3,711 matches
-
spre o noapte complice și euforică. Conachi n-are propriu-zis preferință pentru un anotimp sau pentru o oră anumită. Lipsește dealtfel În poemele lui orice referință la rotirea anotimpurilor. Iubirea nu-i În funcție de schimbarea vremii. Înamoratul nu depinde de poziția astrelor. El iubește mereu, vara și iarna, cu statornicie și egală intensitate. Timpul erotic nu este, În această epocă, În legătură secretă cu timpul cosmic. Conachi, ca profesionist al amorului, iubește „zi și noapte”, fără răgaz, indiferent la rotirea anotimpurilor. „Nopți
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
e vorba mereu de muieri și de dragoste. În Calendarul lui Bonifatie Setosul trece „fămeia frumoasă” În rîndurile lucrurilor faste, alături de punga de galbeni plină, de mîncarea și băutura bună... Cum există o legătură directă Între fapta bețivului și mișcarea astrelor, Pann Îi studiază consecințele. Dacă bărbatul sau muierea, de pildă, se ivesc dimineața cu capul plin de rachiu, atunci - „atuncea e Întunecimea soarelui Învederată”. Situația nu interesează tema noastră. Nici situația, nici consecințele. Dar vine numaidecît alta care are legătură
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
petrece între Turci și Creștini, cât și despre schimbările Statelor din Italia, și despre reînnoirea Bisericii de-a lungul anului 1538 lucru miraculos, de Mastro Antonio Arquato din Ferrara. În timpul călătoriei, călugărul Lucio nu încetase nicio clipă să argumenteze înrâurirea astrelor asupra evenimentelor din viața oamenilor. Tommaso tot îi punea întrebări, subiectul îl pasiona fiindcă îl ducea cu gândul la unele ritualuri la care asistase în copilărie. Aproape toate femeile din Stilo cunoșteau descântece și citeau semne în evoluțiile și poziția
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
entități bisericești, de favoruri speciale. Dimpotrivă, era dușmănit chiar și de cei, ce cunoscându-i operele, se temeau să nu-i devină complici. Papa Urbano, după primirea entuziastă, după prietenia și experiențele de magie și după învățămintele primite în legătură cu influența aștrilor și alte tainice inițieri, îl lăsase de izbeliște, compromis fiind și rău văzut de sinod și, deci, temător de a fi el însuși considerat eretic dacă s-ar fi opus tuturor. Existau însă cei care voiau să-l vadă pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
practică o formă nemaipomenită de comportament ce le permite să cunoască firea celorlalți". Putea să se recunoască în acele descrieri generice? Cât era de adevărat din ceea ce se vocifera pe seama lui? Trimegisto nu era de neglijat, citise vreme îndelungată voința aștrilor și cercetase comportamentele: și de altfel Ficino nu era un literat oarecare, gata să se dedice unui text oarecare. Continuă să citească și să se oprească la fiecare expresie pentru a-i pricepe pe deplin noimele. Era sigur, astrele, susținuse
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
voința aștrilor și cercetase comportamentele: și de altfel Ficino nu era un literat oarecare, gata să se dedice unui text oarecare. Continuă să citească și să se oprească la fiecare expresie pentru a-i pricepe pe deplin noimele. Era sigur, astrele, susținuse asta dintotdeauna, aveau o înrâurire directă asupra oamenilor, era vorba de a estima proporțiile și mecanismele relației. Se afundă în lectură până ce simți că amintirea acelui ciudat căpitan bețiv devenea tot mai stăruitoare: Spune-mi și mie, fra' Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și asemănarea lui Dumnezeu, p. 62. footnote>. În această lumină dumnezeiască, Hristos va străluci la cea dea doua venire a Sa pe Pământ întru slavă, într-o lumină spirituală, imaterială, deosebită și incomparabil mai intensă decât lumina soarelui și a astrelor. În ziua de pe urmă Hristos va străluci în această lumină, care va face să dispară lumina soarelui, dar pe care nu o vor vedea decât cei drepți<footnote Arhiepiscop B. Krivocheine, op. cit., p. 257. footnote>. Sfinții, ca unii ce s-
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
ceaiul. I se spuse că la cinci, teoretic, dar că realmente nu vor fi toți decât pe la șase. - Sigur, ripostă Ioanide, vom sta până aproape de opt, ca de obicei, când apune soarele. Ai văzut cum se vede de la el apusul? Astrul alunecă în chip vizibil, și dacă reinterpretezi mișcarea, ai sentimentul clar că tu te ridici cu pământul. Evit de la o vreme să mai ies la ceasul când apune soarele. Bucureștiul e un maidan de unde revoluția aștrilor e prea spectaculoasă. Sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vede de la el apusul? Astrul alunecă în chip vizibil, și dacă reinterpretezi mișcarea, ai sentimentul clar că tu te ridici cu pământul. Evit de la o vreme să mai ies la ceasul când apune soarele. Bucureștiul e un maidan de unde revoluția aștrilor e prea