5,357 matches
-
pastelul (titluri elocvente: Pastel fericit, Alt pastel fericit, Poem de dragoste). Ironia a dispărut aproape cu desăvârșire, lăsând sentimentul să coaguleze versurile. Notabilă e, în câteva rânduri, sugestia unui interior devenit vizibil la căldura iubirii: „se vede sufletul meu: / o bătrână șurubărind / măruntaiele melodioase / ale altui abis”, „dragostea fumegă ghemotoc / între glotă și epiglotă”. Dar apar și asocieri stridente, sesizabile imediat, dat fiind parcursul liric atât de bun până acum: „Altădată pălmuiam fără milă / gura vulcanului”, „în crăpăturile pământului / se ascunde
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
Inserția în obișnuit a senzaționalului, în real a misterului devine compatibilă cu grotescul, dar și cu deschiderea spre parabolă. Se pot stabili convergențe cu unele romane ale lui Nicolae Breban. În Oameni singuri (1968), de pildă, moartea suspectă a unei bătrâne, însingurată sufletește, tulbură adânc viețile celor din jur. Mânați de imboldul de a elucida cazul, câțiva se străduiesc zadarnic, fiecare închis în ipoteza lui. În Cortegiul (1969) și în Canionul (1975) protagoniștii - Iacob Stan, vădită autoproiecție auctorială, și un povestitor
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
mătușii sale și citind, în pod, scrisori ale celor doi soți pe care femeia îi avusese, primul decedat în închisoare, se minunează cum putuse cel de-al doilea să o bată adeseori și se întreabă, confuză, pe cine bătuse: pe bătrâna ruinată sau pe tânăra fermecătoare din poză, pentru că acum cele două imagini refuză să se suprapună. Dacă psihologia fetei înduioșează prin candoare, cea a bătrânei învederează deprimant ravagiile vârstei. Chestionată asupra celor doi soți, mătușa Matilda nu e în stare
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
de-al doilea să o bată adeseori și se întreabă, confuză, pe cine bătuse: pe bătrâna ruinată sau pe tânăra fermecătoare din poză, pentru că acum cele două imagini refuză să se suprapună. Dacă psihologia fetei înduioșează prin candoare, cea a bătrânei învederează deprimant ravagiile vârstei. Chestionată asupra celor doi soți, mătușa Matilda nu e în stare să îi deosebească. Personajul central al nuvelei La bătălia de la Port Arthur, Evridichi, sora grecului care ține cârciuma astfel botezată, o fetișcană prostuță, „greșește” și
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
împreună cu acesta, să ducă o viață castă. Cei doi au început apoi să renunțe la proprietățile lor și, ca să fugă din calea barbarilor, s-au mutat întîi în Sicilia împreună cu Rufin din Aquileia, prieten bun cu bunica ei, Melania cea Bătrînă; după cucerirea Romei de către Alaric în 410 și moartea lui Rufin în 411, au plecat în Africa și apoi în Palestina. După o călătorie în Egipt, Melania s-a retras într-o chilie pe Muntele Măslinilor și mai tîrziu a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
construcția-tip - "O bătaie soră cu moartea îndură mai toate nevestele" ("Evenimentul zilei" = EZ, varianta pe Internet, 16.07.1997) - găsim mai ales variante în care se substituie termenul de comparat, păstrîndu-se însă trăsăturile sale de intensitate și negativitate: "O bătrînă invalidă de 91 de ani din comuna Sanpaul a tras o spaimă soră cu moartea" (știri, Internet - protv-ms.netsoft.ro, 10.11.1998). Un salt metaforic destul de mare, dar perfect motivat pentru că regăsește coerența imaginii, apare în enunțul "ne paște
Rudenii și vecinătăți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17163_a_18488]
-
