10,725 matches
-
sunetele, transformându-le apoi în energie electrică. În general, cu cât sunetul este mai apropiat de microfon, cu atât va fi mai bine captat. Amplificatorul - crește intensitatea energiei electrice ce provine din microfon. Receptorul - transformă energia electrică în energie acustică. Bateria - furnizează energia necesară funcționării protezei auditive. În alegerea protezei celei mai potrivite pentru copil trebuie să se țină seama de tipul și gradul pierderii de auz. Audiologul ne va ajuta să alegem cea mai potrivită proteză în funcție de aceste date și
Pierderea de auz: un ghid pentru părinţi și educatori by Agnes Banfalvi Camelia Radu Cecilia Hamza Demmys Rusu Malgorzata Szela Maria Hârtopeanu Otilia Rusu Senol Demirhan () [Corola-publishinghouse/Science/1266_a_1924]
-
până la capăt și în clipele de răgaz, când dorim relaxare și uitare de necazurile și capcanele traiului cotidian, ne retragem în amintirile copilăriei și atunci sufletul nostru se transportă într-o lume mirifică, uimitoare. Când ne trezim din meditare, avem bateriile încărcate și viața din fața noastră pare mai frumoasă, iar greutățile ei niște praguri pe care le trecem cu piciorul ușor și nepăsători. Despre mame, pe toți care i-am auzind vorbind, numai de bine. Și mă gândesc doar la mamele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
deschis televizorul dar nu funcționează, uitasem că aseară l-am scos din priză. Iată că inconștient, făcusem și un lucru bun, altfel cine știe ce scurt circuit mai făceam cu atâta apăraie în casă. Am un mic aparat de radio portabil, cu baterii; l-am deschis, dar bateriile erau descărcate. E și normal, pentru că stătuse până atunci în apă! Am vrut să-ți dau un telefon, Niki, dar nici acesta nu mergea, era mut ca șalăul pe care-l cumpărasem dimineață și care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
uitasem că aseară l-am scos din priză. Iată că inconștient, făcusem și un lucru bun, altfel cine știe ce scurt circuit mai făceam cu atâta apăraie în casă. Am un mic aparat de radio portabil, cu baterii; l-am deschis, dar bateriile erau descărcate. E și normal, pentru că stătuse până atunci în apă! Am vrut să-ți dau un telefon, Niki, dar nici acesta nu mergea, era mut ca șalăul pe care-l cumpărasem dimineață și care aștepta bine mersi jertfelnica ocazie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
întâlnire la ora aceea cu mătușa ta, parcă Vera o cheamă. Da? Te-ai întâlnit cu ea? Bine, mă bucur. Ah, am uitat să-ți spun, dacă desfaci capacul brelocului, poți vedea cât e ora. Da, da, are o mică baterie. Nu-l mai ai? I l-ai dăruit mătușii tale? Să-ți fie rușine... pe la nas, băi, darurile nu se fac cadouri! Da, l-a văzut, l-a plăcut și n-ai putut s-o refuzi? Bine, am glumit, dă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
început descărcatul calabalâcului nostru. După terminarea acestei operații, am scos și le-am dat băieților ghizi câte o ciocolată, ei ne-au întrebat ce să ne mai aducă după două zile, le-am spus că ne-ar mai trebui niște baterii și câteva cutii de chibrituri, căci nu aveam decât una, ne-a urat fir întins și au plecat. Am ridicat cele trei corturi mai în fund, cam la vreo 20 de metri de mal, am aranjat lucrurile în ele și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și un pumn de sare. Aveam niște scule de pescuit rudimentare, dar eram fericit, fără aparat de ras și radio, cu o barbă de vreo opt zile, bronzat, coșit de țânțari și cu ochii sclipitori de tihnă. Mi se terminase bateriile de la lanternă, mi se terminase și carbidul de la lampă, dar mă obișnuisem să văd totul prin întuneric, și vag, la lumina pâlpâindă a focului aproape stins. Era totul normal, cum nu se mai poate mai frumos. Deodată, într-o seară
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
experiențele a emis părerea că la baza apariției curentului electric în mușchii de broască se află două metale diferite legate între ele prin lichidul apos al țesutului animal. Disputa științifică dintre Galvani și Volta a avut drept rezultat realizarea primei baterii electrice: pila lui Volta, devenită cunoscută în întreaga lume. Aceste cunoștințe, precum și cele din domeniul proprietăților electrice ale lichidelor se aflau la baza pilei Volta. Expresia cea mai clară a ideilor pe care le avea Volta, cu puțin înainte de inventarea
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
companii de infirmieri, O companie de disciplină, Patru companii de marinari (flotila Dunării). Cu totul, optsprezece mii de oameni. E vorba să se adauge la acestea un regiment de infanterie, un batalion de zuavi, un regiment de cavalerie și opt baterii de artilerie. Trupele neregulate se împart în dorobanți (trabanți) și în gărzi de frontieră, cuprinzând cu totul douăsprezece mii de oameni. În Valahia, dorobanții țin loc de jandarmerie. E un fel de corp de armată auxiliar ale cărui organizare și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Nu, nu, nu mai avem. -Veniți noaptea la mărturisire în chilia mea, că dacă nu vin eu în chiliile voastre. Fiecare dintre cele douăsprezece maici, aveau chilii separate de câte opt metri pătrați, mobilate cu pat, masă, scaun, chiuvetă cu baterie, sobă de teracotă. Duhovnicul le vizita periodic, în chilii supunându-le la lucruri necurate. Când ajunse în chilia maicii Anastasia aceasta s-a opus lovindu-l cu o bâtă adusă din grădină în acest scop. Machedon urlând ca o fiară
