78,360 matches
-
pot răspunde la fel!”... Teo VÎlcu - o instituție. A cărei lipsă o simțim , azi, cu toții... Pe Vasilica Oncioaia am cunoscut-o acum aproape două decenii, cînd venise să se angajeze la teatrul În care lucram. Mi-a plăcut, s-a angajat, a și jucat În două-trei mon tări de-ale mele, apoi a dispărut. Am aflat că era studentă. A terminat facultatea și iar a dispărut din Iași. Am aflat că era actriță la Piatra Neamț. Și a dispărut și din Piatra
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu fochistul și, în cele din urmă, cu portarul. Primii doi au venit, s-au uitat lung, lung, la mobilele din hol, au clătinat din cap și le-au explicat indignați universitarilor că ei nu pentru ca să care mobilă au fost angajați. După care au plecat fuguța să-și continue partida de table și berica din punctul în care le lăsaseră. Nea Vasile a fost mult mai înțelept. Nici măcar nu s-a mișcat de pe scaun, dar a continuat să se distreze pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care urmărise traiectoria chiștocului, surâde și el: "Pă o sută că n-o mai înnemerești încă o dată". "O dată dân câte?", mai că s-ar prinde la rămășag șoferul. "O dată dintr-una, dacă ești tare!" "Ete, chilu'! Dacă înnemeream așa, mă angajam la circ, ce dracului!", refuză Virgil. Imediat după aceea râde: "'Aidi, bre, îți pare rău dă sticla aia dă ziseși c-o dai? Negustoru' tot negustor, vrei să te scoți dân pagubă, ai?" "Noo, mă. Mi-a venit și mie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi cineva sau nu putea fi nimeni. Că putea fi cineva, deduceam din simplul fapt că în acest oraș eu nu eram decât o persona non grata, om de care multă lume ar fi vrut să scape cât ce fusesem angajat în acest serviciu râvnit de alții. Pe de altă parte, numirea Iozefinei pentru a mă ajuta la redactarea textului dramatic la care trudeam, nu mirosea nici ea, a bine. Mai știi ce zace în piepții unei rochii?-suna un alt
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în cele din urmă, carieră în cultură. Pentru mine, devenise banală remarca lui: Ține-te, băiete, de această slujbă până termini o facultate. Doar n-oi fi prost să te îngropi în învățământ, nu? La Casa de Cultură, deși eram angajat ca administrator, trebuia să fac tot ceea ce mi se cerea, adică “să halesc” într-un cuvânt, orice mâncare se ivea, fie în lăcașul de cultură, chiar la curățenie și la aranjarea recuzitelor, fie să trudesc chiar și prin gospodăriile grangurilor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să se termine odată cu dinastia Bethlen. Cine-i Principele? - îmi afișez încă o dată, naivitatea. Șttt! Ce întrebare puerilă! Nu mă așteptam la așa o întrebare. Cum? Nu știi cine e Principele Transilvaniei? Fără el, oare puteai d-ta să fii angajat la Mănăstirea Dominicană în calitate de castelan? Fără el aveai ocazia să devii castelan și cancelar și să lupți câinește și să răzbuni un neam luat în râs de toți nobilii aroganți și bădărani din alt neam? De toți troglodiții? Mi se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-ți ia mâna toată. Ha, ha, ha! Să te ia cu totul, domnule. În concepția directorului Sima, nu numai cel care ocupa postul de administrator trebuia să se vadă obligat a coborî la munca de jos, ci și ceilalți lucrători angajați la unitatea socialistă pe care cu onoare, o conducea, chiar dacă aceștia erau mai școliți decât el însuși. Singurul pe care-l păsuia de prestări servicii, cum îi plăcea să spună batjocoritor, la mai marii funcționari de la Primărie, era tovarășul Regizor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un liceu teologic unde am studiat, fiindcă așa își dorise tatăl meu care era preot. Și ați fost preot?suna întrebarea mea idioată mai mult în glumă. Am eu mutră de ?...Mai eram eu acuma aici? Și cum ați fost angajat în cultură? Întrebarea e obligatorie sau e în afara interogatoriului? Nu vă scapă nimica din vizor... Tot timpul am cochetat cu viața culturală. Tot timpul am scris câte ceva. E adevărat că ați fost pus pe liber de conducerea unui teatru din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prima oară. Poate că îi cerusem prea mult și dintr-o dată, totul. Eu deja o și vedeam pe Iozefina acceptând cele mi năstrușnice lucruri pe care i le-aș fi propus vreodată. Ca odinioară când, tot acolo în bibliotecă, se angajase să mi se dăruiască cu