2,645 matches
-
După aceea au urmat ani de rezistență pasivă în Ungaria până când, în urma conflictelor cu Prusia și cu Italia din 1866, slăbitul și vulnerabilul Împărat al Austriei s-a văzut silit, în 1867, să-i facă Ungariei concesii substanțiale prin Compromisul austro-ungar: în principal, transformarea unitarului Imperiu Austriac în dubla monarhie "Austro-Ungaria". Prin această transformare, Ungaria a obținut ca stat o autonomie internă completă în perioada 1867-1918. Din acel moment, s-a vorbit de două părți ale Dublei Monarhii, care în regiunile
Țările Coroanei Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/335775_a_337104]
-
Expresia cezaro-crăiesc sau chezaro-crăiesc (în , de unde și prescurtarea k. k. sau k.k.) a fost folosită în Imperiul Austriac, până la Compromisul austro-ungar din 1867, pentru autoritățile și instituțiile statale ale întregului imperiu. Apoi, în Dubla Monarhie austro-ungară, termenul "cezaro-crăiesc" și prescurtarea "k. k." s-au referit doar la jumătatea vestică a Monarhiei Dunărene (jumătate numită inoficial Cisleithania), care din 1867 făcea parte
K. k. () [Corola-website/Science/335774_a_337103]
-
Expresia cezaro-crăiesc sau chezaro-crăiesc (în , de unde și prescurtarea k. k. sau k.k.) a fost folosită în Imperiul Austriac, până la Compromisul austro-ungar din 1867, pentru autoritățile și instituțiile statale ale întregului imperiu. Apoi, în Dubla Monarhie austro-ungară, termenul "cezaro-crăiesc" și prescurtarea "k. k." s-au referit doar la jumătatea vestică a Monarhiei Dunărene (jumătate numită inoficial Cisleithania), care din 1867 făcea parte din uniunea reală a două state autonome. (Pentru instituțiile comune ale celor două jumătăți ale
K. k. () [Corola-website/Science/335774_a_337103]
-
Pe durata în care a fost activă, Liga a reușit să aducă interesele naționale ale albanezilor în fața Marilor Puteri și a deschis calea către Liga de la Peja, care avea susținere străină mai bună atât din Italia cât și din Imperiul Austro-Ungar. În ciuda faptului că a eșuat în cele din urmă, Liga de la Prizren a realizat multe. Atât Muntenegru cât și Grecia au primit mai puțin teritoriu revendicat de albanezi decât ar fi primit în lipsa unui protest organizat, iar acesta a constituit
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
recrutarea s-a făcut pe bază de voluntariat, aceste Gărzi au avut o pronunțată structură militară, deoarece în compunerea lor au intrat în majoritate oameni veniți de pe front și organele superioare ale acestora au avut înrolați ofițeri ai fostei armate austro-ungare. Asigurare cu mijloace tehnice de luptă a unităților a avut la bază preluarea de armament de la vechile structuri. Structura de comandă s-a ierarhizat pe cadrul existent în areale administrative și s-a subordonat unui Stat Major dependent de Consiliul
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
subordonat unui Stat Major dependent de Consiliul Național Român Central, aflat mai întâi la Arad și mutat ulterior la Sibiu. Prin natura lor, au constituit o forță care a preluat rolurile poliției locale și al jandarmeriei pe fondul dezorganizării administrației austro-ungare și, până la intrarea trupelor regulate române în Transilvania și pe cel al armatei. Simultan, Gărzile și-au asumat și un rol politic, servind atât ca mesageri și propagandiști ai hotărârilor și deciziilor Consiliului Național Român Central și ai consiliilor locale
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
de religie. Gărzile rurale au fost structurate după principiul teritorial, efectivele recomandate fiind de maxim 5 % din totalul locuitorilor. De regulă comandantul trebuia să fie ofițer, iar în lipsa acestuia un subofițer. Membrii gărzilor au putut folosi atât uniformele vechii armate austro-ungare - însă fără însemnele acesteia, cât și haine civile. Toți membrii Gărzilor erau datori să poarte o brancardă tricoloră pe brațul stâng, pe care să figureze inscripția „Garda Națională Română” și să fie înscrisă denumirea exactă a formațiunii căreiea îi aparțineau
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
în compunerea lor au intrat și muncitori, țărani sau intelectuali, au avut o pronunțată structură militară, deoarece în compunerea gărzilor au intrat în majoritate oameni veniți de pe front și organele superioare ale acestora au avut înrolați ofițeri ai fostei armate austro-ungare. Compoziția lor a reflectat însă structura socială a populației și organizarea lor s-a făcut pe baza principiilor democratice, caracterizându-se prin preponderența elementului popular și prin alegerea democratică a comandanților. Revenirea în Transilvania a peste 50.000 de foști
