3,263 matches
-
să urmezi o di aproapi privighire” pentru a-i ține sub control pe evreii care angajează moldoveni creștini. Atunci când În cataloage se con semnează „feti di creștini ci să află slujând pi la jâdovi”, acuzația de corupere sexuală este subînțeleasă. „Bănuiala compromiterii femeilor creștine - comentează istoricul Mihai-Răzvan Ungureanu - decurge din aceste inventare nominale de contacte individuale, contribuind la identificarea stereotipă a evreului din orașe ca om de joasă morală și corupător de minore creștine etc.” <endnote id="(814, p. 30)"/>. Acuzații
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din sudul Basarabiei (Naum Mordcovici), Dimov trăiește sentimentul autodistructiv al „urii de sine” (der jüdische Selbsthass, În termenii lui Theodor Lessing, 1930). „Îndoiala Îmi chinuie și astăzi mintea - se confesează Dimov iubi tei sale la 17 ani (În 1943) -, făurind bănuiala teribilă că prin jumă tate din venele mele curge sângele blestemat al fiilor Canaanului. Și această bănuială mă face să-mi controlez atitudinile, să mă observ, să mă spionez pe mine Însumi, doar, doar voi găsi vreunul din vițiile ce
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
termenii lui Theodor Lessing, 1930). „Îndoiala Îmi chinuie și astăzi mintea - se confesează Dimov iubi tei sale la 17 ani (În 1943) -, făurind bănuiala teribilă că prin jumă tate din venele mele curge sângele blestemat al fiilor Canaanului. Și această bănuială mă face să-mi controlez atitudinile, să mă observ, să mă spionez pe mine Însumi, doar, doar voi găsi vreunul din vițiile ce caracterizează acest neam blestemat. Și când Într- adevăr găsesc vreo latură ascunsă a ființei mele ce mi-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scânduri, ajutați de oamenii din sat care lucrau prin rotație zilnic, ca ajutoare. Acum nu era prea greu lucrul. La sfârșitul săptămânii oamenii pleacă acasă, vor să ia și fierăstrăul să-l ascută și apoi să reia lucrul. Am o bănuială și le cer să lase fierăstrăul pe loc pentru a nu-l purta pe drum și a-l ascuți la întoarcere... Meșterii pleacă, eu continuu să fac scânduri cu cei ce lucraseră ca ajutoare pentru că, orice metru de scândură realizat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
știindu-te și dumneaei foarte bine. În capul unora de la Santiago și Madrid și al unor persoane de la TAROM s-a creat impresia că ai fi vrut să rămâi pe undeva... Știu că nu te simți bine cu o atare bănuială, dar cei care au gândit cum au gândit probabil că vor trebui să dea explicații, așa că stai liniștit și bine ai venit din nou la noi în direcție. Avem nevoie de tine și de experiența ta sud-americană". După aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
alte reguli domestice, ținute În secret față de ea. Fără să știe asta (i s-ar fi frânt inima dacă ar fi știut), rămăsese parcă atârnată de legătura ei de chei, În timp ce mama se străduia să-i alunge cu vorbe mângâietoare bănuielile care-i mai treceau uneori prin mintea tot mai tulbure de bătrână. Unică stăpână pe micul ei regat, situat departe și plin de mucegai, pe care ea Îl considera cel adevărat (am fi murit de foame dacă ar fi fost
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În mințile noastre de adolescenți cu soarta nefericitului stăpân al moșiei Batovo; vărul meu, Serghei Nabokov, care s-a născut la Batovo În La Chambre du Revenant Își imagina o stafie convențională, iar eu Îi Împărtășeam preceptorului sau guvernantei mele bănuiala că un străin misterios a fost găsit spânzurat de plopul care prăsea o specie rară de fluturi. Este firesc ca pentru țăranii locali RÎleev să fi fost pur și simplu „Spânzuratul“ (poveșenîi sau viselnik); dar În familiile de la conac, un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
părea cu totul ciudată față de toți tovarășii mei de joacă ocazionali de la Biarritz. Aveam senzația că era mult mai puțin fericită și mai puțin iubită decât mine. O vânătaie de pe antebrațul ei delicat, acoperit cu puf, năștea tot felul de bănuieli Îngrozitoare. „M-a ciupit la fel de tare ca mama“ a spus ea referindu-se la un crab. Am ticluit diverse planuri ca s-o salvez din ghearele părinților ei, care erau „des bourgeois de Paris“, după cum am auzit pe cineva spunându
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
