6,399 matches
-
Vultur, spuse Cerkasov, sunt de acord. Dacă Ignatius e de părere că acest studiu nu ne face rău, atunci sunt și eu de acord. Știi, îi datorăm multe. Ne-a ajutat să punem bazele unei... comunități... suportabile. Mulțumită inteligenței sale ascuțite și demistificatoare. — Vă mulțumesc amândurora, zise Vultur-în-Zbor. — Bine-ai venit în K, rosti Aleksandr Cerkasov, întinzându-i degetul mare. Vultur-în-Zbor își zise: Am ajuns. Bărbații se alăturară doamnelor. Elfrida veni la soțul ei și-i spuse: — Ignatius, tocmai îi povesteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o mai auzisem decât o singură dată, în scurta lui diatribă la adresa autorității. Trandafirul este cel mai prețios lucru de pe insulă. Nu pot accepta să fie pus în primejdie. Mă ajuți? Am fost cucerit de ardoarea acelor ochi strălucitori și ascunși. — Cum? am întrebat. — Singur nu sunt sigur că pot s-o fac, a zis el. Va fi nevoie de voințele noastre reunite. Trebuie să-l izgonim pe vandal de pe insulă. L-am vizitat pe Dota azi-noapte și mi-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Maxilarul ei ferm, prelung și subțire era încleștat și împins în față, iar gura-i mare, mare, nu avea nici o urmă de zâmbet. Nasul scurt și drept era flancat de pomeții ca niște lame sau ca niște stânci albe și ascuțite. O față prelungă, cu oasele puse în valoare perfect de ochii mari, strălucitori ca două ape, de culoare celui mai închis albastru ultramarin, ochi prin care aproape că puteai vedea, ochi care vedeau fără efort prin tine. Și, încadrând capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Lumânările pâlpâiau, gata să se stingă. Timpul explorărilor trecuse, ca și cel al sărutărilor, al mângâieilor și al frământărilor, și ea îngenunche deasupra lui, cu bogăția aceea aurie revărsându-i-se peste față ca un stufăriș des, cu ochii ultramarini ascunși, cu mâinile lungi ale bărbatului frământând și mângâind sânii ei mici și ridicați, cu coapsele femeii fremătând ușor pe măsură ce cobora, după care Vultur-în-Zbor s-a trezit în ea. Tot atât de ușor, făcând ca totul să dureze, pulsația vie a cărnii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fel de labirint triunghiular neregulat, iar fața care dădea spre treptele ce urcau reprezenta baza ondulată a triunghiului. Ușa principală era amplasată spre colțul din stânga bazei. Celelalte două fețe erau încă și mai neregulate decât partea din față. Un sub-triunghi ascuțit și protuberant ieșea în afară undeva în partea stângă, iar un altul sub-triunghi, mai puțin ascuțit, dar mai mare, strica aspectul părții drepte. înăuntru Vultur-în-Zbor și Media descoperiră un șir uimitor de încăperi legate una de alta. Prima dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a triunghiului. Ușa principală era amplasată spre colțul din stânga bazei. Celelalte două fețe erau încă și mai neregulate decât partea din față. Un sub-triunghi ascuțit și protuberant ieșea în afară undeva în partea stângă, iar un altul sub-triunghi, mai puțin ascuțit, dar mai mare, strica aspectul părții drepte. înăuntru Vultur-în-Zbor și Media descoperiră un șir uimitor de încăperi legate una de alta. Prima dintre ele era holul de piatră în care s-au trezit când au intrat, o cameră austeră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
propriului ei destin. Bun. Așa aleg să fiu. Omul este liber să-și aleagă modul în care vrea să piară. Eu mi-am ales o Moarte frumoasă și am transformat-o după chipul meu. își coborî vocea, renunțând la tonul ascuțit, iar atitudinea lui deveni una conversațională. — Oamenii obișnuiți, spuse el, adică muritorii, rămân nedesăvârșiți din pricina bătrâneții și a morții. Pe măsură ce anii le aduc înțelepciune, puterile îi părăsesc și o transformă în prostie, așa că atunci când Moartea vine să îi ia, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Dar modelându-te pentru mărețul meu plan, te-am recreat în întregime, ca și când ai fi fost făcut din lut umed. — Nu te cred, spuse Vultur-în-Zbor, iar Grimus râse. — O Moarte sceptică, zise el. Bun, bun. Vocea lui își recăpătă tonul ascuțit, oficial, iar degetele i se agitară mai mult ca niciodată. — Negi faptul că, alegându-te pe drept Subiect, ți-am remodelat viața de atunci încolo? Negi faptul că, luând-o pe sora ta din tribul axona, ți-am provocat expulzarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în alta, eu n-am găsit niciodată Trandafirul. în alta, eu continui să trăiesc, prizonier etern al propriilor