11,066 matches
-
Isus nu mă lasă. De cad, mă ridică, mă ține de mână, Când ploaia ce curge, cu vântul se-ngână. Prin vuietul mării și mândre talazuri, Oprește furtuna alungă necazuri. Cărările mele Îi sunt cunoscute Și glasul din taină se-apleacă s-asculte. De sunt întristată, iar drumul prea greu Spre slăvi mă ridică, s-ating curcubeu. Cu drag mângâiere așază pe suflet Si drum de lumină-mi presară pe umblet. Mă știe pe nume și grija mi-o poartă, E
E unic ?n lume by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83358_a_84683]
-
Elena Marin Alexe Rămân adeseori purtată de gând, prin nebănuite unghere, până ce timpul acceptă întoarcerea în eternitate, iar temerile momentului se apleacă tacit, învinse sub pașii umbrelor de liniște aparentă. Duhul meu trist, atins de tăișul durerii, se va vindeca sub razele Iubirii sacre. Degetul Lui va îmbina accente pe veșnicia din mine, acoperind țipătul. Clipe suave, desprinse din senin, dau satisfacție
Adeseori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83375_a_84700]
-
Marseillesei și culmina cu imnul tineretului republican de pe atunci: " Nous entrerons dans la carrière Quand nos ainés n'y seront plus; . . . . . . . . . . . . . . . Nous aurons le sublime orgueil De les venger ou de les suivre." Bătrânii defilau apoi pe dinaintea tricolorului, îi sărutau aplecați faldurile, ca să urce apoi în celulele lor înghețate unde Galois relua, de-a lungul ceasurilor de insomnie, firul întrerupt al meditațiilor lui matematice. La 16 martie 1832 Galois e pus în libertate, pe garanția cuvântului de onoare, deși nu-și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
povești ascultă, Din anotimpul alb si rece. Aleargă vântul printre frunze Jucându-se, le-ademenește, Din când în când își cere scuze, Când la pământ le țintuiește. Ochi de ferestre par s-adune, Ici colo câte o lumină, Eu mă aplec spre rugăciune, În vișin umbrele se-anină.
Rece noiembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83377_a_84702]
-
Publicat în: Ediția nr. 972 din 29 august 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Înțelepciunea Limbii Române Patria îmi este Limba ce o vorbesc pe care am supto de la mama cu ochii blânzi ca Miorița. Când îmi aplec urechea de sânul pământului aud lucrînd Meșterul Manole ce, încă, modelează țara pe care o numim Limba Română. De bat la porțile cerului și iau o cană de lut cu apă simt sufletul izvoarelor din adâncurile munților acolo unde inimile
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364396_a_365725]
-
per Pere Bessó ***** VIS Miroase a iarbă crudă și a floare Copacii rad cu răsăriri de muguri, Noi în livadă suntem iarăși singuri Și ne-mpletim un vis din razele de soare. Toate par mai clare în răcoare, Cerul se apleacă peste noi, Culegem flori din verdele zăvoi Și legăm cu raze buchete de cicoare. Țîțîna Nica Țene
POEZII DE TITINA NICA ŢENE, TRADUSE ÎN CATALANĂ DE PERE BESSO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364415_a_365744]
-
nenumărate pagini despre aceste locuri binecuvântate, dar niciodată nu m-au părăsit nostalgia și dorul de țara mea natală, România, și de Țigăneștiul copilăriei mele, iar prin osârdia condeiului scrierile mele s-au așternut între aceste două lumi. M-am aplecat cu drag asupra mai multor aspecte privitoare la Țigăneștiul natal, ca o încercare de restaurare, într-un anume fel, a unui spațiu concentrat de românitate, cu structuri stabile de esență țărănească, cu orânduială străveche, așa cum era în timpul copilăriei mele, momente
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
am scris am încercat să scot în relief oamenii de lângă noi cu conduită exemplară, dar pe care adesea nu-i remarcăm în zorul cu care suntem presați de timp. Pentru că iubesc în aceeași măsură și literatura și literații, m-am aplecat cu admirație și respect asupra unor cărți și asupra autorilor lor, pentru a pune în lumină căutările lăuntrice care duc la esență, străduindu-mă să surprind, de cele mai multe ori, concretețea unei clipe. Scrisul meu s-a așternut întotdeauna cu entuziasm
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
apoi să poată fi „gustate” cu bucurie și interes de către cititorii însetați de minunățiile acestei lumi. Zâmbesc astăzi vieții cu recunoștință pentru că mi-a oferit, spre încheierea destinului meu pământean, un complex de împrejurări ce mi-au permis a mă apleca asupra scrisului aducător de picuri de lumină din izvorul bucuriei curate și înălțătoare. Zâmbind vieții, am încercat să mă înalț prin scrieri dincolo de clipă, să explorez cu sufletul și mintea adâncuri de nepătruns și să-mi potrivesc pașii pentru a