firul poeziei mele. În scurtul răstimp când aveam alte preocupări, ceva părea să se fi Întâmplat cu acele cuvinte pe care le adunasem deja: Își pierduseră strălucirea pe care o avuseseră Înainte de a fi Întrerupt. Mi-a trecut prin minte bănuiala că am de-a face cu niște fantasme. Din fericire, această licărire rece de luciditate critică n-a dăinuit. Înflăcărarea pe care Încercasem s-o redau s-a Înstăpânit din nou readucându-și mijlocul de exprimare la o viață iluzorie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ochii lui cum se ridică zidul de-al doilea la turnul dinspre miazănoapte al Cetății Neamțului. Maria îl scormone din ochi, inchizitorial: Spune drept, unchiule! Jură-te! Nu v-ați abătut pe la Hârlău?! Jură! Marie! Iar începi? Te otrăvești cu bănuielile tale... Maria izbucnește într-un hohot sarcastic: I s-o fi făcut Măriei sale de un borș de pește, știi colea -, cu tot dichisul, ca la mama lui... Maria! Ești absurdă cu gelozia ta! Turcii bat la hotare. Lui Ștefan îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vestea?) stau alături pe divan și plâng. Murise fratele lor mai mare, rămas „dincolo”, pe care nu-l mai văzuseră din 1918. Îmi atrage atenția modul în care plânge mama. E un plâns aproape fără lacrimi, spasmodic, convulsionat. Mă încearcă bănuiala că se preface, că plânge „de formă” (ceea ce nici n-ar fi fost din cale afară de scandalos, din moment ce, de fapt, se despărțise de el nu acum, ci în urmă cu 37 de ani). Mă conving însă repede că bănuiala mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
încearcă bănuiala că se preface, că plânge „de formă” (ceea ce nici n-ar fi fost din cale afară de scandalos, din moment ce, de fapt, se despărțise de el nu acum, ci în urmă cu 37 de ani). Mă conving însă repede că bănuiala mea nu are temei: plânge de-adevăratelea, așa plânge ea. Și tot așa plâng și eu: cu lacrimi puține, cu fața schimonosită și corpul zguduit de un cutremur lăuntric. Așa am plâns-o chiar pe ea, după 26 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
gesturi și vorbe, prin tăceri și lacrimi, ci doar printr-o culoare. De o anumită indiferență l-am bănuit și pe cumnatul meu, fratele Doinei, când a murit (în 1975) bunica lor paternă, „mamaie” (bunica maternă, „mămăică”, murise în 1970). Bănuială la care am renunțat, rușinat, când, peste niște ani, intrând intempestiv în camera cea mare a casei de la Snagov (ne petreceam cu toții vacanța acolo) l-am surprins, fără să vreau, pregătindu-se să fotografieze fotografia bunicii, aflată din vremuri imemoriale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
voie, firește, și totuși... Când mi-a venit rândul să intru, m-am trezit în fața a vreo douăzeci de inși așezați la o lungă masă de ședințe. Nu știu de ce dar, mai târziu, după ani, nu mi-am putut reprima bănuiala că printre judecătorii mei din acea seară de mai, deloc idilică, se aflau și persoane pe care Ceaușescu le va promova mai apoi în înalte funcții de conducere. Deocamdată, acumulau experiență politică, își făceau mâna, confirmând exmatriculări. Nu m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mele nu erau cu totul inexistente. La început, mama fetei mă luase, cu îngăduință, poate chiar cu simpatie, drept ceea ce și eram: un ridicol soupirant; văzând însă că nu întreprind nimic ca să mă apropii de fiica ei, a căzut la bănuială și a tras apoi ferma dar atât de eronata sa concluzie. Cucoana cea hotărâtă nu și-a putut imagina că există și timizi de asemenea calibru. Desigur, și celebra epocă a anilor ’50, - a cărei rigoare o simțisem chiar pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
neadaptat noii mele condiții de salahor, sigur că nu arătam prea bine așa cum stăteam acolo, pe un scaun, ca un condamnat, în fața lui, a călăului meu de ocazie, înfățișarea mea deloc înfloritoare trezindu-i, în cele din urmă, acestuia anumite bănuieli. Încât, dintr-o dată, m-a întrebat, uitându-se cu tâlc la asistenta ce se învârtea în jurul lui, dacă știu să cânt. La început, n-am înțeles ce vrea să spună, apoi am priceput încotro bătea și, firește, nu i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
