3,106 matches
-
for Language Studies din Washington D. C. Scrie inițial în revista pentru copii „Luminița” (1964), iar primele schițe îi apar un an mai târziu în „Luceafărul”. Colaborează la „România literară”, „Viața românească”, „Astra”, „Cronica”, „Neue Literatur”, „Agora” (SUA), „Dialog” (Germania), „Ateneu”, „Familia” ș.a. Va fi distinsă cu Premiul pentru proză acordat de revista „Luceafărul” (1966) și cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1982). Prima carte publicată de T., culegerea de proză pentru copii Strada lui Petrică, apărută în 1965, cuprinde texte
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
mai rar proză în „Pagini moldovene”, „Cadran”, „Bloc”, „Carnet literar”, „Peisaj”, „Însemnări ieșene”, „Curentul literar”, „Opinia”. După război colaborează la „Tânărul scriitor”“, „Pentru pace și cultură luptăm!” , „Iașul nou” (face parte din redacție), „Iașul literar”, „Gazeta literară”, „Scrisul bănățean”, „Contemporanul”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. Chiar de la debut, versurile lui Ț. învederează propensiunea spre lirismul intelectualizat. Primul volum, Lebede negre (1936), adăpostește, asemenea celor următoare, termeni științifici, toponime, denumiri din sfera culturii (istorice, mitologice, artistice
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
de literatură comparată, au apărut în „Studii și cercetări științifice” (filologie), revistă în care a debutat în 1955, devenită în 1964 „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revista arhivelor”, „Viața românească”, „Iașul literar”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”. I s-a decernat, ex aequo, Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române (1979). Interesat de literatura română din secolul al XIX-lea și mai ales de raporturile acesteia cu folclorul, T. este autorul unor studii monografice incluse în tratatul
TEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
libertatea calului (1999) ș.a. O rememorare încărcată de emotivitate și admirație se află în paginile intitulate Dimitrie Stelaru, așa cum l-am cunoscut (1998). Versuri, articole referitoare la actualitatea literară, eseuri și interviuri publică în „Cronica”, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Argeș”, „Pagini bucovinene”, „Literatura și arta” ș.a. Ceea ce individualizează, de la bun început, lirica lui T. este o necontenită „foame de forme”. Dorind a capta, în toate datele ei, „viața care palpită”, încercând o raționalizare a ei în „gramatica străzii” (a
TEODOSIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290148_a_291477]
-
literară” (1989-2001), redactor-șef adjunct la „Cotidianul” (1991, 1995-1996), redactor-șef la „Zig-zag” (1993-1995) și la revista „Avantaje” (1996-1998), comentator politic, șef al Biroului din București al postului de radio Europa Liberă. Debutează la „Tribuna” în 1981. Mai scrie la „Ateneu”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Tribuna” ș.a. Povestirile Casa și Tapetul îi sunt tipărite în volumul colectiv Desant ’83, iar prima carte, volumul de proză scurtă Maestrul de lumini, îi apare în 1985, fiind distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor și cu Premiul Fundației
TEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
Mișcarea literară”, „Universul literar”, „Spre ziuă”, „Semnalul”, „Excelsior”, „A.B.C.”, „România literară”, „Timpul”, „Dreptatea”, iar mai târziu la „Gazeta literară”, „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Cronica”, „Glasul patriei”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Scânteia”, „Limba română”, „Caiete critice”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Familia”, „Tomis”, „Argeș”, „Astra”, „Amfiteatru” ș.a. Debutează editorial în 1938 cu volumul Pagini de critică literară. Marginalia. Eseuri. S. și-a definit viziunea critică și opiniile estetice în textele cuprinse în Pagini de critică literară (I-V, 1968-1977), iar anterior
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Lotru” (1972-1973), merceolog, șef de serviciu transport la Cluj-Napoca până în 1993, va fi ulterior redactor la „Flagrant” din București (1994-1999), „Cetatea culturală” (1999-2003) și „Curierul Primăriei” (2002) din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri în 1959 la „Tribuna”. Mai e prezent în „Ateneu”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Ramuri”, „Steaua”, „Cronica”, „Orizont”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Cuvântul”, „Cele cinci anotimpuri”, „Amurg sentimental”, „Radix” (Namur, Belgia), „Lettres européennes” (Bruxelles) ș.a. I s-au decernat Premiul „Jurnalist european” (1996), Premiul revistei „Poesis” (2000), Premiul Festivalului Internațional de Poezie
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
prilejuit o lucrare despre viața și opera lui André Chénier și traduceri din Alphonse de Lamartine, Alfred de Musset și André Chénier. În folcloristică T. se face cunoscut prin studii referitoare la credințe, datini, colinde, descântece și proverbe, publicate în „Ateneul român”, „Binele public”, „Columna lui Traian”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Foaia Societății «Românismul»”, „Literatură și artă română”, „Revista literară”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Românul”, „Tranzacțiuni literare și științifice” ș.a. În lucrarea Încercări critice asupra unor credințe, datine și moravuri
