8,316 matches
-
cap neîncrezătoare, deși asta ar fi explicat de ce mă aflam acolo. Îmi aminteam doar că eram În studioul de dans, promițându-i Angelei să creez un final potrivit coregrafiei. Începusem să dansez și apoi...apoi... Am oftat. Restul era negru. Asistenta Îmi zâmbi drăgăstos. ― Sunt În regulă? am Întrebat ca să mă asigur că durerile mele nu prevesteau nimic grav. ― Nu e nimic grav, zise ea, citindu-mi gândurile. Din păcate Însă, te-ai lovit destul de rău la cap și probabil de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
o oglindă, am spus rece. ― Mai târziu, zâmbi ea În timp ce eu Îi aruncam o altă privire otrăvită. Îmi era mai ușor să o Învinuiesc pe ea pentru situația deplorabilă În care mă aflam. Mi am acoperit fața cu plapuma În timp ce asistenta plecă să cheme doctorul. Nu aveam de gând să stau În spital! mi-am urlat În gând. Doctorul a venit imediat. I-aș fi dat cel mult cincizeci de ani, având În vedere felul În care arăta. Zâmbea cald, Într-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mână pe umăr. ― Să sperăm că vei avea, scumpo. 11 ― O să fie bine. Maria mă strânse de mână. ― Așa e, spuse tata, care mă ținea de cealaltă mână. Se va termina totul curând. Nu mă puteam opri din tremurat. O asistentă mă conduse Într-o Încăpere din spital, Întrebându-mă de ce păream atât de speriată. Nu m am obosit Însă să-i explic. M-am așezat cuminte În poziția indicată de ea, sperând că Într-adevăr totul va fi bine. Apoi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
sonate, care scăpase din camera din pod în care fusese încuiată. —Bună, am răspuns eu. întoarce-te în pat, am adăugat pe un ton prietenos, dar hotărât. Acum, speram eu, avea să mă lase să mă culc la loc. — Sunt asistenta din tura de noapte, mi-a explicat ea. Iar eu sunt Clovnul Coco, am zis eu. Dacă mă provoca, puteam să fiu și mai nebună ca ea. Haide, ești de serviciu la micul dejun! —De ce nu e Chaquie de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se elibereze, nebuna cu lanterna a apărut din nou. —Te-ai trezit! Ce fată bună! a zis ea dând cu ochii de mine. îmi pare rău că a trebuit să facem cunoștință în felul ăsta. Eu sunt Monica, una din asistentele de noapte. Am mutat repede periuța de dinți ca să pot da mâna cu ea. Părea drăguță și amabilă. Maternă. Deși nu semăna deloc cu mama. Ușa de la baie s-a deschis într-un final, iar Oliver, tipul care semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Don agitat. Idiotule! Cum o să se simtă bine? Pentru numele lui Dumnezeu, las-o să stea jos! Agitându-se și făcând un ocol primejdios fiindcă tocmai alunecase pe o răzătoare, Don m-a condus către un scaun. —Să chem o asistentă? Chemați asistenta! le-a ordonat lui Stalin și lui Eamonn. Bagă-ți capul între urechi!... Am vrut să spun între genunchi. Nu, am spus eu cu o voce pierită. Mă simt bine. A fost din cauza ouălor și pentru că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Idiotule! Cum o să se simtă bine? Pentru numele lui Dumnezeu, las-o să stea jos! Agitându-se și făcând un ocol primejdios fiindcă tocmai alunecase pe o răzătoare, Don m-a condus către un scaun. —Să chem o asistentă? Chemați asistenta! le-a ordonat lui Stalin și lui Eamonn. Bagă-ți capul între urechi!... Am vrut să spun între genunchi. Nu, am spus eu cu o voce pierită. Mă simt bine. A fost din cauza ouălor și pentru că n-am dormit destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puțin acum o să pot să-i dovedesc că nu e nimic în neregulă cu mine. După asta, amândoi am râs conspirativ de prostia celorlalți oameni. De câteva ori în ziua aia le-am surprins pe Acritura Kraut și pe Celine, asistenta din tura de zi, discutând despre mine. La ora ceaiului, chiar înainte de momentul festinului cu chipsuri, a apărut Celine, care mi-a spus: —Rachel, pot să vorbesc puțin cu tine? Apocalipsa de neevitat era pe punctul să se declanșeze. în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
neevitat era pe punctul să se declanșeze. în timp ce restul pacienților a început să urle „Ooooo, Rachel, de data asta ai pus-o de mămăligă“ și „Pot să mănânc eu chipsurile tale?“, Celine m-a condus, cu capul plecat, în cabinetul asistentelor. Era ca atunci când, la școală, eram dusă în cabinetul directorului. Dar, spre surprinderea mea, Celine nu părea supărată pe mine. Nu arăți prea bine, mi-a spus ea. N-ai arătat bine toată ziua. —N-am prea dormit azi-noapte, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
