2,743 matches
-
cunoscută sub denumirea de Forța Internațională pentru Timorul de Est (INTERFET), o forță non-ONU operând în concordanța cu rezoluțiile ONU. Totalul trupelor militare australiene angajate în acest proces s-a ridicat la 5.000 de cadre. Sub comanda generală a generalului maior australian Peter Cosgrove, INTERFET a sosit la 12 septembrie 1999 și a fost însărcinat cu restaurarea păcii și securității, protecția și sprijinul UNAMET, și sprijinirea operațiunilor de asistență umanitară. Odată cu retragerea trupelor armate indoneziene, a forțelor de poliție și a oficialilor
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Australia a continuat sprijinirea misiunii ONU de menținere a păcii cu un număr de 1.500-2.000 de cadre precum și un număr de avioane și elicoptere Blackhawk rămânând cel mai mare contribuitor militar din misiunea ONU. În timpul acestor operațiuni, trupele australiene s-au ciocnit în mod regulat cu milițiile pro-indoneziene și în căteva ocazii cu forțele indoneziene, în special de-a lungul graniței cu Timorul de Vest. Acțiuni semnificative s-au înregistrat în Suai, Mota'ain și la Aidabasalala în octombrie
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
căteva ocazii cu forțele indoneziene, în special de-a lungul graniței cu Timorul de Vest. Acțiuni semnificative s-au înregistrat în Suai, Mota'ain și la Aidabasalala în octombrie 1999. Odată situația securității stabilizată, cea mai mare parte a trupelor australiene și ale Națiunilor Unite au fost retrase până în 2005. Doi australieni au murit din cauze independente acțiunilor militare în timp ce un alt număr au fost răniți în acțiune. Desfășurarea militară neașteptată din Timorul de Est din 1999 a condus către schimbări semnificative în
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Unite au fost retrase până în 2005. Doi australieni au murit din cauze independente acțiunilor militare în timp ce un alt număr au fost răniți în acțiune. Desfășurarea militară neașteptată din Timorul de Est din 1999 a condus către schimbări semnificative în politica de apărare australiană și la o sporire a capacității ADF de a conduce operațiuni în afara continentului iar succesul era în contrast evident cu deficiența relevată în timpul Războiului din Vietnam de ADF de a monta și susține astfel de operațiuni. În consecință, "Defence White
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
2010, situația securității fusese stabilizată și doar 400 de cadre au rămas pentru a instrui forțele de securitate locale, ca parte a unei mici forțe internaționale. La scurt timp după atentatele din 11 septembrie 2001 din New York și Washington, trupele australiene s-au angajat în coaliția internațională de luptă împotriva terorismului condusă de Statele Unite. Cea mai vizibilă contribuție a ADF — cu numele de cod "Operațiunea Slipper" — a fost un grup operativ special care a activat în Afghanistan din 2001 până în 2002
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
vizibilă contribuție a ADF — cu numele de cod "Operațiunea Slipper" — a fost un grup operativ special care a activat în Afghanistan din 2001 până în 2002 și apoi din nou de la mijlocul anului 2005 în lupta împotriva talibanilor. Cu timpul, contribuția australiană a crescut prin implicarea adițională de trupe terestre începând cu 2006, pentru a conferi securitate, reconstrucție și pregătire Armatei Naționale Afghane. Australia a mai deplasat o fregată, două avioane de recunoaștere AP-3 Orion și trei avioane de transport C-130
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
aer Boeing 707 au staționat la Baza Aeriană Manas din Kîrgîzstan pentru a conferi suport avioanelor coaliției care activau în spațiul aerian afghan, dar au fost retrase ulterior. Începând din 2010, doar o forță modestă de 1.550 de soldați australieni au rămas în Afghanistan fiind implicată în operațiuni împotriva insurgenților din provincia Uruzgan în conjuncție cu olandezii și alte trupe ale coaliției. Detașamentul era format din infanterie motorizată, trupe speciale, geniști cavalerie, artilerie și elemente aviatice și include un grup
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Afghanistan, cu baza în Tabăra Mirage de la Baza Aeriană Minhad din Emiratele Arabe Unite. Mai este inclusă și o fregată a RAN dislocată în Marea Arabiei și Golful Aden în acțiuni împotriva pirateriei și la vegherea respectării interdicțiilor. Până în septembrie 2010, pierderile australiene se cifrează la 21 soldați uciși și 149 răniți, în vreme ce alți australieni au murit sevind în în Armata Britanică. Soldatul Mark Gregor Donaldson a fost decorat cu Crucea Victoria pentru Australia, prima asemenea decorație în 40 de ani. Trupele australiene
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