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
prima pagină a revistei erau înregistrați ca „directori caraghiozi“, Bacon și Radu Țandără) și, probabil, Ghiță Berbecu, semnatarul articolului-program: „Fiind pentru familie, Ghiță Berbecu este contra drepturilor femeii, căci femeia, precum foarte bine a spus Maiorescu într-o conferință de la Ateneu, are creierul mai ușure decât bărbatul; deci bărbatul e mai deștept, fiindcă e mai greu la cap.“ Dintre destulele texte pline de haz aflate în filele revistei reținem „Hora colectivității“ (a afaceriștilor din partidul liberal), la fel de actuală atunci ca și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Scrisorii pier dute se ospătează prin 1886 cu „hălci mari de ficat negru și frigărui“; în 1892 plânge în hohote în grădina birtului Enache și apoi pe stradă de spaima holerei care amenința Capitala; în 1900 neagă în public, la Ateneu, o afirmație pe care totuși mai înainte, o făcuse („Nu, mă, în România nu trebuie să fii om de litere! Eu dacă aș avea 12 copii nu i-aș face pe nici unul literat, dar i-aș face pe toți oameni
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
până ce a căzut în demență. Pentru dânsa a scris o poezie, ce a stârnit multă curiozitate atunci, poezie în care declinul marelui literat era foarte accentuat. Această poezie începea cu versul: „Esci bellă Seraphito, belissimă-ntre toate“. Etc. etc.83 sala ateneului Societatea Filarmonică Română Anul allu II-lea Duminică la 18 Aprilie 1871 5-lea Concertu Symphonicu 104 bucureștii de altădată 82. Afiș reprodus după: TRC., an. IX, nr. 896, 4/16 martie 1871, p. 3. În stagiunea 1870-1871 bucureștenii au
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care a cumpărat-o regele Carol.150 Palatul în care se află instalat Jockey-Club, bineînțeles, nu exista. În locul acela era o casă întunecoasă cu o curte mare, după modelul caselor boierești de pe vremuri, proprietatea colonelului Filitis, fost aghiotant regal. Grădina Ateneului nu exista și nici Palatul Ateneului. Exista în locul Ateneului un început de biserică și Metohul Episcopiei de R. Vâlcea. De aceea locul acesta se numea „la Episcopie“, iar strada din dreapta purta numele de strada Episcopiei. Mai târziu Casa Episcopiei a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
150 Palatul în care se află instalat Jockey-Club, bineînțeles, nu exista. În locul acela era o casă întunecoasă cu o curte mare, după modelul caselor boierești de pe vremuri, proprietatea colonelului Filitis, fost aghiotant regal. Grădina Ateneului nu exista și nici Palatul Ateneului. Exista în locul Ateneului un început de biserică și Metohul Episcopiei de R. Vâlcea. De aceea locul acesta se numea „la Episcopie“, iar strada din dreapta purta numele de strada Episcopiei. Mai târziu Casa Episcopiei a fost dărâmată, iar curtea plantată primind
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care se află instalat Jockey-Club, bineînțeles, nu exista. În locul acela era o casă întunecoasă cu o curte mare, după modelul caselor boierești de pe vremuri, proprietatea colonelului Filitis, fost aghiotant regal. Grădina Ateneului nu exista și nici Palatul Ateneului. Exista în locul Ateneului un început de biserică și Metohul Episcopiei de R. Vâlcea. De aceea locul acesta se numea „la Episcopie“, iar strada din dreapta purta numele de strada Episcopiei. Mai târziu Casa Episcopiei a fost dărâmată, iar curtea plantată primind numele de Grădina
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care Bacalbașa își scria amintirile, sediul Automobil Clubul Român, iar la parter cafeneaua Corso. 149. Astăzi strada C.A. Rosetti. 150. Clădirea Fundației Universitare Carol I a fost edificată între anii 1891 și 1895 (pe locul casei Manu); aripa dinspre Ateneul Român și corpul central (ridicate pe locul casei Păucescu) au fost terminate însă în 1914 (localul mărit a fost inaugurat oficial la 9/22 mai 1914). 151. Pe locul Ateneului Român de astăzi se afla grădina Episcopiei, una dintre cele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
anii 1891 și 1895 (pe locul casei Manu); aripa dinspre Ateneul Român și corpul central (ridicate pe locul casei Păucescu) au fost terminate însă în 1914 (localul mărit a fost inaugurat oficial la 9/22 mai 1914). 151. Pe locul Ateneului Român de astăzi se afla grădina Episcopiei, una dintre cele mai vechi grădini din București, cuprinsă între Calea Victoriei și strada Nicolae Golescu (ulița Poșta Veche); grădina fusese proprietatea familiei Văcărescu („livedea Văcărescului“), apoi a Episcopiei de Râmnic care avea aici
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Episcopiei s-au săpat temeliile circului despre care voi vorbi la timp. Multă vreme s-au văzut în București fundațiile foarte solid zidite până ce, prin marea stăruință a lui Constantin Esarcu, s-a pus la cale ridicarea actualei clădiri a Ateneului Român. Ateneul este ridicat pe fundațiile circului.152 Hotelul Athenée Palace a fost clădit relativ de curând.153 De aici și până la Piața Victoriei transformarea este minimă. Din nou clădite, în locul a ceea ce era în 1871, sunt un număr restrâns
