2,601 matches
-
oxid de calciu, magneziu și sodiu metalic. Se obține astfel un amestec de argon, kripton și xenon, care pentru multe scopuri practice se utilizează ca atare. (ca materie primă pentru acest amestec se poate folosi și gazul rezidual de la fabricarea amoniacului). Pentru a izola kriptonul din acest argon brut, el este supus unor distilații fracționate repetate. Kriptonul se obține cel mai greu căci este fracțiunea mijlocie. Cu mare succes se utilizează, pentru separarea gazelor rare, proprietatea cărbunelui activ de a fixa
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
prepară la 700 °C prin acțiunea HF asupra AcO sau prin precipitarea în soluție cu o fluorură. Trifluorura de actiniu este o substanță stabilă la încălzire, iar procesul de pirohidroliză are loc doar la temperaturi de 1000 °C, în prezența amoniacului și a vaporilor de apă, având loc trecerea în AcOF. Totodată trifluorura este o sursă de neutroni pe baza reacției F()Na, la o cantitate de 1 Ci actiniu corespunzând 1,21*10n/s. AcCl se prepară din Ac(OH
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
la 100 °C și în prezență de HSO, obținându-se ester și apă; formula 36, astfel, din acid acetic și etanol se obțin acetatul de etil și apă; În primul pas al acestei reacții, se adiționează la acid o moleculă de amoniac. formula 37 ; Produsul de reacție de mai sus este descompus termic mai departe, având acum două posibilități. formula 38; formula 39 ; formula 40 formula 41 Derivații funcționali ai acizilor rezultă prin eliminarea unei molecule de apă dintre un H ionizabil (care apare ca proton) și
Acid carboxilic () [Corola-website/Science/302159_a_303488]
-
suferi reacții de substituție, reacțiile de halogenare (clorurare) ale metanului fiind cele mai reprezentative din acest punct de vedere. Acestea conduc în final la o compuși mono-, di-, tri-tetra substituți, însă mai poate suferi și reacții de amonooxidare (tratarea cu amoniac și oxigen, respectiv aer), în urma cărora se formează acid cianhidric (cianurile alcaline, diferite produse intermediare pentru industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice, a cauciucului sintetic), sulfura de carbon CS (prin tratare cu sulf la 600-700 °C, în prezența catalizatorilor), nitrarea
Metan () [Corola-website/Science/302507_a_303836]
-
foarte concentrate de bromat alcalin, bromatul de argint slab gălbui, relativ solubil în apă (1 parte la 170 de părți de apă), solubil în acid azotic și azotatul metalului al cărui bromat a fost folosit: Bromatul de argint reacționează cu amoniacul, în urma reacției obținându-se diamino-argint și trioxid de brom:
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
care o parte de iod este în suspensie, unde se formează o sare albă; sarea este periodatul de sodă. La încălzire, acest acid este descompus în oxigen și acid iodic. Când iodul este pus în contact cu o soluție de amoniac, se formează o pudră neagră, a cărei compoziție este fie NI, fie NI. Explodează foarte violent când devine uscată la contact cu aerul sau la frecare, fiind — din această cauză — o substanță foarte periculoasă. În combinație cu clorul, formează 2
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
g de wolfram se poate obține o sârmă lungă de 40 km. Wolframul este un metal puțin reactiv. El nu este atacat de apa regală sau de acidul fluorhidric, în lipsă de oxigen nu se dizolvă în soluțiile sărurilor alcaline (amoniac, hidroxid de sodiu sau potasiu). Totuși nu rezistă la acțiunea compușilor oxidanți precum: acidul azotic sau cloratul de potasiu. Pulberea acestui metal poate fi aprinsă; în rest este stabil față de aer, apă și halogeni bineînțeles cu excepția fluorului (nemetal care reacționează
Wolfram () [Corola-website/Science/304472_a_305801]
-
ar fi clorura de cadmiu. Fumul de cadmiu conține particule minuscule de cadmiu sau oxid de cadmiu format în timpul arderii. Când cadmiul ajunge în aerul umed, acesta își pierde strălucirea și este imediat afectat de dioxidul de sulf și de amoniacul ud. Acest metal este solubil în acizi, dar insolubil în apă. Ionii de cadmiu sunt obținuți din soluția de ioni și formează compuși insolubili, albi hidratați cu carbonați, fosfați, arsenite, oxalați și ferocianuri. Cadmiul este un metal insolubil în apă
Cadmiu () [Corola-website/Science/304476_a_305805]
-
de aluminiu insolubil , iar produsul este levigat cu apă pentru a rezulta o soluție de . Prăjirea polucitului cu carbonat de calciu și clorură de calciu produce silicați de calciu insolubili și clorură de cesiu solubilă. Levigarea cu apă sau cu amoniac diluat () produce o soluție de clorură de cesiu. Această soluție poate fi evaporată pentru a se obține clorura de cesiu. Cesiul ar putea fi produs direct prin reducerea minereurilor cu potasiu, sodiu sau calciu în vid, dar această metodă nu