aceste ședințe. E ridicol ca PDSR-ul să susțină că parlamentarii săi n-au știut ce au votat, cînd dl Acsinte Gașpar, reprezentant al PDSR, i-a explicat lui Ion Diaconescu de ce salariile parlamentarilor nu trebuie comparate cu pensia ultimei bătrîne din această țară. Asta în pofida apelului la statistici ale bătrînului președinte țărănist care i-a explicat și el d-lui Gașpar că ultima bătrînă ar trebui numărată cu milioanele. Sau că creșterile salariilor bugetarilor se fac prin restrîngere de posturi
Votul parlamentarului anonim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17153_a_18478]
-
pentru prima oară în istorie, o "mesiune", comunistul tînăr, Pavel, rupt între lumea nouă din care face parte cu vîrsta, dar în care nu-și prea găsește locul și în care n-o poate "chema la ordine" pe mama sa, bătrîna Daria, stîlpul psihologic al lumii vechi, și mai tînărul Andrei, fiul, care arde de nerăbdare să se angajeze pe șantierul hidrocentralei, "să pună umărul", Sonia, nevasta lui Pavel, cea mai adaptată vieții de oraș, cea care " Cîtă vreme trăiseră în
Despărțirea de Matiora by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17160_a_18485]
-
mai adaptată vieții de oraș, cea care " Cîtă vreme trăiseră în Matiora, ea nu pusese mîna nici măcar pe-un fir de lînă de la oile pe care le aveau pe lîngă casă, ciorapii și mănușile groase de un deget le împletea bătrîna lui mamă în așa fel, de nu mai aveau moarte. Puteai să torni și apă într-însele, atît erau de trainic, de strîns împletite, nu semănau nici pe departe cu ceea ce croșeta Sonia, unde totul era numai găuri-găurele, ca o
Despărțirea de Matiora by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17160_a_18485]
-
sînt cele ale bisericii, clădirea ei fusese de mult transformată în depozit și sătenii nu par foarte afectați, ci datinile din ce în ce mai golite de sens ale ritmurilor naturii; Sima și nepotul ei, băiatul din flori al unei odrasle mute și nimfomane; bătrîna Nastasia care "vorbește în dodii"; Katerina, mama abandonată de Petruha cel convertit, care dă foc izbei părintești dintr-un exces de zel tovărășesc. Toți aceștia sînt cei care "nu se lasă duși" și pentru care se organizează un fel de
Despărțirea de Matiora by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17160_a_18485]
-
ce eșuează într-o ceață neverosimilă. Conflictul nu este de fapt unul politic, ci unul între o lume puternic naturală, satul vechi, Matiora, fiind o insulă suficientă sieși ca resurse și peisaj, și lumea de neînțeles a orașului, despre care bătrînele povestesc din auzite cele mai mari năzdrăvănii. Și totuși...cel din urmă adăpost rămas întreg în satul pîrjolit, acolo unde bătrînii se adună în cea din urmă noapte petrecută pe ostrov, este o veche baracă kolceakovistă. Traducerea lui Mircea Aurel
Despărțirea de Matiora by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17160_a_18485]
-
într-o dimineață devreme în pădure după vreascuri și nu s-a mai întors hornul de la casă a căzut peste iedera urcată până la cer cireșii au privirile pline cu flori poarta se zgâlțâie în balamaua ruptă de anul trecut duminică bătrânele satului cu mâinile sorojite de vreme au îngenuncheat lângă altar clopotul a bătut în dungă s-a dus și mătușa... Citește mai mult copilul din mine agită cerul și plângecu mâinile lui desenează pe cerun Dumnezeu tânărexistă o relație între
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
pofte din țara barbară" într-o entitate la care amintirile au luat locul dorințelor. E o bătrînețe construită și nu una firească, o afereză pe care boala a tăiat-o într-un psihic altfel tînăr. Postura e cea a unei bătrîne care-și bea ceaiul în singurătate: "Mereu mă gîndesc la tine, prietene,/ și ceașca de ceai japoneză începe să tremure ușor,/ apoi se înalță și te caută prin pădurile Germaniei." Și în această înălțare, în acest abur lipsit de trup