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au săpat temeliile circului despre care voi vorbi la timp. Multă vreme s-au văzut în București fundațiile foarte solid zidite până ce, prin marea stăruință a lui Constantin Esarcu, s-a pus la cale ridicarea actualei clădiri a Ateneului Român. Ateneul este ridicat pe fundațiile circului.152 Hotelul Athenée Palace a fost clădit relativ de curând.153 De aici și până la Piața Victoriei transformarea este minimă. Din nou clădite, în locul a ceea ce era în 1871, sunt un număr restrâns de case
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
d-rului Demostene. În locul tuturor acestora erau fie locuri virane, fie vechi căsuțe, aproape niște ruine. de Marsillac, care își avea locuința în apropiere, în casa Resch, „promenada preferată a oamenilor liniștiți și a copiilor“ (Marsillac, Bucarest, p. 59). 152. Construcția Ateneului Român, ridicat din inițiativa lui Constantin Esarcu, a durat din 1883 până în 1888; fondurile necesare terminării construcției au fost adunate prin subscripție publică și loterii (bucureștenii fiind îndemnați prin apelul devenit popular și auzit până prin anii copilăriei noastre: „Dați un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din inițiativa lui Constantin Esarcu, a durat din 1883 până în 1888; fondurile necesare terminării construcției au fost adunate prin subscripție publică și loterii (bucureștenii fiind îndemnați prin apelul devenit popular și auzit până prin anii copilăriei noastre: „Dați un leu pentru Ateneu“). 153. În 1912-1914, pe locul unde se aflase la începutul secolului trecut hanul lui Ivanciu Gherasim; pe la 1870 proprietarul acestor locuri era boierul din Râmnicu Sărat, Niculae Neculescu. 154. Ministerul de Finanțe a funcționat o vreme într-una din casele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
P. Cantili (n. 1838) etc. 294. Tribunalul „vechi“ își avea sediul în Piața Walter Mărăcineanu de astăzi, în apropierea grădinii Cișmigiu, în aripa din dreapta a caselor Maican; în aceeași clădire se aflau Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică și Societatea Ateneului Român; alături a fost construită în 1893 sala Teatrului Liric (Opera Română). 295. Cilibi Moise (Froim Moise Schwartz) (1812- 1869) era negustor boccegiu (ambulant); el este autorul unor aforisme și glume prețuite în epocă și reeditate până în zilele noastre. Nu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu mare succes de public, pe scena Teatrului cel Mare din București; era profesor de istorie și de literatură română la Universitatea din București (din 1864), membru fondator al Academiei Române, înființată în 1866, fondator, în 1865, alături de C. Esarcu, al Ateneului Român din București în cadrul căruia prezenta numeroase conferințe, redactor al gazetei înființate de el, Informațiunile bucureștene (1869-1871) precum și al Revistei contimporane etc. Observația lui Bacalbașa că influența sa asupra tineretului era totuși destul de redusă - în comparație cu activitatea sa culturală multilaterală, neobosită
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
va fi chemat a organiza acțiunea națională și liberală a poporului“. În cursul lunii septembrie au avut loc chiar „adunări pregătitoare“ ale consfătuirii, găzduite de redacția Telegrafului, dar boicotate de Românul; la 1/13 octombrie 1871 au început, în sala Ateneului Român, de lângă Cișmigiu, lucrările unei comisii însărcinate cu „elaborarea proiectului de declarațiuni de principe“, sub președinția lui A.D. Holban, secretari fiind G.Dem. Teodorescu și Gr. Tocilescu; în sfârșit, „congresul“ propriu-zis s-a deschis la 28 octombrie/8 noiembrie 1871
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nici o coroană, nici chiar ministrul Cultelor și Instrucțiunii n-a trimis măcar un delegat. Rareori ingratitudinea omenească a fost atât de cinică.11 diverse În seara de 30 octombrie, un mare număr de proprietari rurali s-au adunat în sala Ateneului (actualul Teatru Liric transformat cu totul) și au ales un comitet pentru ca să alcătuiască statutele unui Credit rural. Comitetul compus din: Lazăr Calenderu, Ioan Cantacuzino, B. Boe rescu, Ion Brătianu, Dimitrie Ghica, Ion Ghica, Gheorghe Vernescu, Gheorghe Cantacuzino și Aristid Pascal
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu se dădeau decât de 2 sau mult de trei ori pe săptămână. Hanul Manuc de pe strada Carol schimbă numele; proprietarul său anunță la sfârșitul anului 1873 cum că acest han va purta, de aci înainte, numele de Hotel Dacia. Ateneul Român anunță ciclul conferințelor sale pe anul 1873-74. Iată zilele hotărâte și conferențiarii: Duminică 30 decembrie 1873. I. Massim: Despre limbă. Joi 3 ianuarie 1874. Ulysse de Marsillac: Despre poezia infinitului. Duminică 6 ianuarie, colonel Ștefan Fălcoianu: Calendarul. Joi 10
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]