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
însă structura socială a populației și organizarea lor s-a făcut pe baza principiilor democratice, caracterizându-se prin preponderența elementului popular și prin alegerea democratică a comandanților. Revenirea în Transilvania a peste 50.000 de foști militari români ai Armatei Austro-Ungare a avut un rol benefic în ceea ce privește formarea Gărzilor. Pregătirea acestora din punct de vedere politic și organizatoric militar fusese deja făcută prin activitatea Senatului Militar Român Central din Viena. Recrutarea s-a făcut pe bază de voluntariat, toți cei admiși
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
unor organe de asigurare a ordinii publice și de apărare a drepturilor naționale rezultate din principiul utodeterminării, al libertății și unității naționale Ele au constituit o forță care a preluat rolurile poliției locale și al jandarmeriei pe fondul dezorganizării administrației austro-ungare și, până la intrarea trupelor regulate române în Transilvania și pe cel al armatei. Gărzile similare create de maghiari, secui și sași au colaborat cu cele românești, contribuind la menținerea liniștii publice și a ordinii. Deși gradul de adecvare al unităților
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
fost cea mai bune forță disponibilă pentru menținerea ordinii. Această forță a apărat în orașe atât instituții publice (poșta, telefoanele, spitalele, școlile, judecătoriile) cât și averea publică sau particulară. Asigurând ordinea de drept, au protejat populația atât față de vechile autorități austro-ungare care nu doreau să cedeze puterea cât și - acolo unde a fost cazul, față de armata germană aflată în retragere. Din partea populației au primit un sprijin masiv, deoarece ele au reprezentat brațul înarmat al acesteia împotriva unităților militare sau nemilitare dar
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
nucleul "Corpului Voluntarilor „Horia”" (implicat activ în pregătirea ofensivei din Aprilie a Armatei Române), corp reorganizat ulterior în "Regimentul de Infanterie Beiuș". La Alba Iulia, structura gărzii s-a organizat având la bază efective majoritar române ale Regimentului 50 Infanterie austro-ungar din oraș, la care s-au adăugat soldați reîntorși de pe front. Instalarea treupei s-a făcut în cazinoul ofițerilor din cetate. După ce inițial comanda a fost asigurată de căpitanul inginer în rezervă Ioan Negruțiu, a fost predată căpitanului Florian Medrea
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
din teritoriul croat a fost eliberat de sub stăpânirea turcilor. În mare parte, acest teritoriu, a fost modelat de cuceririle otomane. Istria, Dalmația și Dubrovnik, au intrat cu timpul, între anii 1797 și 1815, sub autoritatea habsburgică. În perioada Dublei Monarhii Austro-Ungare, teritoriul croat a fost divizat între cele două componente ale acesteia, Dalmația fiind inclusă în Austria, iar nordul (Croația-Slavonia) fiind parte componentă a Ungariei. Deși în anul 1868 Ungaria a acordat o anumită autonomie Croației, în fapt conducerea era exercitată
Istoria Croației () [Corola-website/Science/335836_a_337165]
-
Prințul (7 septembrie 1879 - 15 iunie 1919) a fost membru al ramurei exilate a Casei de Braganza și ofițer în armata austro-ungară. În timpul vieții a fost implicat într-o serie de incidente, de la scandaluri sexuale la escrocherii. Numele lui complet a fost "Francisco José Maria Gerardo Jorge Humberto Antonio Henrique Miguel Henrique Gabriel". Francisco s-a născut la Meran, Austria (astăzi Italia
Francisco José de Braganza () [Corola-website/Science/332758_a_334087]
-
a fost restaurată. Copiii au fost numiți Prinț și Prințesă până în 1920 când căsătoria Prințului Miguel a fost declarată non dinastică. Ca și tatăl său, Francisco a urmat o carieră în armată și a servit într-un regiment în armata austro-ungară. În octombrie 1900, în timp ce era locotenent de husari, a fost pedepsit de către nașul său austriac împăratului Francisc Iosif, după ce l-a provocat pe un bătrân colonel care l-a chemat la ordine pentru o încălcare a normelor armatei. Ca rezultat
Francisco José de Braganza () [Corola-website/Science/332758_a_334087]
-
smaraldele și acțiunile s-au dovedit a fi lipsite de valoare, Francisco José a decis să-l urmărească penal prin ambasada Austriei la Londra. O mare parte din bani a fost recuperată. În timpul Primului Război Mondial Francisco José a luptat în armata austro-ungară și a fost capturat. A fost închis pe insula Ischia în apropiere de Napoli unde a murit de insuficiență cardiacă.