mele idei. Dar aici totul trebuie să fie așa cum am plănuit. Mâinile i se agitau acum nebunește. Vocea îi era pătrunzătoare și ascuțită. — Și dacă n-aș fi rezistat febrei Dimensiunii? întrebă Vultur-în-Zbor. — N-ar fi fost cu putință, răspunse Grimus. Ionii tăi erau prea puternici. Observă modalitatea pe care ai folosit-o ca să-ți învingi monștrii: haosul. Adevărata armă a distrugătorului. Inconștientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se afla Trandafirul și se apropie de Grimus. Apoi, trăgând cu putere aer în piept, apucă mânerul care i se oferea, al - ce era acela? - Subsumantului. Ultimul lucru pe care și l-a amintit ca Vultur-în-Zbor era vocea înaltă și ascuțită a lui Grimus, care spunea încântat: — Bătrâna mea mamă îmi zicea întotdeauna că trebuie să-i păcălești pe oameni ca să accepte idei noi. îEu am fost Vultur-în-Zbor.) îEu am fost Grimus.) Eul. Eul meu. Eu însumi și el, singuri. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-n față, știind ce trebuia să se întâmple. Grimus a spus: — Am aflat tot ce am vrut să aflu. Am fost tot ce am vrut să fiu. Sunt desăvârșit. Am plănuit asta. E timpul. Dar în vocea lui subțire și ascuțită se simțea nesiguranța Vulturului subsumat dinăuntrul lui, a celui de-al doilea eu, care protesta. El nu își alesese această moarte. Flann O’Toole a spus: — Unde-ți este mașinăria, domnule Grimus? Ai ținut-o ascunsă de servitoarea ta, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am observat pentru prima oară cât de preocupat părea, în ciuda feței sale inexpresive. Semăna cu un cartof, crestat și noduros, singurul element uman fiind ochii mici și atât de adânciți în carne încât ar fi fost nevoie de cel mai ascuțit cuțit pentru a-i scoate. Încă reușește să-i convingă pe rarii musafiri nepoftiți că se poate descurca singur în caz de nevoie, în ciuda unui corp la fel de impunător ca masivul birou de mahon incrustat cu aur în spatele căruia stă; ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mă plătesc, și atunci va trebui să vin pe-aici să îl bat pe David ca să îmi semneze cecul. — E greu să mi te imaginez bătând pe cineva. —Ai face bine s-o crezi, am spus pe un ton mai ascuțit decât aș fi vrut. Sebastian se uită la mine: — Îmi pare rău, cred că am spus ceva ce nu trebuia. Bău niște șampanie. —Ei bine, îndepărtându-ne puțin de la subiect - continuă el -, cum se poate ca o persoană într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
doar ca să scap de David. — N-ai făcut decât să anticipezi. M-aș fi oferit oricum. — Bine, dacă ești sigur... Am traversat sala înspre surorile gemene și mulții lor însoțitori, care se tot foiau în fața ușilor rotative, vocea înaltă și ascuțită a Belindei distingându-se de flecăreala generală. M-am oprit la recepție ca să îmi iau rămas-bun de la Bill; Sir Richard Fine era deja acolo, vorbind pe un ton scăzut cu partenerul său, Henry. Auzindu-ne că ne apropiem, ne privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Jorge Aldaya și Julián Carax. Părintele Fernando Își strînse buzele și Își arcui o sprînceană. — Julián a murit acum mai bine de cincisprezece ani, iar Aldaya a plecat În Argentina, zise el sec. — Dumneavoastră Îi cunoșteați? Îl Întrebă Fermín. Privirea ascuțită a sacerdotului se opri asupra fiecăruia dintre noi Înainte de a răspunde. — Am fost colegi de clasă. Pot să vă Întreb de ce vă interesează chestiunea? Mă tot gîndeam cum să răspund la Întrebare, cînd Fermín mi-o luă Înainte. — S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
creierul și Îi lipsea răbdarea, se complăcea În a-i Înfuria pe dascăli punîndu-le sub semnul Îndoielii toate afirmațiile, prin aplicarea unor jocuri de dialectică ce trădau atît ingeniozitate, cît și o cruzime Înveninată. Ceilalți se temeau de limba lui ascuțită și Îl considerau ca aparținînd unei alte specii, ceea ce, Într-un fel, nu era chiar nepotrivit. În ciuda trăsăturilor sale boeme și a tonului aristocratic pe care Îl afecta, Miquel era fiul unui industriaș Îmbogățit pînă la absurd prin fabricarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
efigia unui Înger purificator, fusese abandonată În interiorul unei fîntîni ce Împodobea grădina. Silueta de marmură Înnegrită strălucea ca un spectru sub stratul de apă ce se revărsa În bazin. MÎna Îngerului de foc se ridica din apă; un deget acuzator, ascuțit ca o baionetă, arăta spre intrarea principală a locuinței. Poarta din stejar sculptat era Întredeschisă. Am Împins ușa și m-am aventurat cîțiva pași Într-un vestibul cu aspect de peșteră, cu pereții fluctuînd sub mîngîierea unei lumînări. Am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
