2,512 matches
-
adevărată comedie a limbajului de lemn al epocii comuniste. Cea dintâi scriere folosește tehnica flashbackurilor în notele de subsol și surprinde viața dintr-un orășel de provincie, animată de întâmplări banale, aduse, prin amplificare, la proporții spectaculoase. Dintr-o pricină amoroasă, un pensionar sexagenar și poet autodidact, își părăsește soția și fiica, refugiindu-se în Deltă. Gestul său are un mare ecou în comunitatea locală, iar dezbaterile - pro și contra - sunt o sursă spumoasă de umor. Bănuiala că bărbatul ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
vocilor narative ale personajelor: Roua Caraoglu - studentă la fără frecvență și lucrătoare într-o tipografie, Ozana Orghidan - studentă și jurnalist la revista „Universitas”, Șerban Magiru - inginer. Remarcabilă este și strategia regizorală, cvasiteatrală, de desfășurare a unei intrigi tradiționale (vechiul „triunghi” amoros): confesiunile fiecărui personaj se derulează în spațiul izolat al unui golf, într-un peisaj de amurg care, alături de dinamica sentimentală (subiectul propriu-zis al prozei), oscilând între pasiune paroxistică și gelozie maladivă, ar părea că provine din romanul interbelic (Anton Holban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
nu ascultase lectura poemului. În vara aceea împlinise cincisprezece ani... De ce se gândise oare la Președinte? Probabil că bărbatul acela frumos, impozant, cu mustață falnică și cu ochi mari și liniștiți a întruchipat brusc, prin vreun joc capricios al reveriei amoroase, prezența masculină prefigurată. Și ea a întrebat în rusește - parcă pentru a exprima mai clar misterul neliniștitor al acelei prezențe dorite în taină: „Și cu Félix Faure ce s-a întâmplat?” Charlotte mi-a aruncat o privire rapidă, colorată de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
copilăriei mele. „A murit în brațele iubitei lui...” Frumusețea tragică a acelor cuvinte m-a răscolit. O întreagă lume, cu totul nouă, a dat năvală asupra mea. De altfel, revelația aceea m-a frapat înainte de toate prin decorul ei: scena amoroasă și mortală se desfășurase la Élysée! În patul prezidențial! În vârful piramidei puterii, gloriei, celebrității mondene... Îmi imaginam un interior luxos, cu goblenuri, cu aurituri, cu șiruri de oglinzi. În mijlocul acelei splendori - un bărbat (președintele Republicii!) și o femeie, contopiți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Patru caractere foarte diferite, iubite sau urâte de populație, și care marcaseră fiecare o întreagă epocă din istoria imperiului. Însă toți aveau în comun o însușire: alături de ei, nu se putea concepe nici o prezență feminină și, cu atât mai puțin, amoroasă. Era cu mult mai ușor pentru noi să ni-l imaginăm pe Stalin în compania unui Churchill la Yalta sau a unui Mao la Moscova, decât să ni-l închipuim cu mama copiilor lui. „Președintele a murit în palatul Élysée
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceea avea aerul unui mesaj cifrat, provenit dintr-un alt sistem solar. Charlotte s-a dus să caute în cufărul siberian câteva ziare din vremea aceea, sperând să ne poată arăta fotografia doamnei Steinheil. Iar eu, împotmolit în traducerea mea amoroasă franco-rusă, mi-am amintit de o replică pe care, într-o seară, o auzisem din gura unui chiulangiu deșirat, unul dintre colegii mei de clasă. Mergeam pe coridoarele întunecoase ale școlii, după un antrenament de halterofilie, singura materie în care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
labirinturile pline de praf, înțesate de cărți, se potriveau probabil cu o înclinație monahală, pe care o simte toată lumea la vârsta aceea. Cauți o evadare înainte de a fi înhățat de angrenajele vieții de adult, rămâi singur să-ți imaginezi aventurile amoroase ce vor urma. Așteptarea aceea, viața aceea de sihastru devine repede apăsătoare. De unde și colectivismul colcăitor și tribal al adolescenților, încercare febrilă de a juca, înainte de vreme, toate scenariile societății adulte. Rari sunt cei care, la treisprezece sau paisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
portretele generațiilor precedente, ne apare întotdeauna ca un semn de oarecare naivitate, de candoare spontană care le lipsește contemporanilor noștri și ne mișcă, inspirându-ne încredere. De fapt, eram mai ales uimit de precizia acelei coincidențe: lipsa mea de experiență amoroasă făcea apel tocmai la Femeie în general, o femeie încă lipsită de toate particularitățile carnale pe care dorința matură ar ști să le detecteze în trupul ei. Le contemplam cu o tulburare crescândă. Trupurile lor îmi erau inaccesibile. Da, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pentru totdeauna iluzia mea franceză. Viața aceasta și-a manifestat repede principala ei însușire (pe care rutina zilelor ne împiedică să o vedem) - totala ei incredibilitate. Înainte, trăiam în cărți. Înaintam de la un personaj la altul, urmărind logica unei intrigi amoroase sau a unui război. Dar, într-o seară de martie, atât de călduță încât mătușa deschisese fereastra de la bucătărie, am înțeles că în viața aceasta nu exista nici o logică, nici o coerență. Și că, poate, doar moartea era previzibilă. În seara