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
renunțe la un pământ smuls din mlaștini, săpat și lucrat de ei și de strămoșii lor mai bine de un secol. Vocea colectivă nu are nici o ezitare: Credeți că am făcut toate astea pentru alții? Sau ca să ne Întoarcem În bătrâna Franță și să ne văicărim cu necazurile noastre la urmași?» Destinele lui Beausoleil și ale lui Pélagie se vor despărți, se vor Încrucișa din nou, Într-un moment greu și din nou se vor despărți. La capătul atâtor ani de
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
astfel începe un spectacol nefiresc, imposibil în realitatea trecutului, spectacolul sincerității absolute. Sunt așezați ca pe o scenă în fața unei săli pline de cititori. Autoarea stă undeva în întuneric ca un duh al apelor. Ultimele trei scrieri, foarte concise, Bătrânul, Bătrâna și Cadoul, au elemente de naturalism atenuat, apropiat de al lui Maupassant. Sanda Sântimbreanu este "o adeptă a simplității... capabilă să spună multe în cuvinte puține" (Alex. Ștefănescu). O viață în plus este cartea unei scriitoare care demonstrează că poate
Scrisul by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/15017_a_16342]
-
pare esențială. Echipa lui Bush se simte învestită cu o misiune deopotrivă politică și teologică, al cărei scenariu este pe cale să se deruleze sub ochii noștri. În acest nou război al religiilor, Statele Unite joacă rolul de accelerator al istoriei, în timp ce bătrâna Europă pare să îndeplinească funcția katechonului de la 2 Tesaloniceni. La nivel teologic, este de ajuns să amintim trei momente semnificative: reacția unei părți a catolicilor la Conciliul Vatican II, considerată drept lucrarea Anticristului (citez, în acest sens, lucrarea ofițerului din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
voi: au pentru moșii, au pentru alte trebi; ce să-și păzească fieștecare treaba ei”327. Dispozițiile testamentului din 1681 au fost repetate în actul din 1686, cel scris înaintea morții Elinei Cantacuzino, adică înainte de 2 martie (stil vechi), când bătrâna s-a stins din viață, vegheată de Constantin Brâncoveanu („care pare să fi avut o mare influență asupră-i” - Nicolae Iorga), de surorile ei Stanca, Maria Logofeteasa, ce fusese măritată cu Radu Crețulescu și acum era văduvă, și de băneasa
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
revedea țara natală. Sosirea la Brașov, În Transilvania, de ajunul Crăciunului, În 1834tc "Sosirea la Brașov, În Transilvania, de ajunul Crăciunului, În 1834" Ne aflam În plină iarnă și pământul era acoperit de zăpadă când, pe la mijlocul lui noiembrie, am părăsit bătrâna și venerabila capitală a Rusiei. Aveam propria mea trăsură și am trecut prin guberniile Tulai, Orel, Kiev, Volnia și Bucovina, și de asemenea prin Cernăuți, Dorna și Bistrița până În Brașov, scumpul și iubitul meu oraș natal 195, unde am sosit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din București în stagiunea 1921-1922 și la Grosses Theater din Berlin în stagiunea 1924-1925), mult prețuită de Mihail Sorbul, Victor Eftimiu, Camil Petrescu și Liviu Rebreanu, se impune și astăzi grație modernității construcției și personajelor, anticipând plăsmuirile expresioniste: Bolnavul, Femeia, Bătrâna, întrupări de idei și de trăiri paroxistice și extatice. Protagoniștii sunt bântuiți de fantasme, așteptări terorizante, torturante neliniști și apariții. S. anticipează astfel câte ceva din misterele și dramele lui Lucian Blaga și ale lui Adrian Maniu. Mai puțin structurate, Călătorii
