac
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nebuniei, mizeriei, desperării mele. Pentru cursa care costă douăzeci biletu-i verde; pentru cursa care costă treizeci e biletul vânăt, mai mult nu poate suferi un om... Clanț cu toții, frați iubiți, faceți găuri unde știți. {EminescuOpVIII 600} Ochii fără de speranță ai amicului meu se opriră un minut, plini de greutate, asupra ochilor mei, după aceea zise cu insistență: - Mark, nu-mi spui nimic? Nu-mi dai nici o speranță? Dar ai dreptate. Ș-așa e bine, ș-așa e bine. Tu nu-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-a se mișca vecinic după salturile acestei clămpăniri lipsite de simțire, uite, uite, iar [î]mi vine: Pentru cursa care costă zece bani biletul alb, pentru cursa care costă douăzeci biletul verde... Șoptind tot mai încet și mai încet, amicul meu căzu într-un fel de extaz blând și-și uită suferințele într-o fericită liniște. Cum l-am scăpat în fine de spitalul de alienați? L-am dus la o universitate din vecini și l-am lăsat să-și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
împăratului suspectau într-adevăr purtarea lui Ivanco și susținea că pregătirile lui ascund o vederată primejdie pentru statul romeic, de vreme ce un barbar, care cu puțin înainte fusese inamic de moarte al romeilor, nu se putuse schimba ca din senin în amicul lor sincer și statornic; căci nu cuvintele sale dulci, ci faptele sale problematice îi trădează planul de uzurpațiune ce-l are-n gând; deci destituirea lui Ivanco din funcțiune și demnități o dictează împrejurările chiar, și acest sfat i se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
forma în demnitatea sa de rege de cătră cea mai naltă autoritate din Europa, când iată că, cu multă conștiință de sine, trimise la Constantinopol la împăratul Balduin I o ambasadă arătoasă, cu scopul de a i se oferi ca amic, tovarăș și ajutor la întemeierea din nou a împărăției romane din Răsărit. Fiindcă însă deșarta aroganță și respingătoarea trufie trecuse de la Curtea împărătească a grecilor asupra Curții latine, de aceea răspunsul înscris cătră soli a fost următorul: "Ioannițiu nici nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deșarta aroganță și respingătoarea trufie trecuse de la Curtea împărătească a grecilor asupra Curții latine, de aceea răspunsul înscris cătră soli a fost următorul: "Ioannițiu nici nu se cade să se privească ca și când ar avea relații cu regii ca cu niște amici, ci numai ca sluga cu stăpânul, și conform acestora să se și adreseze pe viitor în scrisorile sale; în caz contrariu, latinii vor ridica armele contra lui chiar, vor pustii în buna lor voie țara Moesiei, pe care el și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nici pe latini. Împărăția latină din Bizanț părea a se doborî cu totul sub slăbiciunea întrunită a copilăriei și bătrâneții. Vremi grele apăsau preste tot provinciile apucate de puterea de fier a războiului, a căror suferințe, pricinuite atât de mînile amicilor cât și ale inamicilor, întreceau orice măsură a suferințelor obicinuite ale războiului. Ioannițiu, aprig dușman al romeilor, dar și un puternic răzbunător al lor, dete pe mâna sălbatecului contingent auxiliar de cumani să prade-n bunăvoie toate orașele și orășelele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apuseană, aduseră în șovăitoarea poziție a latinilor oarecare consolidare și îndreptare; dar cauza lor câștigă și mai mult încă prin respingătoarea și imprudenta purtare a regelui Ioannițiu, dușmanul lor de căpetenie, a cărui cruzime sălbatecă și fără de scrupul respingea și amici și inamici și-i înstrăina toate inimile ce simțeau omenește. Când prin schimbarea sorții acest domn fu silit să cedeze superiorității latinilor în multe lupte sângeroase, el hotărî să se răzbune ca un canibal. Mai cu samă știrea că latinii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se săvârși din viață după o scurtă domnie, lăsând în urmă împărăția pe mînile ginerelui său Balduin II, om slab și nevoiaș (1237). În asemenea împrejurări, Vatatzes știu să întindă în mod considerabil teritoriul statului său și să câștige de la amici și inamici un respect care creștea mereu. Pe când Balduin II cutreieră patru ani de-a rândul ca un cerșitor încoronat întreaga Europă, căutând ajutor, și se întoarse apoi fără nici o ispravă la Bosphor, Vatatzes gonise succesiv pe bulgari dintr-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mare încît să nu-și permită de a devia de la ele pentru mic câștig, prin abateri pospăite diplomaticește; de ochii lumei însă, și în aparență, el cultiva cu tot dinadinsul amiciția și legătura și se punea cu zel pentru interesele amicilor și aliaților săi. În acest chip lucră și atuncea când Balduin II s-a fost silind să aducă din Europa apusană, peste Ungaria și Dunărea, însemnate trupe auxiliare în împărăția sa, cumplit 114 {EminescuOpXIV 115} de cutremurată. Cu toată alianța