australiene se cifrează la 21 soldați uciși și 149 răniți, în vreme ce alți australieni au murit sevind în în Armata Britanică. Soldatul Mark Gregor Donaldson a fost decorat cu Crucea Victoria pentru Australia, prima asemenea decorație în 40 de ani. Trupele australiene s-au alăturat apoi celor americane și britanice în timpul Invaziei Irakului din 2003. Contribuția inițială a fost una modestă constând în doar 2.058 de cadre militare — nume de cod "Operațiunea Falconer". Elementele majore ale forței includeau trupe speciale, elemente
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
amfibie HMAS Kanimbla și fregatele HMAS Darwin și HMAS Anzac iar RAAF a desfășurat 14 avioane F/A-18 Hornet din Escadra 75, un număr de avioane AP3-C Orion și C-130 Hercules. Notabil este faptul ca Grupul Operativ Special Australian a fost unul din primele trupe ale coaliției care au traversat granița spre Irak iar pentru câteva zile forțele SASR reprezentau cele mai apropiate trupe terestre de Bagdad. Pe durata invaziei, RAAF a efectuat primele sale misiuni de luptă efective
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
sale misiuni de luptă efective de la Războiul din Vietnam, Escadrila 75 efectuând 350 de ieșiri lansând 122 de bombe cu ghidaj laser. Puterea militară irakiană nu a rezistat prea mult în fața trupelor de coaliție și, odată cu înfrângerea lor, majoritatea forțelor australiene au fost retrase. Inițial Australia nu a luat parte la ocuparea post-război a Irakului dar apoi un grup de blindate ușoare - Grupul Operativ Al Muthanna (AMTG) ce includea 40 de vehicule ASLAVși infanterie - a fost trimis în sudul Irakului în
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
a schimbului de autoritate al provinciei Al Muthanna controlului irakian. Trupele au atins nivelul de 1.400 de soldați în mai 2007 incluzând personalul OBG(W) din sudul Irakului, Detașamentul de Securitate din Bagdad și Echipa de Instrucție a Armatei Australiene - Irak. O fregată a RAN a avut baza în nordul Golfului Persic în vreme ce logistica RAAF includea avioane C-130H Hercules și AP-3C. În urma alegerii noului guvern liberal al primului ministru Kevin Rudd de la sfârșitul anului 2007, majoritatea acestor forțe au fost
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
forțe au fost retrase până la mijlocul anului 2009 iar operațiunile RAAF și RAN au fost redirecționate spre alte zone ale Orientului Mijlociu ca parte a "Operațiunii Slipper". Operațiuni la nivel scăzut sunt încă în desfășurare (septembrie 2010) iar prezența militară australiană se reduce la 80 de soldați desemnați cu paza Ambasadei Australiei din Bagdad ca parte a SECDET în "Operațiunea Kruger", doi ofițeri fiind atașați pe lângă Misiunea de asistență ONU pentru Irak. Deși mai mult de 17.000 de australieni au
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Aphrodite este al 11-lea album de studio al cântăreței australiană Kylie Minogue. Acesta este primul ei album studio în trei ani, de când aceasta a lansat albumul "X" în 2007. Albumul a fost precedat de lansarea melodiei „All the Lovers” că single principal, ca apoi să fie lansat pe plan mondial
Aphrodite (album) () [Corola-website/Science/320690_a_322019]
-
care administrează spații de cazare, tour operatori, agenții de turism, manageri ai ariilor protejate, studenți și profesori, consultanți, asociații regionale și locale, toate având punct comun preocuparea pentru dezvoltarea și promovarea industriei ecoturismului. Este remarcabil faptul că, în viziunea statului Australian, ecoturismul însuși poate fi văzut că o ramură economică distinctă. Obiectivul general al EA este „de a fi lideri în asistarea activităților de ecoturism pentru a deveni durabile, viabile economic și responsabile din punct de vedere social și cultural”. O
Ecoturism () [Corola-website/Science/321543_a_322872]
-
urmă. În aprilie 1770, "Endeavour" a devenit primul vas maritim care a ajuns pe coasta de est a Australiei, când Cook a acostat în ceea ce astăzi se numește Golful Botany. "Endeavour" a navigat apoi spre nord de-a lungul coastei australiene. A evitat la limită dezastrul după ce a naufragiat pe Marea Barieră de Corali, rămânând pe plaja continentului timp de câteva săptămâni pentru reparații rudimentare la cocă. La 10 octombrie 1770, s-a deplasat încet către Batavia în Indiile Orientale Olandeze
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
iar în 1913 echipajul unui vapor comercial a afirmat în mod eronat că ar fi recuperat un tun al lui "Endeavour" din apele puțin adânci din preajma Barierei. În 1937, o mică parte din chila lui "Endeavour" a fost dăruită guvernului australian de filantropul Charles Wakefield, în calitatea sa de președinte al Memorialului Amiral Arthur Phillip. Primul ministru australian Joseph Lyons a descris secțiunea de cocă drept „strâns legată de descoperirea și întemeierea Australiei”. Căutările tunurilor pierdute la Reciful Endeavour au fost