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
Proaspete legume și vreo patru ouă moi, Mezeluri, pâine neagră, cu unt și dulceață Și-un suc de fructe, ea fiind o sugăreață. Cu un furou cam scurt în care adormise Simții parcă ceva urcând pe noi abscise. Când, se-aplecă neașteptat de mult spre mine, Zicând: -azi ar trebui să fac sex cu tine, Și asta repede acum, fără preludiu, Fără a moșmondi cu plictis și cu studiu. Brusc m-am luminat și am scăpărat cu ochii, Eu adeptul chinuit
ORARUL DIMINEŢII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364417_a_365746]
-
ajuns pe locul unde căzuse. Dintr-o dată a simțit cum amintirile năvăleau în ea cu toată durerea. Atunci nu observase că în apropiere era un palmier, așa că s-a rezemat de el și a privit ca hipnotizată locul. S-a aplecat apoi și a aprins o lumânare pentru sufletul băiatului ei, iar Isac a făcut același lucru. Când a ridicat ochii, se simțea ca o umbră și a privit lung spre restaurantul care se renova și s-a gândit amintindu-și
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
se fi aflat sub o brutală influență străină, se află și domnul Valeriu Rață. În cazul lui Valeriu Rață, postura de bun român în care mi s-a arătat are o particularitate care mi-a accentuat interesul de a mă apleca asupra acestui portret pe care i-l dedic, cu o declarată simpatie. Dl. Valeriu Rață este, ca în multe nuclee familiale din Basarabia, fiul unei familii mixte, mama dânsului fiind ucraineancă. Fiul acestei familii româno-ucrainene avea libertatea să îmbrățișeze cultura
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
ai parcat lângă un magazin, nefiind loc acolo, dovada renumelui și a aglomerației dinăuntru. Acolo la magazin o rochie îți atrăsese privirea, dar uitându-te la firma parcă ți se înroșise și fruntea, însă mai mult ghicisem asta pentru că ai aplecat capul ușor scuturându-l pornind să pleci.. am grăbit pasul și te-am cuprins de mijlocel crezând că-i mare nevoie. La masa obișnuită, chelnerul vine direct cu niste flori și ți le întinde direct. Tu mirosindu-le te uiți
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
În acest context, poeta stă între Mărginire și Nemărginire, defel derutată, ea știe că locul din care pornesc în lume și în viață, toate visele , locul tainic al fiecăruia om, punctul de legătură cu Cosmosul ființei este Copilăria. Acolo se apleacă peste gânduri, ia în răspăr poveștile cu izvoare și alte locuri de o simplitate seniorală, uimitoare. Viorela Codreanu Tiron este poeta care nu se teme să folosească sintagmele și în volum, abundă întrebările. Este un semn de maturitate, de înțelepciune
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
ce-i părea mai fierbinte decât apa și atingerea petecului de păr mărunt și negru, puternic cârlionțat și mătăsos, l-a depășit. S-a apropiat de ea până ce trupurile s-au atins și a simțit-o cum începe să tremure. Aplecat asupra ei, i-a sărutat umerii și gâtul, ușor, ca într-o trecere întâmplătoare, strângând-o cu ambele brațe. Simțind-o cum se încordează și începe să-l împingă cu palmele ei firave, a început să-i șoptească la ureche
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
lui Dumnezeu în chip voit dimpotrivă, se poartă cu trândăvie și nesupunere față de acesta, ne spune Sfântul Isaac Sirul, „e lăsat, fără îndoială, de Dumnezeu, să cadă în încercări ca să nu rămână virtutea nelucrată și din multă nelucrare, să se aplece spre altele și mai rele”70. Un semn al răbdării bolii și al culegerii foloaselor ei este acela că, simțind boala și purtându-o, nu mai simțim din partea ei „tulburarea pătimirii” 71, adică o suportăm cu nădejde și răbdare, ca
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
Dezbracă-mă de ancestrale vini, Și-acoperă-mă cu adâncul mării! De vrei să mă acunzi la pieptul tău, Să nu mă mai descopere păcatul, Citește-mi rugăciunea , când la altul Îmi pleacă gândul fără gândul tău! Și-nvață-mă să mă aplec spre mal, Când îmi citești în stele jurăminte... Să-mi scrii în palme sacrele cuvinte! Eu, pas uitat , tu urma unui val... Referință Bibliografică: Eu- pas uitat / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie
EU- PAS UITAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361457_a_362786]