spectaculoasă. Sunt bătrân, dinamica cerească mă neliniștește, îmi dă senzația de a fi veșnic în călușei. Caut orizonturi acoperite, care să-mi dea iluzia a sta pe un teren ferm. Dumneata poți să râzi, un om ca mine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Tentyr. Asta a slujit ca un fel de piatră de fundație la ridicarea unui templu. După felul cum sunt așezate semnele zodiacale și constelațiile, arătând aspectul cerului în acel moment, se poate calcula anul. Totul este de a studia situarea aștrilor prin raport la soare. Există efemeride perpetue, prin care se poate determina poziția aștrilor, de pildă ale lui Caslant. Am Astronomia antică a lui Bailly. Aș putea, consultând și un astronom, să-ți spun precis. Fața lui Hagienuș râdea toată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
templu. După felul cum sunt așezate semnele zodiacale și constelațiile, arătând aspectul cerului în acel moment, se poate calcula anul. Totul este de a studia situarea aștrilor prin raport la soare. Există efemeride perpetue, prin care se poate determina poziția aștrilor, de pildă ale lui Caslant. Am Astronomia antică a lui Bailly. Aș putea, consultând și un astronom, să-ți spun precis. Fața lui Hagienuș râdea toată de voluptate și mâinile nu i se mai desprindeau de pe bucata de bazalt. Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atenția celui, care vrea să studieze medicina: să ia mai întâi seama la anotimpuri și la modul, cum pot acestea influența sănătatea, dar mai ales să țină seama de însușirile apelor, plantelor și ale Soarelui... Idee, ce impusese încă dinainte astrul ceresc, ca un zeu suprem al vechilor egipteni (Ra). Este greu de spus, care au fost primele observații ale omului în căutarea unui răspuns privind legătura lui cu Natura în general și/sau cu Soarele în mod special. Probabil, că
I. Medicină alternativă și/sau o nouă viziune asupra fitoterapiei și (bio)laserterapiei. In: Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
instanță - deci la Homer, Hesiod, Alcman, presocratici - cuvântul apare legat mai ales de noțiuni referitoare la corpuri ale căror proporții depășeau puterea de cuprindere a omului: ta perata erau limitele presupuse și deduse, limitele pământului, ale mării, ale cerului, ale astrelor, ale universului însuși, deci limitele care făceau parte din recuzita teoretică a unor cosmologii forjate pe baza imaginației. Întrucât nu puteau fi experimentate direct, ele erau "cunoscute" prin delegație: parcurgerea unor suprafețe de asemenea proporții nu stătea decât în putința
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui perata ges ne arată, deopotrivă, în ce măsură cuvântul peras se aplică primordial la o limită care nu poate fi experimentată nemijlocit și care, ca atare, nu poate fi decât presupusă și dedusă. În același sens, Parmenide 1 vorbește despre "limitele astrelor" (perat' astron) păzite de un cer "atotcuprinzător" și constituindu-se el însuși ca "limită supremă" a lumii.2 Însă "limita" care strânge toate aceste elemente laolaltă, creând astfel un întreg armonic, un kosmos, deci un univers structurat și ierarhizat, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
situează la jumătatea drumului între intuiție și abstracție, deci ca limită care, deși concretă, nu putea fi experimentată sub forma unei percepții directe și simultane. Acesta este - am văzut - cazul limitei ca limită a corpurilor mari, ca perata ale pământului, astrelor, mării, bolții cerești, universului sau ca limite ale Ființei, "intuită" în parmenidiana ei sfericitate atotcuprinzătoare. Și totuși, încă în această fază, procesul identificării prin limită, a acelei heideggeriene "țineri laolaltă ferme" prin care orice ființă se împlinește și "intră în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu trecerea de la ontologie la etică și la reflecția în marginea divinului, de la presocratici la lumea tragicilor și a platonismului cu toate deschiderile lui. Deși în limba greacă peras a fost preponderent invocat ca limită a corpurilor, a pământului, a aștrilor, a cosmosului etc.; deși o evoluție a acestui cuvânt în înțelesul de limită pe care omul o resimte în raport cu propria sa ființă nu apare nici în vocabularul tragicilor, nici în cel stoic (unde problematica gândirii ar fi înlesnit oricând o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
3. Și aici, natura zeiței Atena intră pentru a doua oară în joc. Arta primește iluminarea, puterea de a vedea încă-nevăzutul, de la zeița care nu este doar polymetis, ci și glaukopis. Glaukos înseamnă "strălucitor", așa cum, de pildă, strălucitoare sânt marea, astrele și luna. Privirea (ops), ochiul Atenei este glaukos, este das glänzend-leuchtende Auge, este "ochiul ce luminează strălucind", iar bufnița, glaux, este emblema Atenei tocmai pentru că ochiul ei incandescent poate străpunge noaptea "făcînd vizibil ceea ce altminteri este invizibil"4. Atena polymetis