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
le executau. Eram teribil de invidios pe viața lor. Se etala acolo, în soare, fără nici o pată de umbră. Forța lor, mirosul bărbătesc al trupurilor lor, tunicile lor pline de praf. Și, undeva, prezența tinerei roșcate, a adolescentei-femei, a promisiunii amoroase. Nu mai aveam decât o singură dorință: să pot, într-o zi, să mă smulg din turela unui tanc, să sar pe șenilele lui, apoi pe pământul moale și să merg cu un pas marcat de o plăcută oboseală spre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe deasupra și Președinte al Republicii, care murea pentru că făcuse prea mult dragoste - tabloul acesta le era de-ajuns ca să fie extaziați. „Tehnocrații” erau mai sensibili la peripețiile intrigii psihologice. Ei voiau să știe ce se întâmplase cu Marguerite după scandalul amoros. Vorbeam atunci despre misteriosul omor dublu din impasul Ronsin, despre îngrozitoarea dimineață de mai în care fuseseră descoperiți soțul lui Marguerite, strangulat cu șnurul de la intrare, soacra ei, sufocată și ea, dar cu propria ei proteză dentară... Nu uitam să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
avea trăsăturile neutre care, în perindarea umană, trec neobservate. Părul ei roșcat-deschis lăsa să i se ghicească nuanța doar la lumina zilei. Sub proiectoarele de pe Munte sau în nimbul albăstrui al felinarelor părea pur și simplu blondă. Descoperisem practica aceea amoroasă doar de câteva zile. În furnicarul uman de pe pista de dans, vedeam formându-se grupuri - un vârtej de adolescenți lua naștere, zvârcolindu-se tot mai surescitat, și roia, plecând să se inițieze în ceea ce îmi părea când prostesc de simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-se cu o grabă hazlie cu palma peste gură. Sau, dintr-o dată, se smulgea de lângă mine, cu un aer jugnit, pentru a se lipi strâns de umărul meu o clipă mai târziu. Am ghicit că tovarășa mea juca o comedie amoroasă pregătită de multă vreme - un joc ce trebuia să-i demonstreze partenerului că ea nu era oricine. Dar, în beția ei, confunda urmarea acelor mici interludii. Iar eu, actor prost, rămâneam mut, subjugat de prezența feminimă deodată atât de accesibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tânăra dansatoare beată. Oare ghicea ea singură tulburarea mea? Cu siguranță. Fără să-și poată imagina prostituata văzută prin hublou sau tânăra roșcată de pe bacul vechi, ea identifica, pare-se, cu multă precizie cât de departe ajunsesem cu experiența mea amoroasă. Inconștient, prin întrebările mele, prin eschivări, prin indiferența prefăcută față de anumite teme delicate, prin tăcerile mele chiar, îi schițam portretul meu de ucenic amant. Dar nu-mi dădeam seama de asta, asemeni celui care uită că umbra lui transpune pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
culegere. Puterile regeneratoare ale iubirii aduc o înseninare sensibilă a universului liric. Acesta își rafinează formele și își aprinde culorile până la incandescență. Lumea renaște miraculos, într-o înfățișare purificată și transparentă, ce amintește o mitică preexistență paradisiacă. Până și atracția amoroasă se spiritualizează, îndrăgostiții simțindu-se fericiți să adoarmă sub ninsori vegetale, asemenea amanților eminescieni. E însă o dragoste la apusul vieții (Vară de noiembrie) și, pe deasupra, silită să rămână mereu tăinuită (Întâlniri). Poetul speculează mișcător aceste condiții restrictive ale sentimentului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
formula colajului de texte organizat cronologic, la fel ca în odiseea Telegramelor din schița cu acest titlu sau din Urgent, desfășurarea scenică este asigurată și la Al. O Teodoreanu de succesiunea schimbului de scrisori între personajele deja repartizate în triunghiuri amoroase cu multe laturi comune. Declarațiile în maniera ridicol-pasională a lui Rică Venturiano, biletele conspirative de tipul celui adresat "Bibicului", dar și zeflemitoarele și insinuantele avertismente anonime sunt suficient de grăitoare în privința imoralității situațiilor, a jocului de măști permanentizat și mai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de lumina lunii, s-a auzit din umbra unui tufiș glas de privighetoare. Îți place, dragă Prichindel? Strașnic! a răspuns el. Îți pare rău că ți-ai pierdut somnul pentru plimbare? Ei aș!"83 Se poate spune, așadar, că pasiunea amoroasă interzisă constituie o temă comună celor doi autori, deși, la o privire mai atentă se constată la Urmuz semnificative derapaje de la convențiile acestor relații din universul caragialian. Astfel, în familiile urmuziene, spre deosebire de cele din comediile și schițele înaintașului său, nu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