m-am oprit și eu. „Vrei să-ți arăt ceva?”, mi-a spus, în șoaptă și zâmbind (deși era întuneric, nu mă înșelam: zâmbea, aiuritor, și tocmai acest zâmbet mi-a dat fiori). „E nebună”, mi-a fulgerat ca o bănuială prin minte. Stătea lipită cu fața de gardul cimitirului și privea într-o direcție precisă. „Aici e tăticul”, a rostit de abia auzit, după un timp, ca și cum mi-ar fi dezvăluit o taină, de care acum mă considera demn. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la brâu, foarte aferată, dând dispoziții, făcând „ordine”. După 1948 a făcut, în mai multe rânduri, ani grei de pușcărie, a suferit mult. Nu și-a schimbat însă convingerile. Vroia oare să mă convertească la ideile ei? Aveam, uneori, această bănuială. Poate că și părinții mei o aveau și din această cauză păstrau o anumită distanță față de vechea lor cunoștință de la Arad (spun „cunoștință” și nu „prietenă” pentru că totuși politica și separa: tata nutrea simpatii de stânga, simpatii care i-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
greu pe Gălbenuș, după căderile sale de la etaj: refuza, pur și simplu, să colaboreze cu noi, căutătorii lui disperați. Degeaba Dani și cu mine, bătând în lung și în lat „curtea”, strigându-l cu insistență pe nume și stârnind astfel bănuieli și ironii, degeaba zornăiam cutia cu „Whiskas”, la al cărei zgomot țâșnea spre bucătărie oriunde s-ar fi aflat în casă - nici un răspuns, nici un efect. Chiar când, odată, l-am descoperit într-o boxă cu gratii, dar fără geam, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
spus că atunci când se hotărăște ceva important în viața omului trebuie să fii foarte atent la toate semnele, la tot ce se întâmplă în jurul tău. și uitându-mă către livada tânără neintrată pe rod, văd departe, așa ca o bănuială, ceva roșu. O lacrimă de rubin. Am trimis un elev să vadă de aproape ce-i. - Un măr, doamnă. Primul și singurul măr din livadă. Înveliți-l în ceară să rămână ca amintire. - În ceară zici? Bine. și l-am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
scria în acel bilet. M-a încercat regretul pentru lipsa de indiscreție de care dădusem dovadă atunci când îi înmânasem plicul cetățeanului din comună fără să-l fi citit, așa cum ar fi făcut orice activist care se respecta. Aveam o vagă bănuială în legătură cu cele scrise în scrisoare. După mult timp am aflat că acea scrisoare aducea în comună vestea căderii comunismului. Ce ironie a sorții ca tocmai eu să aduc vestea și toată lumea să știe ce va urma, afară de mine! Pe atunci
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mantia de brocart aurit a "Trimisului". De ce? Pentru că "Trimisul" și atunci, ca și în zilele noastre, era "persona grata", acceptat, curtat, păzit, venerat, avea acces până la cele mai înalte niveluri, era, cel puțin teoretic, prin statutul său sacrosanct, deasupra oricăror bănuieli și acuze (deși Napoleon, care știa el ce știa, l-a categorisit pe marele său ministru de externe, Talleyrand, drept "murdărie în ciorapi de mătase", după repetatele sale trădări și intrigi). Astăzi nu mai e un secret pentru nimeni că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
știindu-te și dumneaei foarte bine. În capul unora de la Santiago și Madrid și al unor persoane de la TAROM s-a creat impresia că ai fi vrut să rămâi pe undeva... Știu că nu te simți bine cu o atare bănuială, dar cei care au gândit cum au gândit probabil că vor trebui să dea explicații, așa că stai liniștit și bine ai venit din nou la noi în direcție. Avem nevoie de tine și de experiența ta sud-americană". După aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Buicliu?”. Integritatea morală a lui Carp era cunoscută de toți, chiar și de cei care nu erau tocmai amici, chiar C. Stoicescu, cel pe care Carp l-a combătut, ținând să-i spună că „Dvs. sunteți mai presus de orice bănuială”. Convingerea lui În legătură cu dreptul de moștenire era atât de puternică, Încât nu a ezitat să declare destul de răspicat: „Statul, și vreau să audă toată lumea, statul nu are dreptul, conform articolului 7 din constituție, de a revendica pentru dânsul succesiunile străinilor
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
fereastră, câte o adiere de aer filtrat de copaci bătrâni, cu aromă de tei, căldura mi se pare suportabilă, este numai bine pentru a-i face un portret. Vasile m-a întrebat ce-am făcut în "capitală". Am avut o bănuială și l-am întrebat "ce este asta o capitală?" "Toate orașele care sunt București", mi-a răspuns Vasile, sigur de dânsul, "acolo unde este bucurie". Și a rămas cu gura căscată. * Trebuie să introduc aici o mică divagație care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]