-
culorilor ce-i încântau privirea... Viața e frumoasă și lumea asta a noastră nu știe ce dar minunat are de la Dumnezeu! Își spuse în gând Ilona, îndreptându-și privirea spre salcâmii înfloriți.Florile albe îi prinseră albastrul ochilor și se aplecară să o mângâie cu parfumul lor suav.Se abandonă senzației de bine încercând să nu se mai gândească cum ajunsese în stradă.Nu-și mai amintea nimic decât glasul ca o sentință al colegului ei de liceu, Silviu Papadopol, doctor
NINGE CU FLORI DE POMI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361463_a_362792]
-
Doar m-ai văzut de atâtea ori... - Da și te-am văzut și mai goală decât atât.. - Hei! Cum îți permiți.... Scuză-mă!... Cu ce ocazie? - Anca, hai să fim serioși. Te mai schimbi pe ici pe colo, te mai apleci, halatu-i scurt, e decoltat, mai scapă câte un nasture neprins și, în plus, nici acolo nu porți sutien, ce naiba! Îți stă foarte bine goală, ești ideală în atelierul unui sculptor... - Nu se poate! Ce faci, doctore? a întrebat ea pierdută
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
o mai caut? a rămas cu sărutul de sânge pe buzele tale , când pădurea urla de durerea reînvierii și eu mă sfârșeam linșată de privirea ta goală de mine. Răscrucea viselor este acum a coșmarurilor. eu , spre care să mă aplec? Caut mereu în mine și nu găsesc nimic din ceea știu că am. ce am făcut cu mine? cui m-am risipit toată? De undeva , dintr-un rând de poveste o fărâmă din mine scâncește , parcă a implorare. cine să
FUGĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361501_a_362830]
-
Către public): Ăsta da, cuc fericit Sărmanul de el! Nu eu Cucu. Cu-cu! Eu cu-cu! Se aude soneria. CUCU: Da, mamăă!... A venit tovarășa noastră de la serviciu (deschide ușa soției). DOAMNA CUCU: (Îmbrăcată tinerește, fustă nu pantaloni, se apleacă și-și sărută soțul pe frunte. Cucu se comportă ca un motan alintat): Ce mai faci măi Cuculeț? Ți-a fost dor de mine? CUCU: Dor mărunt, dor mărunt. Mișcare liberă. Doamna Cucu trece în dormitor, se schimbă, apoi în
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
floare de colț cu rădăcină cu tot; știu că n-am voie , dar e pentru tine, și tu meriți orice! Ieri, când am urcat cu Dragoș pe munte am găsit ceea ce îți dorești de atâta vreme...e a ta! Se aplecă spre brațwlw întinse ale Ilonei și o sărută; se lovi de o lacrimă pe obrazul Ilonei... -David, eu nu voi mai putea merge! -Și care este problema? Spuneai că ești pregătită! Doar nu te așteptai să-ți plâng de milă
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
din Bucureștiul anului 1989. Iau pulsul societății românești de dinaintea Revoluției din decembrie. Istoria mă fascineză și înromanul „Dantelă de Babilon” încerc să redau starea de fapt acutală, reverberațiile unui măcel uman fără frontiere, terorismul. În „Femeie în fața lui Dumnezeu” mă aplec spre civilizațiaSamizegetusei și credința bătrânului Zamolxes, darfac și trecerea spre condiția femeii în lumea de azi. „Graalul”... este un graal al meu, personal. O căutare prin destin și obârșie a uneilumi pe care sigur că am avut-o, dar am
DEŞI A PUBLICAT 20 DE CĂRŢI ŞI A PRIMIT 30 DE PREMII, SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA MELANIA CUC CONTINUĂ SĂ FIE EA ÎNSĂŞI, CEA OBIŞNUITĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361490_a_362819]
-
divin, Nina are confirmarea și revelația viitorului. Emanuel „alerga neobosit în toate părțile, pentru a-i ajuta pe cei suferinzi. Ridica scaune cu rotile, ducea de mână orbi. Îi mângăia pe copiii infirmi și le dădea bomboane. Se oprea, se apleca, își dăruia zâmbetul.” Venise rândul ei să se apropie de el, să îl susțină, să îi arate că l-a iertat. Iar Nina nu se dă înapoi. Emi „redescoperi în ochii ei lumina dragostei pentru el. Arăta ca un foc
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
se dezbrace; vânos, uscat, păros că o maimuță, individul dădu la iveală un utilaj sexual de-a dreptul monstruos. Fascinată, Rodica privi organul care se erecta rapid, ajungând la 27 cm. Cu o miscare bruscă, Puleașcă o răsturna pe canapea, aplecându-se deasupra ei. Rodica D.D.T. fu scuturata de un spasm involuntar. Își strecura mâna între ei, în jos, conducându-l, lăsându-se pătrunsa. Tremurând ușor, începu să se miște în ritmul lui Puleașcă. Acesta o posedă din ce in ce mai violent, pana cand
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]