țină conferințe pe teme artistice și să se bucure de succes grafomanul plătit să le întocmească o biografie romanțată își însușește mimetic termeni prețioși clișeizați în contexte exegetice, iar Galina este o "crudelă" Grațielă care percepe drept "țal" pentru favorurile amoroase, elogii privind "savantele" studii literare. În manieră caragialescă, succint și cu o ironie aproape insesizabilă, este schițat tipul intelectualului vanitos și la Radu Petrescu. Paginile jurnalului dezvăluie surprinzătoare maliții care amintesc de aciditatea eseurilor critice ale lui Eugen Ionescu: În
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Regele Franței este pur si simplu abandonat. Alte modificări: Bufonul este eliminat, cele două acțiuni sînt condensate, Edmund joacăun rol important, nebunia este explicată înainte de apariția regelui Lear nebun, de la inceput aflăm că între Cordelia și Edgar este o legătură amoroasă, iar neparticiparea la testul dragostei pentru rege este explicată romantic, în sensul că fiica cea mai mica testa de fapt iubirea lui Edgar. Țațe simplifica, de asemenea, limba, întrucît el găsea imaginile lui Shakespeare "ciudate și surprinzătoare". De asemenea, încearcă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Cornwall, Si la fel iubitor, fiu Albany, ' N-acest ceas, voim ferm a da-n vileag Fetelor zestrea, cearta-n viitor S-oprim acum. Prinții, de Franța și Burgundia, În dragostea rivali a feței mici, Mult timp la curte-n amoros sejur Au fost, și vor răspuns.Spuneți-mi, fetelor (Since now we will divest uș both of rule, Interest of territory, cares of state), Which of you shall we say doth love uș most, That we our largest bounty may
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Între ei. Nu pot să nu mă simt ușor trasă În piept. Toată poanta, atunci cînd ai o soră, e s-o suni și să-i povestești despre noul tău prieten. Și nu s-o ții departe de toate ițele amoroase. — Deci... Jess și Tom au o relație? zic, ca să fiu sigură. — SÎnt foarte apropiați, Janice aprobă din cap, viguros. Foarte, foarte apropiați. Și trebuie să spun că Jess e o fată pe cinste. Ne Înțelegem de minune! — Serios? Fac tot
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de pildă, amesteca "amintiri și dorințe" (cum numea T.S. Eliot sindromul, în The Waste Land): ea lucra cu un trecut imens, un prezent minimal și un viitor perceput doar ca o neliniște. Virginia Woolf predica renunțarea la love interest (intriga amoroasă) și la cronologie, dar proza ei se agăța de aceste două elemente cu încăpățânare; teoria ei nu făcea decât să afirme că Virginia Woolf nu putea construi o intrigă după regulile clasice, și căuta o teorie care să i se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să i se potrivească. Lirismul era deficiența majoră a prozei ei. Din cauza lui, romanciera căuta să modifice prezentul romanului. Dat fiind, însă, că Virginia Woolf a crescut cu trecutul (clasic) în sânge, romanele ei doar par să dărâme convențiile intrigii amoroase si ale cronologiei trecut-prezent-viitor, când de fapt ele se reordonează în urma lecturii exact după tiparul clasic pe care îl consideră teoria ei deficient. Ceea ce imaginează Virginia Woolf se pretinde a fi inovație, dar e de fapt o ultimă afirmare a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și azi la baza prozei și poeziei. Iată deci că, după ce Woolf a predicat o noutate de care nu s-a putut sluji, apare autorul Desperado și chiar anulează ideea de cuplu ca axă centrală a romanului. Dă deoparte intriga amoroasă, ideea de familie, de comunicare. Pe eroii Desperado nu-i șochează și nu-i descumpănește nimic: totul poate fi înțeles și acceptat, oricât ar fi de hidos, înspăimântător sau improbabil. Cu cât incidentele imaginate sunt mai neobișnuite, mai bizare și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
istorie, nu e nici împăcare finală. Lectorul care citește un roman din Fluxul conștiinței se trezește suspendat în spațiul deschis al sufletului. Lectura e amenințată și, de altfel, se și schimbă destul de curând. Pe scurt, în termenii Virginiei Woolf, intriga amoroasă e condamnată. E de menționat totuși că, deși o acuză vehement, autoarea nu reușește nicicum să-i dea lovitura de grație în romanele ei. Odată ce lectura s-a încheiat, iubirea și povestirea revin automat în mintea lectorului, care nu ține
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]