catedrală, se apropie de ea un bărbat pe care Îl recunoscu ca fiind Zacarías. Era Îmbrăcat ca Întotdeauna și Își ținea În poală motanul negru. Nu Îmbătrînise nici măcar cu o zi și avea aceleași unghii magnifice, de ducesă, lungi și ascuțite. Îngerul Îi mărturisi că venea el Întrucît Dumnezeu nu avea de gînd să-i răspundă la rugi. Zacarías Îi spuse să n-aibă nici o grijă fiindcă, Într-un fel sau altul, avea să-i trimită el o odraslă. Se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de unul singur prezența casei, să o explorez Înainte ca Bea să apară și să pună stăpînire pe ea. M-am oprit o clipă să contemplu fîntîna și mîna Îngerului ridicîndu-se din apele cu tente stacojii. Degetul arătător, acuzator, părea ascuțit ca un pumnal. M-am apropiat de marginea bazinului. Chipul sculptat, fără privire și fără suflet, tremura sub suprafața apei. Am urcat treptele ce duceau spre intrare. Ușa principală era Întredeschisă cîțiva centimetri. Simții un val de neliniște, căci credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
era foarte limpede că una e patul și alta e faptul. Sophiei i-a fost Îndeajuns să Încrucișeze o privire cu don Ricardo ca să-și dea seama că era pierdută pentru totdeauna. Aldaya avea o privire de lup, hulpavă și ascuțită, care Își deschidea drum și știa unde și cînd să-și plaseze mușcătura mortală. Aldaya i-a sărutat mîna Încetișor, mîngîindu-i cu buzele nodurile degetelor. Tot ceea ce pălărierul distila În afabilitate și entuziasm, don Ricardo emana În cruzime și putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și alungit. Un ciob de sticlă. — Julián... a șoptit Miquel. Figura s-a oprit brusc. Miquel a auzit ciobul căzînd pe pietriș. Chipul lui Julián s-a desprins din Întuneric. O barbă de două săptămîni Îi acoperea trăsăturile, acum mai ascuțite. — Miquel? Incapabil să sară de partea cealaltă sau măcar să facă drumul Îndărăt spre stradă, Miquel a Întins mîna. Julián s-a ridicat pe lîngă zid și, strîngînd cu putere pumnul prietenului, i-a atins fața cu palma. S-au privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Din cărți de joc castele fermecate, Eu nu ridic și nu sfărâm iluzii, Vorbesc ca un măgar, dar am dreptate . Știu zeci de mii de lucruri despre lume, Dar vezi tu, doamnă, nu sunt erudit, Și mintea mea e lamă ascuțită, Deși-s așa cum spui :un necioplit . Sunt sincer, doamnă, ce mai pot să pierd, De viață și de moarte nu îmi pasă, Sunt un banal ratat și mă complac, Nu poți schimba nimic, așa că lasă .
Răspuns. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_837]
-
nesfârșite diversitas și metamorfozelor. În iconografie, diavolul apare cu trupul păstrând o siluetă antropomorfă, dar forma, creată de Dumnezeu “după chipul și asemănarea sa”, este pervertită, transformată monstruos prin diformități sau prin adăugarea unor caracteristici animale (cioc, bot, coarne, urechi ascuțite, aripi de liliac, coadă, corp acoperit de păr, gheare de pasăre de pradă). Pe lângă diavolul terifiant, există de asemenea un diavol “grotesc” sau “ridicol”, așa cum este înfățișat de Creangă. Departe de a fi un personaj înspăimântător, diavolul apare slab, lipsit
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
tăriile”, spuse foarte serios interlocutorul cu brațul metalic, „și că În natură contrariile se atrag, aș tinde să cred că răul dumneavoastră pornește de la ovare...” „Deocamdată, ovarele lipsesc.” Spunând asta, Noimann se strădui să schițeze un zâmbet, dar o durere ascuțită Îi brăzdă În lung și În lat abdomenul. „Păi, tocmai această lipsă vă face să suferiți atât... Golul atrage gol și plinul plin”, filozofă celălalt. „Gândiți-vă, câți oameni nu ajung la sinucidere tocmai din cauză că nu reușesc să-și umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lor altele, curate, inginerul Edward, pocnind din două degete, transformă urechile de câine Într-un triplu careu de ași, iar perechile de urechi de pe pleoape le acoperi cu doi șeptari, unul de caro, altul de treflă. Chelnerița scoase un strigăt ascuțit, scăpă tava și cârpa jos, zbughind-o În fugă la bucătărie. Între timp, Satanovski intrase parcă În transă. Bărbia i se mișca din ce În ce mai agitat, ochii i se roteau În cap, iar degetele rășchirate deasupra mesei executau un dans ciudat. Lingurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]