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se-ntoarse foaia însă, căci trimiterea unui legat apostolic a rămas fără de nici o urmare și Asan nu se făcu nici fiu al bisericei romane, nici frate de arme cu latinii. Mânia Scaunului papal s-aprinse cu pornită fierbere și, din amicul interesat, se demască curând inamicul fățiș și persecutorul neîmblînzit. De mult deja Inocențiu III alesese și pusese mâna pe regele Ungariei Bela IV(carele pentru sprijinul ce-i se dăduse era personal îndatorit la mare gratitudine), alesese zic în el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în privire politică. Numai jurisdicțiunea spirituală și bisericească peste acea țară să rămâie rezervată pentru papa. Cu mai puțin decât atâta nu se putea mulțămi Bela, de vreme ce se pregătea la alungarea impusă și acum a se executa a propriului său amic și cumnat, Ioan Asan, care avea din căsătoria sa un fiu și moștenitor, încît regele ar fi adus, printr-un asemenea act, o jertfă dureroasă ce nu se putea justifica decât în puterea intereselor bisericești. E drept că-l momea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și moștenitor, încît regele ar fi adus, printr-un asemenea act, o jertfă dureroasă ce nu se putea justifica decât în puterea intereselor bisericești. E drept că-l momea absoluțiunea făgăduită, dar totuși ar fi atins și înstrăinat pe toți amicii săi în Romania, îndeosebi pe împăratul grecesc Vatatzes, celălalt cumnat al său, pe lângă care stăruise în multe chipuri, după avizul papii, ca să-l înduplece a se supune Scaunului roman. Nu însurase oare Vatatzes pe fiul său cu fiica lui Asan
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
clerului grecesc, pe de alta din aversiunea poporului grecesc, lucruri pe cari uniunea nu le putu învinge cu toate silințele împăratului. O fierbere adâncă pătrunse în relațiile private și în viața de familie, dezbină populația, pîn-acum una în credință, în amici și adversari ai uniunii, învenină toate relațiile sociale și duse ura și persecuția pîn-înlăuntrul relațiilor de căsătorie și de înrudire. Cele două partide rupseră orice comunitate întreolaltă, se fereau una de alta în societate și în daraverile negustorești, ba chiar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și frate-său Ioan, duce de Patras, esploatară turburarea generală, convocară un consiliu provincial în care împăratul fu proscris, dar pe de altă parte și ei fură escomunicați de cătră patriarhul Bekkus. Mai veniră la rând maltratări și silnicii contra amicilor uniunii, până ce grecii începură a nu mai considera pe latini de creștini. Poporul, în loc de-a zice "un grec și un latin", zicea semnificativ: "un creștin și un latin". Un singur orn era care dorea serios mănținerea uniunii: influentul patriarh
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
egiptene dintr-alta. Patriarhul se arăta în fond nu tocmai antipatic unei asemenea împrotiviri, dar prea se simțea izolat, căci nu putea pune temei pe ceilalți patriarhi. Căci într-adevăr nu numai că în tronul ecumenic stătea Bekkus, un hotărât amic al uniunii, ci și Anthimie, patriarhul din Antiochia, mersese la Constantinopole și se supusese poruncii împărătești, iar Athanasie, patriarhul din Alexandria, prea era departe și espus, încît avea mare nevoie de ocrotirea împăratului și nu putea renunța la ea, de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
putea spera să surprindă cu succes tăria, inamicul se lăsă de atac și se retrase. Alanii, de cum erau rău dispuși contra domnitorului bizantin, reluară sălbateca lor natură primitivă, prădară și părăduiră pământul romeic în dragă voie și, deși sosiseră ca amici pe acel pământ, se purtară întocmai ca inamici fățiși. Stând împrejurările astfel, Andronic împărat apelă din nou în cursul anului 1307 c-un zel reînnoit la ajutorul fostei soții a lui Smiltzus ce-i era nepoata împăratului, ceea ce avu de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
domniei de la anul 1387 și până la 1419, adecă treizeci și doi de ani de-a rândul. Energic și cu minte, întreprinzător și viteaz, iubitor de libertate și războinic, accesibil pentru planuri mari, dispus a făptui lucruri înalte, el era ca amic folositor, ca aliat credincios celor de un gând cu dânsul, pentru vecini neliniștiți o spaimă și un protivnic primejdios pe câmpul de bătălie. Un Radu-Voievod, neamintit de cronicari, coborâtor însă din Radu-Negru, întemeietorul statului și în drept de-a moșteni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cauză de boală și răni sau având a păzi carele sau din alte cauze temeinice vor petrece liberi și siguri în Valachia, fără a fi supărați sau vătămați în persoana ori avutul lor. În întreg documentul tratatului Mircea vorbește ca amic și aliat recunoscător, nicidecum ca vasal și partizan, îndatorit la credință; nu-l numește pe rege nicăierea suveran (Dominus meus sau naturalis ), precum se obicinuia aceasta în relații de vasalitate, și n-au găsit întru aceasta împrotivire din partea lui Sigismund
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]