totul, orice ar fi fost și când, într-un final, propunându-mi să mai aștept până se va întuneca afară, neam privit umbrele pe paravanul de lângă noi, în pâlpâirile nervoase ale șemineului, contopindu-se în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Mazilit din funcția de administrator și alungat totodată din Casa de Cultură, rămăsesem totuși, pentru o săptămână, în oraș, ca să ajung din nou, cumva în audiență la primar. Neavând nicio șansă, eram conștient de asta, aveam de gând să mă angajez totuși într un serviciu, cât de cât, cu toate că Sima avusese grijă să plec de la instituția lui, cu tinichea de coadă. Dar în tot răul întotdeauna e și un bine. Singura ușă deschisă am găsit-o la gazda mea, o doamnă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
știut și eu acest lucru. Nici nu-mi aduc aminte să-i fi răspuns la salut. După plecarea ei, îmi spune gazda că ar fi trebuit să-i mulțumesc, deoarece ea îmi pusese o pilă la Bogdan Paloș, ca să mă angajeze la cinematograful unde lucram și că ar fi bine ca, dacă nu mai am de gând să prietenesc cu ea, să-i scriu măcar o scrisoare de adio. Nu-mi sunase bine de la bun început sintagma: scrisoare de adio. Mi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Păsările lui Braque. Liniștite și imobile. Unde zboară aceste păsări? De fapt nu zboară. Există în ele un dor de eternitate. Dacă ar mișca aripile, ar deranja parcă tot. Sau dacă ar țipa. Ele nu zboară “pentru a nu se angaja în moarte”. Nu zboară pentru a se goli de „amenințare“. Sunt suspendate nu între cer și pământ, ci între ceea ce a fost și ceea ce va fi, “pentru a prelungi la infinit ceea ce este”. Cam așa spunea cineva. Cine anume o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că dacă va găsi pită în Țarigrad, îl va face pe acesta, adică pe Ghica, domn în Moldova. E-hei! Dacă Vlad ar fi fost pui de turc, précis nu și-ar fi călcat promisiunea. Chiar te fascinase când te angajase ca administrator la Casa de Cultură, ideea că Vlad ăsta n-a uitat de unde a plecat și că vei ajunge și tu mare, ca Ghica - vodă, adică te va face și pe tine un fel șef prin ministerul lui. Dar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pădure. Doamne ce greu mi se părea, dar strângeam din dinți și mergeam înainte ținând în sufletul meu dorința de a pleca din sat. Voința mea a fost puternică și a învins pentru că după un an am reușit să mă angajez în fabrica din oraș. Doamne, ce bine mă simțeam, de parcă ajunsesem pe lună. Acum la 44 de ani am înțeles ce înseamnă să dorești ceva din toată inima și să nu-ți lași niciodată visul să moară. Super fericită am
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
am început ascensiunea și ridicarea nivelului de trai. Eram liberă și independentă financiar, făcându-mi cel mai mare cadou și mulțumindu-i în același timp mamei mele care a avut încredere în mine, exact ce îmi doream. După ce m-am angajat, m-am înscris la liceu dar la seral să pot munci să-mi câștig existența în noua mea etapă de viață. Eram tânără, energică și era de ajuns, așa că i-am dat bătaie. Aveam nevoie de liceu pentru a-mi
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
până se încărcau carele... „Măi să fie! Cine or fi aiștia? Noii cărăuși? Nuuu! Nu aveau cum să ajungă acolo, pentru că nu știau locul. Și apoi cum să fie anunțați și de cine, așa peste noapte? Or fi alți cărăuși angajați de angrosistul Aizic, fără știrea noastră? Nu se poate! Ceva nu-i în regulă! De unde până unde alți cărăuși? Numai că îi o făcătură la mijloc. Poate i-a adus cantaragiul de aici fără știrea lui Aizic și vrea să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Până atunci, să mergem la culcare, că ne-o trecut os prin os astăzi. Mai întâi însă să vedem ce fac dobitoacele. Eu am să mă culc în cămăruța unde șade Hliboceanu. Trebuie să stea cineva cu el - s-a angajat Cotman. Când a intrat în cămăruță, a găsit-o pe Măriuța cu ochii plânși... Nu-i frumos ce faci, Măriuță. Cu plânsul nu-l faci sănătos. Și apoi dacă te-ar vedea altcineva... Mai bine adu-mi ceva de pus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