viața mea! —E teribil de distractiv, a zâmbit ea. Biata de tine! Ce tristă trebuie să fii dacă așa ceva ți se poate părea distractiv, mă gândeam. — Toată lumea se descarcă, a continuat ea, și e singurul moment din săptămână când nici asistentele, nici consilierii nu sunt de față, așa că puteți să faceți mișto de noi... Când a zis chestia asta, mi-am dat seama că ăsta era unul din lucrurile care mă sâcâise toată ziua. Pacienții erau rareori singuri. Chiar și în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
adăugat ea, mai târziu, în cursul acestei săptămâni, o să mai vină și iubita ta. Curând după asta ședința s-a terminat. Josephine i-a spus lui Neil „Păstrează sentimentele“ - indiferent ce-o fi însemnat asta. Apoi, ea și una dintre asistente au luat-o pe Emer de-acolo. Pacienții și cu mine am rămas în Sala Abbot, privindu-ne stânjeniți. Chaquie și Clarence au dispărut bolborosind ceva despre așezatul mesei. Neil stătea cu capul așezat pe brațul scaunului. A ridicat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Gilmour de la Pink Floyd. O să-i arunc cizmele de motociclist în râul Hudson. în timp ce Luke era încălțat cu ele. Dar, în clipa aia, eram o cârpă. într-o mișcare gen polițistul bun/polițistul rău, Billings a chemat-o pe Celine, asistenta. Care m-a luat cu ea în cabinetul asistentelor, unde mi-a făcut o cană de ceai dulce, pe care nu i l-am aruncat în față și pe care, spre surpriza mea, l-am băut simțindu-mă mai liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
motociclist în râul Hudson. în timp ce Luke era încălțat cu ele. Dar, în clipa aia, eram o cârpă. într-o mișcare gen polițistul bun/polițistul rău, Billings a chemat-o pe Celine, asistenta. Care m-a luat cu ea în cabinetul asistentelor, unde mi-a făcut o cană de ceai dulce, pe care nu i l-am aruncat în față și pe care, spre surpriza mea, l-am băut simțindu-mă mai liniștită. 24tc "24" —Vedeți voi, Luke nu e un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lucra el. —Aaaaaa, au răsuflat ei cumva ușurați. De la Vioara Orbului. Scăpasem ca prin urechile acului. S-au întors unii către ceilalți și au dat afirmativ din cap: „De la Vioara Orbului. De la“. După-amiaza mi-o petrecusem cu Celine, în cabinetul asistentelor care era foarte intim. Dar în ciuda atmosferei intime a cabinetului, a prezenței materne și benefice a lui Celine și a cantității impresionante de biscuiți cu ciocolată, devenisem aproape isterică din cauza agitației. Treceam prin chinurile damnaților întrebându-mă ce altceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că e rău, ca să poți să demolezi orice informație pe care el ne-o dă despre dependența ta. De ce avea femeia asta senzația că știe atât de multe despre situația mea? m-am întrebat. Nu era decât o nenorocită de asistentă. Care nu era bună decât să înfigă termometre în popourile pacienților! 25tc "25" în clipa în care am devorat și ultimul Club Milk din rezerva lui Celine, ceilalți pacienți au ieșit și ei de la terapia de grup. Venise vremea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
micul dejun și am trecut în echipa lui Clarence, care se ocupa de prânz, ceea ce însemna că puteam să dorm mai mult și că nu mai aveam de-a face cu ouăle. Al doilea a fost că Margot, una dintre asistente, m-a cântărit și s-a dovedit că ajunsesem la mai puțin de cincizeci și trei de kilograme, performanță la care visasem aproape toată viața. Dar când Margot a spus „E bine, ai mai pus un kilogram“, am fost uluită. —De când? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