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
formele lor de manifestare. Personajele - călăi și victime - sunt ademenite și prinse în amplul păienjeniș al rețelelor socialului și suferă o răsturnare (în variație liberă) a raporturilor dintre ele, transferul producându-se pe nesimțite, la fel cum se întâmplă în Bătrâna și Hoțul (inclusă în volumul Jocul de dincolo de ploaie, reprezentată în premieră la Teatrul Mic din București, în 1987), cea mai cunoscută și mai jucată piesă a lui S. Aici se confruntă mentalitatea Hoțului, personaj generic, cu aceea a unui
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
cea mai cunoscută și mai jucată piesă a lui S. Aici se confruntă mentalitatea Hoțului, personaj generic, cu aceea a unui virtual păgubaș: un infractor ocazional vrea să fure (din rațiuni „umanitare”) un tablou valoros și, după o conversație cu Bătrâna, proprietară a acelei „cârpe mizerabile de pe vremea burgheziei”, începe să aibă dubii în privința inițiativei sale, apoi devine confesiv, își dezvăluie candoarea și sfârșește prin a fi o victimă sentimentală. De remarcat este finețea răsucirii lente și subtile (tot ca pe
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
candoarea și sfârșește prin a fi o victimă sentimentală. De remarcat este finețea răsucirii lente și subtile (tot ca pe o funie) a contrastului dintre cei doi, precum și transferul propus de această confruntare etică, în urma căreia se dovedește că și Bătrâna avea un caracter urât. În Lucruri și ființe (1987) un Bătrân, înconjurat de simulacre de ființe vii, crește, într-un decor neoexpresionist, iepuri de casă și caută să dea rezervației sale semnificațiile unei reconcilieri cu forțele cosmice, iar un ofițer
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
în fond, Iași, 2002; Biobibliografie Octavian Voicu (în colaborare), Bacău, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, [Viorel Savin], RL, 1986, 6; Val Condurache, „Jocul de dincolo de ploaie”, CL, 1986, 3; Mircea Ghițulescu, „Jocul de dincolo de ploaie”, ST, 1986, 4; Valentin Silvestru, „Bătrâna și Hoțul”, TBR, 1987, 335; Ludmila Patlanjoglu, „Bătrâna și Hoțul”, RL, 1987, 8; Constantin Călin, Viorel Savin, ATN, 1988, 12; Victor Cubleșan, „Lamentația fructelor”, ST, 1995, 9; Ion Cazaban, Revenirea unui dramaturg, „Rampa”, 1997, 14 februarie; Gabriela Pentelescu, „Funia sau
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
colaborare), Bacău, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, [Viorel Savin], RL, 1986, 6; Val Condurache, „Jocul de dincolo de ploaie”, CL, 1986, 3; Mircea Ghițulescu, „Jocul de dincolo de ploaie”, ST, 1986, 4; Valentin Silvestru, „Bătrâna și Hoțul”, TBR, 1987, 335; Ludmila Patlanjoglu, „Bătrâna și Hoțul”, RL, 1987, 8; Constantin Călin, Viorel Savin, ATN, 1988, 12; Victor Cubleșan, „Lamentația fructelor”, ST, 1995, 9; Ion Cazaban, Revenirea unui dramaturg, „Rampa”, 1997, 14 februarie; Gabriela Pentelescu, „Funia sau Comedia supunerii”, ST, 1998, 1; Ștefan Oprea, „Comedia
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
Heinrich Morf ș.a. în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea. În opinia lui Ș., pentru a fi cunoscută de străini, literatura română trebuie mai întâi tradusă. „Emoțiunea estetică” (Titu Maiorescu), pe care „bătrâna Europă” a trăit-o la aflarea veștii că românii au literatură, nu poate fi menținută numai prin antologiile încropite din când în când de la Unirea Principatelor încoace. Rolul istoricului literar e considerat simplu, modest: el sistematizează cunoștințele, evită generalitățile și
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]