procreării, se cațără pe un pisc de gunoi și se aruncă de-acolo, Înmulțindu-se. Au un simț muzical ieșit din comun, deși nu știu decât o singură notă, do major, pe care o murmură la nesfârșit. Toată populația e angajată de compania multinațională off-shore care-și instalase sediul pe Tit Island și care oferă programe și echipamente contrafăcute la prețuri modice, realizate de sfârci din resturile culese de pe Titland. Apariția continentului flotant, care ajunsese În numai câteva luni să aibă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe ultima parte a rutei Oslo-Satu Mare-Bacău, cel de-al doilea pierde Întrecerea. Înghesuială veșnică În holul blocului. Noaptea se lungește și se lărgește considerabil, temperatura coboară sensibil. Costurile la lumină, Încălzire și Întreținere cresc amețitor. Cum domnul Pandele este angajat ca paznic de noapte, viața lui e dată peste cap. Își prezintă demisia. Fenomene paranormale. Superbe aurore boreale reflectate pe peretele mallului din localitate. Ceasurile nu merg. Câinii husky latră, urșii polari se trezesc când ți-e lumea mai dragă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o confesiune. Putea să fie și autobiografică. în fine, când era Marcello, se simțea cât de autentic îi este cultul pentru prietenie. După peste 40 de roluri și aproape 30 de ani de carieră (dintre care 10 ca solist permanent angajat la Opera din Hamburg), David Ohanesian cere în 1977, direcției Operei din București, pensionarea. Era încă în bună formă. A apărat însă un cod al comportamentului neconcesiv care stă în firea lui pătimașă. Și-a apărat propriul model. Oha! Puiu
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
cum s-a izbit de o societate ostilă adolescentul obsedat de ratare, cum problema seducției sau a puterii, ficționalizate în romane, au pornit din propria biografie, cum a devenit opțiunea pentru roman "crima" întemeietoare a vieții sale. Nicolae Breban ne angajează, în memoriile sale, într-un detectivism biografic și eseistic pasionant. "Sensul vieții" este explicat de câteva ori în cuprinsul memoriilor, dar merită reținută una dintre variante, convergentă cu un romantism profund: sensul vieții trebuie găsit în "unitatea cu idealurile adolescenței
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
miraculos din sertarul "redactorului de serviciu", fără scrumierele debordând de chiștoace de țigări ieftine, fără coșurile de hârtie frecvent răsturnate, în care poți să găsești nu arareori texte mai bune decât cele trimise la tipar. Când, în 1981, am fost angajat corector la "Orizont" (la presiunile lui Cornel Ungureanu și beneficiind de fina "lucrătură diplomatică" a Adrianei Babeți), redactorul-șef, Ion Arieșanu, mi-a comunicat, în stilul său sec-intempestiv, dar care ascundea o mare delicatețe sufletească: "Băiete, să știi că dacă
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
Nicolae Iorga și alții, iar paralel a urmat cursurile de pedagogie cu profesorul Gh. Gh. Antonescu, pregătindu-se pentru cariera didactică. Stagiul militar l-a efectuat la Școala de ofițeri de artilerie din Craiova, devenind ofițer în rezervă. A fost angajat la Ministerul de finanțe în calitate de controlor, lucrează în orașele Bălți și Ploiești, iar din 1939 inspector la Banca Românească, apoi planificator șef în Banca Națională a României. S-a transferat în 1953 la Ministerul Metalurgiei ca șef de serviciu în Direcția Plan Financiar
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
Centrului de Librării. A mai lucrat ca jurnalist, secretar de redacție sau redactor șef la gazete locale (Moldova, Pur și simplu, Monitorul de Vaslui). Între 1992 și 1996 a fost directorul Teatrului de Animație din Bacău, iar din 1998 este angajat al companiei PETROM. A debutat editorial cu volumul de proză scurtă Amintiri din provincie (Editura Junimea, 1983), urmat de romanul Firesc (Editura Cartea Românească, 1985). După 1990 a mai publicat romanele Erou fără voie (1994) și Povestea Marelui Brigand (2000
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sută a venitului național pe cap de locuitor. Să urce națiunea spre comunism În zbor! Și ține cont, Întregul popor român, sub conducerea Înțeleaptă a Partidului, a Secretarului său General, Într-o impresionantă unanimitate de cuget și simțire, s-a angajat să-l realizeze În numai patru ani și jumătate. Ce căutați voi În Vietnam? Asta aș vrea să știu! NIXON: - Tocmai despre aceste lucruri doresc să vorbim. În condițiile În care vom pierde războiul din Vietnam, e posibil ca insulele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]