minute, după care am urlat către toți cei din sala de mese: Are cineva vreun analgezic? Mi-au trebuit vreo câteva clipe ca să înțeleg de ce toată lumea se cutremura de râs. M-am dus aproape în genunchi la Celine, care era asistenta de serviciu în noaptea aia. — Mă doare îngrozitor măseaua, am scheunat ținându-mă de falcă. Poți să-mi dai ceva pentru durere? Niște heroină ar fi numai bună, am adăugat. — Nu. Eram uluită. —N-am vorbit serios când am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în viață, am plâns de durere. Adică, din cauza unei dureri fizice. Pe la miezul nopții, Chaquie n-a mai suportat perpeleala mea și felul în care îmi zgâriam perna, chinuită de durerea aceea îngrozitoare, așa că s-a dus jos, la cabinetul asistentelor. — Faceți ceva cu ea, a zis Chaquie cu voce ridicată. E în agonie și nici eu nu pot să adorm. Iar mâine vine Dermot pe post de Cealaltă Persoană Implicată. Și-așa mi-e greu să dorm. împotriva dorinței ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
om matur din viața ta, mi-a sugerat ea. Ca pe primul lucru înfricoșător pe care ai reușit să-l faci fără să apelezi la droguri. —Of, pentru numele lui Dumnezeu! am bolborosit eu printre dinți. Chiar dacă Margot, una dintre asistente, a mers cu mine, toți pacienții m-au invidiat. —O să încerci SĂ EVADEZI? a vrut să știe Don. Sigur că da, am mormăit eu cu mâna la falca umflată. —O să trimită leoparzii să te caute, mi-a amintit Mike. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Fetița de paisprezece ani de la recepție nu putea să-și dezlipească ochișorii de la mine. îmi dădeam seama ce gândea. Eram o ciudățenie, o neadaptată, cineva care trăia la periferia vieții. Amărâtă, am presupus că toată dimineața își dăduse coate cu asistentele, zicând: —Cum o fi drogata? M-am simțit profund neînțeleasă. Fetița aia mă judeca doar pentru că eram internată la Cloisters, dar înțelesese totul complet greșit. Eu nu eram una dintre ei. Chicotind fără prea multă discreție, fetișoara mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
De ce trebuie să fiu înaltă?“ i-am întrebat. Iar ei mi-au răspuns că trebuie să fiu înaltă ca să pot pune lucrurile în spațiile de depozitare de deasupra scaunelor. Ceea ce, cum știe toată lumea, e o minciună sfruntată, pentru că atunci când ești asistentă de zbor rolul tău e să ignori toate femeile și să le lași să se descurce singure. Iar dacă e vorba de un bărbat care are nevoie de ajutor, atunci îi arăți caninii și-l lași să se descurce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vânt și după felicitare, discurs, toate urările de bine, lacrimile, îmbrățișările și promisiunile de genul „O să-mi fie dor de tine“. Până și Sadie-sadica, Efervescenta-recepționera și Finbar, grădinarul idiot au venit să-mi ureze numai bine. Plus doctorul Billings, toate asistentele, consilierii și, bineînțeles, pacienții. Am ținut și eu același discurs pe care l-a ținut toată lumea. Cum atunci când am venit eram convinsă că nu e nimic în neregulă cu mine, cum le-am plâns de milă celorlalți etc. Pacienții m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așezat comod în scaunul ei rotitor așteptând relatarea cadru cu cadru și-a început să-și înfășoare în jurul degetului una dintre buclele ei de un roșu înflăcărat. În ultimii cinci ani, eu și Mara susținusem un dialog constant. Începusem ca asistente la P și P în aceeași lună, iar scara ierarhică am urcat-o tot împreună. Mara a devenit una dintre cele mai apropiate prietene ale mele. Ea părea prindă rapid tot ceea ce era de știut despre companie și despre jucătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-urilor din The New York Times. Femeia asta făcea ceva foarte bine. și acum voia să discute cu mine? Înainte să m-apuce emoțiile, am format numărul de la biroul lui Vivian Grant. — Grant Books, cum vă pot ajuta? mi-a răspuns direct o asistentă cu voce obosită. — Aș putea vorbi, vă rog, cu Vivian Grant? Capul Marei s-a ițit încet deasupra zidului despărțitor, cu o sprânceană ridicată artistic, în sus. — Cine să spun că o caută? m-a întrebat asistenta. — Claire Truman. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
răspuns direct o asistentă cu voce obosită. — Aș putea vorbi, vă rog, cu Vivian Grant? Capul Marei s-a ițit încet deasupra zidului despărțitor, cu o sprânceană ridicată artistic, în sus. — Cine să spun că o caută? m-a întrebat asistenta. — Claire Truman. Sunt o prietenă a lui... Am auzit declicul produs de cineva care a ridicat receptorul pe o altă derivație. — Poți să ajungi aici într-o jumătate de oră? m-a chestionat Vivian. I-am recunoscut vocea profundă, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]