Francisco José de Braganza () [Corola-website/Science/332758_a_334087]
-
După o serie de victorii tactice rapide în Transilvania asupra unor forțe austro-ungare copleșite din punct de vedere numeric, armata română va suferi în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare, care va forța autoritățile statului să se refugieze în Moldova, permițând inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala
Participarea României în campania anului 1916 () [Corola-website/Science/332778_a_334107]
-
serie de înfrângeri zdrobitoare, care va forța autoritățile statului să se refugieze în Moldova, permițând inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala București. Cauzele principale ale înfrângerii Armatei României în campania anului 1916, de forțe germane și austro-ungare semnificativ inferioare numeric, au fost ingerințele politice majore în actul conducerii militare, incompetența, impostura și lașitatea unei părți semnificative a eșalonului militar de conducere, precum și lipsa de adecvare a pregătirii și dotării trupelor pentru tipul de război purtat. În seara
Participarea României în campania anului 1916 () [Corola-website/Science/332778_a_334107]
-
dotării trupelor pentru tipul de război purtat. În seara zilei de 27 august 1916 trei armate române au trecut la atac traversând Carpații Meridionali, după care au intrat în Transilvania. Primele atacuri au fost încununate de succes, obligându-i pe austro-ungari să se retragă. În timp ce armata română înainta în Transilvania, la ora 21, ambasadorul român la Viena, contele Edgar Mavrocordat, a prezentat la secretariatul Ministerului de Externe Austro-Ungar declarația de război din partea României. În cursul zilei au fost arestați la București
Participarea României în campania anului 1916 () [Corola-website/Science/332778_a_334107]
-
intrat în Transilvania. Primele atacuri au fost încununate de succes, obligându-i pe austro-ungari să se retragă. În timp ce armata română înainta în Transilvania, la ora 21, ambasadorul român la Viena, contele Edgar Mavrocordat, a prezentat la secretariatul Ministerului de Externe Austro-Ungar declarația de război din partea României. În cursul zilei au fost arestați la București mai mulți români cu cetățenie austro-ungară, între care Ioan Slavici și Ioan Bălan. La mijlocul lui septembrie, germanii au transferat pe frontul transilvănean patru divizii, avansarea românilor fiind
Participarea României în campania anului 1916 () [Corola-website/Science/332778_a_334107]
-
română înainta în Transilvania, la ora 21, ambasadorul român la Viena, contele Edgar Mavrocordat, a prezentat la secretariatul Ministerului de Externe Austro-Ungar declarația de război din partea României. În cursul zilei au fost arestați la București mai mulți români cu cetățenie austro-ungară, între care Ioan Slavici și Ioan Bălan. La mijlocul lui septembrie, germanii au transferat pe frontul transilvănean patru divizii, avansarea românilor fiind oprită. Rușii au deplasat la rândul lor în ajutorul românilor trei divizii, dar acești militari nu au fost aprovizionați
Participarea României în campania anului 1916 () [Corola-website/Science/332778_a_334107]
-
Până în 1918 doar 23 de persoane au fost onorate cu această înaltă distincție, între care feldmareșalii Albert de Teschen, Svetozar Boroević și feldmareșalul prusac Anton Ludwig August von Mackensen. Până la izbucnirea Primului Război Mondial decorarea de ofițeri, care nu proveneau din Armata Austro-Ungară, a fost neobișnuită. Un număr de ofițeri saxoni a primit Meritul Militar în Războiul Austro-Prusac. Doi Bavarezi și un saxon au fost onorați pentru serviciul lor împotriva Răscolii Boxerilor. În parcursul primului război mondial, premiile dotate ofițerilor aliați cu Austro-Ungaria
Crucea de Merit Militar (Austria) () [Corola-website/Science/333539_a_334868]
-
fost purtată la gât cu banda dungată roșu-albă, iar clasa a III-a la o bandă triunghiulară pliată pe pieptul stâng. Crucea de clasa a III-a a fost pe locul cinci dintre cele mai înalte distincții militare ale Imperiului Austro-Ungar. Ordinul de clasa I a fost clasat în ierarhia medaliilor austro-ungare direct după cel mai prețios, Marea Cruce a Ordinului Militar Maria Terezia. Corespunzător decorația a fost o distincție foarte rară.
Crucea de Merit Militar (Austria) () [Corola-website/Science/333539_a_334868]
-
III-a la o bandă triunghiulară pliată pe pieptul stâng. Crucea de clasa a III-a a fost pe locul cinci dintre cele mai înalte distincții militare ale Imperiului Austro-Ungar. Ordinul de clasa I a fost clasat în ierarhia medaliilor austro-ungare direct după cel mai prețios, Marea Cruce a Ordinului Militar Maria Terezia. Corespunzător decorația a fost o distincție foarte rară.
Crucea de Merit Militar (Austria) () [Corola-website/Science/333539_a_334868]
-
Mâna Neagră. Următorii doi ani el a petrecut cea mai mare parte din timpul sau liber cu alti naționaliști care doreau o uniune între Bosnia și Herțegovina și Șerbia. Când s-a anunțat că Arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar, avea de gand să viziteze Bosnia și Herțegovina în luna iunie a anului 1914, Dragutin Dimitrijević, șeful Departamentului de Informații a armatei sârbe și conducătorul organizație Mâna Neagră, a trimis 7 oameni, pe Grabež, Nedeljko Čabrinović, Vaso Čubrilović, Cvjetko Popović
Trifko Grabež () [Corola-website/Science/333716_a_335045]