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
paradă a unei exegeze originale unui public interesat. Personajul feminin chaucerian are o structură duală, este ambivalentă în tot ceea ce întreprinde, ea divide, diferențiază, scoate în evidență conflictele atunci când este posibil.359 Destinul ei este pus sub semnul a două astre: Mercur, simbolizând înțelepciunea, știința, rațiunea, acțiunea, tot ceea ce ține oarecum de aspectul viril, și Venus, conotând carnalul, atitudinea pasivă, feminitatea inefabilă, enigmatică. Viciile feminine erau frecvent incriminate în literatura medievală: dorința necontrolată, voluptatea, luxuria, vanitatea, locvacitatea, nesupunerea. „Diferența consta în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
comparația cu elemente ale spațiului celest nu face decât să i amplifice însușirile deosebite: „Văzui atunci printre acele/ Preaminunate demoazele/ Pe una neasemuită;/ și am credință nendoită/ Că precum soarele de vară/ Mai viu și mai frumos dogoară/ Decât oricare astru-n noapte -/ Lună sau stele, cele șapte -/ și ea pe cele mai semețe/ Le întrecea în frumusețe,/ Purtare și drăgălășie,/ și drămuită voioșie,/ Iar gingășia ei - minune.../ [...] Chip hotărât și vitejesc/ Vădea, și port și mers crăiesc.”649 Desăvârșirea fizică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
O altă comparație face să le corespundă zeilor soarele și stelele fixe, muritorilor - meteorii, cometele și stelele căzătoare și, În sfârșit, daimonilor - luna, cu natura ei mixtă, ale cărei schimbări, creșteri și descreșteri „Îi determină pe unii s-o numească «astrul terestru», pe alții «pământ olimpic» sau «domeniul Zeiței totodată subterane și cerești Hecate»”4. • Pentru ca importanța demonologiei să poată fi scoasă În evidență, Cleombrotos recurge la o imagine percutantă: a nu recunoaște existența daimonilor ar fi ca și cum am scoate și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
morții, Încearcă aceeași senzație ca inițiații În Marile Mistere. Iată de ce și cuvântul... teleutan (a muri) aduce cu teleisthai (a se iniția)”2. Firește, sufletele vinovate ajung cu greu pe lună și uneori abia se prind (glichomenas) de ea, că astrul le și respinge, abătându-le din drum (imaginea este una dintre cele mai concrete și trădează influența lui Phaidros 248 a-b, unde, la fel, sufletele care tind șglichomenaiț spre Înalt se cufundă neputincioase În vârtejurile care le atrag și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
bucurie apropiată de cea a inițiaților În mistere 1. În timpul șederii pe lună, sufletele devin daimoni ce se consacră unei duble activități (e vorba, de fapt, despre convergența a două tradiții privind Îndeletnicirile daimonilor): 1. Contemplă (ephorosin) frumusețea și măreția astrului, ascultând În același timp armonia celestă (tes peri tou ouranou harmonias)2. Marcel Detienne a evidențiat trăsătura profund pitagoreică a acestui pasaj, atrăgând atenția și asupra altor texte care fac din văz și din auz senzații rezervate „ființelor alese” sau
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
facie...: cea de a doua moarte. Așa cum luna se Învârtește În jurul soarelui, În dorința de a se uni cu el, tot astfel nous-ul, partea superioară a ființei, o dată eliberat de suflet, evadează la rândul său de pe lună către celălalt astru. Iar sufletele rămase pe lună se descompun acolo asemenea cadavrelor pe pământ. Asemănarea dintre suflete și lună rezidă tocmai În natura lor mixtă și intermediară, În amestecul lucrurilor de sus și de jos (945 d). Așadar, după cea de a
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
efluviile (anathymiaseis) uscate, pure și strălucitoare, care alcătuiesc sufletul și care hrănesc inteligența. Alte pasaje 3 consideră aceste anathymiaseis ca fiind agenți ai tuturor manifestărilor vieții; efluviile pot fi, ca În fr. 98, pure, limpezi, strălucitoare (cele care formează substanța aștrilor, a fulgerului și a sufletelor)4 sau umede, gaze Întunecate care stau la originea tuturor fenomenelor astronomice și meteorologice și care pot să se amestece cu sufletele, afectându-le puritatea. 3. Trezirea facultății profetice se poate explica, dimpotrivă, printr-o
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
făcu o apropiere Între o atare explicație și cele auzite de curând de pe la un pelerin venit din Caldeea. Acesta pretindea că În alfabet sunt șapte litere care corespund anumitor sunete ale vocii 2; că pe cer pot fi văzuți șapte aștri care au o mișcare independentă, cu totul aparte față de celelalte stele 3. (B) Adăugă că vocala E a ocupat mereu o poziție secundară față de celelalte vocale, Întocmai cum Soarele, după Lună, ocupă locul al doilea În sistemul planetar 4. În
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]