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
Calea de sinteză are drept precursori acidul D aminolevulinic format din glicină și succinil CoA provenite din ciclul Krebs.Transformarea porfibilinogenului în porfirină nu este un proces cunoscut în plante.are loc condensarea a 3 molecule de porfobilinogen (eliminare de amoniac, si dehidrogenare), formîndu-se un tripirol.Acesta se poate scinda fien în dipirol A fie în dipirol B.Prin condensarea a 2 molecule de dipirol A se formează porfirina de tip I, iar condensarea unei molecule de dipirol A cu o
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
dipirol B se formează protoporfirina(porfirina de tip III). În procesul de biosinteză se formează la început uroporfirinogenul III, format dintr-o moleculă de dipirol A și o molecula de dipirol B sun influența uroporfirinogen sintetazei.are loc eliminarea de amoniac și a unei grupări formil.Din uroporfirinogen III, prin decarboxilarea acidului acetic de la C1, C3, C5, C8 formează coproporfirinogenul III, cu grupări metilice la acești carboni.Acesta eet supus decarboxilării și dehidrogenării la C6 și C4, formîndu-se protoporfirinogenul IX, care
Hem () [Corola-website/Science/304545_a_305874]
-
fost asasinat în Curia Pompei din Theatrum Pompeium a fost declarat ”locus sceleratus” de Octavian August; drept urmare statuia lui Pompei fusese mutată din curie, și locul a fost transformat în latrină publică. Muncitorii care prelucrau țesăturile la Roma descoperiseră că amoniacul are proprietatea de a le albi, urina fiind în acea perioadă singura sursă de a procura amoniac. Ca atare, împăratul Vespasian a ordonat ca produsul in urinalele orașelor să fie colectat, decantat și depozitat în cisterne, pentru ca apoi să fie
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
statuia lui Pompei fusese mutată din curie, și locul a fost transformat în latrină publică. Muncitorii care prelucrau țesăturile la Roma descoperiseră că amoniacul are proprietatea de a le albi, urina fiind în acea perioadă singura sursă de a procura amoniac. Ca atare, împăratul Vespasian a ordonat ca produsul in urinalele orașelor să fie colectat, decantat și depozitat în cisterne, pentru ca apoi să fie vândut breslei țesătorilor. Se spune că la protestele lui Titus, fiul lui Vespasian, împotriva acestei practici, împăratul
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
hidroxid de sodiu) = NaCl (clorură de sodiu) + HO (apă). Se prezintă sub formă de cristale cubice, incolore, cu gust sărat, solubile în apă (37,7% la 0°C, 39,12% la 100 °C), greu solubile în alcool etilic (CHCHOH) și amoniac (NH) lichid. Are punctul de topire 801 °C, punctul de fierbere 1440 °C și densitatea de 2,16 g/cm³. La temperaturi mai mici de 15 °C cristalizează ca dihidrat, iar deasupra acestei temperaturi, anhidru. Sarea gemă este higroscopică, fenomen
Sare gemă () [Corola-website/Science/303567_a_304896]
-
Aminele sunt compuși organici care conțin în molecula lor gruparea amino (-NH) legată de un radical hidrocarbonat. Aminele sunt asemănătoare din punct de vedere structural cu amoniacul, cu diferența că unul sau mai mulți atomi de hidrogen sunt înlocuiți cu substituenți precum grupe "alchil" sau "aril". Formula generală a aminelor este de forma formula 1. Nu trebuie făcută confuzie între "amine" și "amide". Acestea din urmă au formula
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
în care grupa NH este înlocuită cu o grupă NM, unde M este un metal, se numesc amide. Astfel, (CH)NLi se numește "dimetilamidă de litiu". Deoarece aminele pot fi considerate ca produși rezultați din înlocuirea atomilor de hidrogen din amoniac cu radicali alchil, ele pot fi: Amine primare - din molecula de amoniac se înlocuiește un singur atom de hidrogen. Amine secundare - Din molecula de amoniac se înlocuiesc doi atomi de hidrogen. Amine terțiare - Din molecula de amoniac se înlocuiesc toți
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
este un metal, se numesc amide. Astfel, (CH)NLi se numește "dimetilamidă de litiu". Deoarece aminele pot fi considerate ca produși rezultați din înlocuirea atomilor de hidrogen din amoniac cu radicali alchil, ele pot fi: Amine primare - din molecula de amoniac se înlocuiește un singur atom de hidrogen. Amine secundare - Din molecula de amoniac se înlocuiesc doi atomi de hidrogen. Amine terțiare - Din molecula de amoniac se înlocuiesc toți trei atomii de hidrogen. În locul hidrogenilor din molecula de amoniac se vor
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