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
tun al lui "Endeavour" din apele puțin adânci din preajma Barierei. În 1937, o mică parte din chila lui "Endeavour" a fost dăruită guvernului australian de filantropul Charles Wakefield, în calitatea sa de președinte al Memorialului Amiral Arthur Phillip. Primul ministru australian Joseph Lyons a descris secțiunea de cocă drept „strâns legată de descoperirea și întemeierea Australiei”. Căutările tunurilor pierdute la Reciful Endeavour au fost reluate, dar expedițiile din 1966, 1967, și 1968 nu și-au atins scopul. Tunurile au fost recuperate
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
de o oră, grupul a interpretat o serie de cântece de pe cele două album de studio promovate — "JLS" și "Outta This World" — dar și o preluare a compoziție „Broken Strings” (aparținând cântăreților James Morrison și Nelly Furtado). De asemenea, solista australiană Kylie Minogue a fost unul dintre invitații speciali ai episodului, interpretând alături de formație șlagărul său „All the Lovers”. Spectacolul, realizat de ITV Studios Production în colaborare cu Sony Records și Fulwell 73 și produs de Lee Connolly, Fiona Clark și
This Is JLS () [Corola-website/Science/321606_a_322935]
-
a le furniza idei cu privire la momentele ce urmau a fi incluse în emisiunea televizată. De asemenea, a fost anunțat faptul că alături de JLS se va afla și un invitat special, ulterior fiind dezvăluit faptul că cea invitată a fost interpreta australiană Kylie Minogue. De-a lungul celor aproximativ patruzeci și opt de minute (fără pauză publicitară) formația a interpretat un total de opt înregistrări, șase fiind înregistrări proprii, o preluare („Broken Strings” — de James Morrison și Nelly Furtado) și un duet
This Is JLS () [Corola-website/Science/321606_a_322935]
-
înregistrări, șase fiind înregistrări proprii, o preluare („Broken Strings” — de James Morrison și Nelly Furtado) și un duet cu Minogue pentru șlagărul său „All the Lovers”. Unul dintre componenții JLS, Aston Merrygold, s-a declarat încântat de colaborarea cu solista australiană, afirmând că duetul cu Minogue reprezintă „unul dintre cele mai importante momente ale carierei noastre”, întregul grup apreciind-o pe artistă pentru interpretarea sa. Spectacolul a fost realizat de ITV Studios Production în colaborare cu Sony Records și Fulwell 73
This Is JLS () [Corola-website/Science/321606_a_322935]
-
și produs de Emyr Afan, Serena Bird și Catrin Mair Thomas. Documentarul a fost urmat și de un spectacol special în anul următor — "This Is JLS" — care a fost difuzat în decembrie 2010, care a beneficiat și de prezența interpretei australiene Kylie Minogue. Programul nu a atras interes din partea criticilor de specialitate sau a publicațiilor importante din Irlanda sau Regatul Unit. Cu toate acestea, website-ul Zimbo.com a prezentat un scurt material descriptiv al programului, editorul fiind de părere că „«documentarul
JLS Revealed () [Corola-website/Science/321615_a_322944]
-
scopul de a amenința și a bloca rutele de comunicare și aprovizionare dinspre Statele Unite și către Australia și Noua Zeelandă. În lipsa mijloacelor necesare pentru a rezista cu succes în fața ofensivei japoneze în Insulele Solomon, comisarul britanic din Insulele Solomon și cei câțiva soldați australieni asignați pentru defensiva insulei Tulagi au evacuat insula chiar înainte ca forțele japoneze să sosească la 3 mai. A doua zi însă, o forță condusă de un portavion american aflat în drum spre o misiune de a opune rezistență forțelor
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
insulițele Gavutu și Tanambogo din apropiere și, în iulie 1942, au început să construiască un aerodrom mare pe Guadalcanal. Activitățile japonezilor de pe Tulagi și Guadalcanal au fost observate de avioanele de recunoaștere ale Aliaților, precum și de personalul pazei de coaste australiene staționat în zonă. Deoarece aceste activități amenințau liniile de aprovizionare și comunicație ale Aliaților în Pacificul de Sud, forțele aliate au contraatacat cu debarcări pe Guadalcanal și Tulagi la 7 august 1942, inițiind campania Guadalcanal și mai multe serii de
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
fiind „un englez vârstnic dezorientat” — a coordonat evacuarea în Australia a majorității civililor albi în februarie 1942. Marchant s-a refugiat și el în Malaita în luna următoare. Singurele forțe armate aliate de pe Tulagi erau 24 de soldați ai trupelor australiene de comando, sub comanda căpitanului A. L. Goode, și circa 25 de membri ai Escadrilei 11 a Forțelor Aeriene Regale Australiene, conduse de R. B. Peagam, ce lucrau la o bază aeriană de hidroavioane de la Gavutu-Tanambogo cu patru hidroavioane de
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]