litiu". Deoarece aminele pot fi considerate ca produși rezultați din înlocuirea atomilor de hidrogen din amoniac cu radicali alchil, ele pot fi: Amine primare - din molecula de amoniac se înlocuiește un singur atom de hidrogen. Amine secundare - Din molecula de amoniac se înlocuiesc doi atomi de hidrogen. Amine terțiare - Din molecula de amoniac se înlocuiesc toți trei atomii de hidrogen. În locul hidrogenilor din molecula de amoniac se vor lega radicali. În funcție de tipul acestora, aminele pot fi: Amine alifatice - Radicalul (sau radicalii
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
de hidrogen din amoniac cu radicali alchil, ele pot fi: Amine primare - din molecula de amoniac se înlocuiește un singur atom de hidrogen. Amine secundare - Din molecula de amoniac se înlocuiesc doi atomi de hidrogen. Amine terțiare - Din molecula de amoniac se înlocuiesc toți trei atomii de hidrogen. În locul hidrogenilor din molecula de amoniac se vor lega radicali. În funcție de tipul acestora, aminele pot fi: Amine alifatice - Radicalul (sau radicalii) care se leagă de atomul de azot este unul alchil. Amine aromatice
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
molecula de amoniac se înlocuiește un singur atom de hidrogen. Amine secundare - Din molecula de amoniac se înlocuiesc doi atomi de hidrogen. Amine terțiare - Din molecula de amoniac se înlocuiesc toți trei atomii de hidrogen. În locul hidrogenilor din molecula de amoniac se vor lega radicali. În funcție de tipul acestora, aminele pot fi: Amine alifatice - Radicalul (sau radicalii) care se leagă de atomul de azot este unul alchil. Amine aromatice - Radicalul (sau radicalii) care se leagă de atomul de azot este unul aril
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
tri". Legăturile de hidrogen influențează semnificativ proprietățile aminelor primare și secundare, ca și a derivaților lor. Prin urmare, punctele de fierbere ale aminelor sunt ridicate. Aminele inferioare, precum metil, dimetil, trimetil sau etil amina sunt gaze cu un miros de amoniac și sunt solubile în apă. Aminele cu masă moleculară medie sunt lichide, parțial solubile în apă și au un miros de pește descompus. Aminele superioare sunt solide, inodore și insolubile în apă. Cu cât numărul de carboni din catenă este
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
mai joase decât restul, datorită imposibilității de a crea legături de hidrogen puternice. Tot de aceea solubilitatea lor în apă este redusă, deși se dizolvă în solvenți organici. Aceste amine sunt toxice și sunt foarte ușor absorbite prin piele. Alchilarea amoniacului se face în mai multe etape, rezultând în final un amestec de amine primare, secundare, terțiare și o sare cuaternară de amoniu. Din acest amestec componenții se separă foarte greu, de aceea această metodă nu are un randament bun. formula 2
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
este un acid slab. Pentru cele superioare se folosește reacția cu acizi (mai puțin HNO, care are caracter oxidant și distruge grupa amino). formula 12 (clorhidratul aminei) Nu toate aminele sunt la fel de bazice. Aminele aromatice sunt mai puțin bazice chiar decât amoniacul. Aminele primare sunt mai bazice decât amoniacul, iar la cele secundare bazicitatea este și mai crescută. Alchilarea aminelor primare duce la apariția aminelor secundare. Alchilarea acestora produce amine terțiare, iar dacă alchilarea se continuă, apar săruri cuaternare de amoniu. Acilarea
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
se folosește reacția cu acizi (mai puțin HNO, care are caracter oxidant și distruge grupa amino). formula 12 (clorhidratul aminei) Nu toate aminele sunt la fel de bazice. Aminele aromatice sunt mai puțin bazice chiar decât amoniacul. Aminele primare sunt mai bazice decât amoniacul, iar la cele secundare bazicitatea este și mai crescută. Alchilarea aminelor primare duce la apariția aminelor secundare. Alchilarea acestora produce amine terțiare, iar dacă alchilarea se continuă, apar săruri cuaternare de amoniu. Acilarea aminelor înseamnă înlocuirea unuia sau a ambilor
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
activ la tratarea apei uzate sau asupra microorganismele din apa uzată, deoarece interacțiunile complexe care au loc în mediu nu pot fi simulate precis în testul de laborator. În plus, substanțele testate care pot avea un efect inhibitor asupra oxidării amoniacului pot produce și curbe de inhibare atipice. De aceea, aceste curbe trebuie interpretate cu atenție. 4. REFERINȚE (1) International Standard ISO 8192-1986. (2) Broecker, B., Zahn, R., Water Research 11, 1977, p. 165. (3) Brown, D., Hitz, H.R., Schaefer, L.
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]