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
vă rog, zise dânsul fierbinte, am fost întîia oară în Curtea Marțială, vă rog... Și conștiința mi-a poruncit... A fost vinovat, domnule căpitan! Klapka tăcea, parcă nici nu l-ar fi auzit. 5 Apostol Bologa își luă în primire bateria, mai stătu puțin de taifas cu comandanții de secție și apoi coborî în adăpostul subpământean să se odihnească. Se întinse pe patul de scânduri. Era prăpădit de osteneală și de nesomn, căci toată noaptea se zvârcolise, dar acum sufletul i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
monotonă, plicticoasă, adormitoare și se bucura că în creieri îi furnicau, ca și altădată, numai reflectoare, tunuri, muscali, hărți, decorații... Spre seară veni căpitanul Klapka în inspecție. Bologa se înnoură, mai ales când căpitanul îi spuse că a văzut celelalte baterii și că aici va zăbovi mai mult, ca acasă... Îi dădu toate deslușirile, rece, scurt, parcă astfel ar fi vrut să înlăture o apropiere în afară de serviciu. Klapka îl ascultă gânditor, privindu-l mereu în ochi cu o stăruință care pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
făcură socoteli și planuri de tragere... Preocupat de reflectorul dușman, Apostol Bologa nici nu se mai gândi la Klapka. De altfel toată noaptea stătu de veghe, alergând de la postul de comandă la tunuri, de la tunuri la cele câteva observatoare ale bateriei, repezindu-se chiar până la observatorul din linia infanteriei, agitat, parcă ar fi fost în joc toată fericirea lui și soarta lumii întregi. Ceasurile însă trecură, veni dimineața, și reflectorul nu se arătă. Și noaptea următoare la fel, și noaptea a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu credeau că are să vie, a venit iar, mai sfidător, mai bațjocoritor... Au cheltuit zeci de obuze, dar lumina s-a plimbat nepăsătoare peste câmpurile brăzdate de șanțuri. A doua zi, pe la amiază, Bologa se pomeni iar cu Klapka la baterie. Era foarte palid și cu ochii mai tulburi și mai bulbucați ca de obicei. Îi spuse că adineaori colonelul i-a poruncit categoric să sfârșească scandalul cu reflectorul, fiindcă ajungem de râsul și ocara armatei, adăugând că comandantul diviziei a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
De acuma, înainte"! O poftă de viață vajnică îi clocotea în piept. Când venea, dimineața, de la observator și se întindea pe patul de scânduri, adormea repede și visa numai fericire... Într-o după-amiază târzie se pomeni iar cu Klapka la baterie. Bologa, aducîndu-și aminte de îngrijorarea de deunăzi a căpitanului, se miră văzîndu-l foarte senin și zâmbitor, cu o mulțumire în ochi aproape provocatoare. După ce inspectară împreună tunurile și oamenii, coborâră în postul de comandă, unde ardea pe masă un muc
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
protopopului Groza; apoi altă scrisoare, cu foc, Martei, comunicîndu-i că dragostea lui, în ciuda tuturor suferințelor, n-a scăzut și de-abia așteaptă ceasul când să-și poată strânge în brațe logodnica. Mai trecu o zi senină. Pe urmă sublocotenentul de la baterie îi spuse cum a aflat de la un infanterist că peste patru zile, cel mult, toată divizia trece pe frontul românesc. Bologa păli, dar ceru amănunte. Sublocotenentul i le dădu: că ofițerilor de la infanterie li s-a comunicat vestea, confidențial, de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
irigație. Cizmele cu carîmburi înalți i se scufundau până din sus de glezne în noroiul cleios. Ajunse asudat la postul de observație, ascuns chiar în prima linie de tranșee. Schimbă două vorbe cu plutonierul zgribulit și apoi îl trimise la baterie. Bologa se cocoță în dosul teodolitului, pe pipăite. Nu vedea nimic. Aparatul era ferit de ploaie, în schimb în spatele observatorului se scurgeau șiroaie de apă din spărturile coperișului. Căută să se orienteze, dar o beznă atât de deasă acoperea lumea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
optzeci și trei de metri, se află prima linie de tranșee rusești și i se părea că deosebește zigzagurile care înseamnă gardul morții, închipuirea lui mergea mai departe și, bâjbâind prin întuneric, arăta unde vine linia a doua, a treia, bateriile vrăjmașe, unde a fost ultima dată reflectorul... Bologa nu îndrăznea să se uite la ceas, de frică să nu-și piarză nădejdea în apariția reflectorului. Era sigur însă că a trecut miezul nopții. "Mai este vreme", își zicea din ce în ce mai amărât
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spere. Dacă însă n-ar apărea deloc, atunci... " Numai el ar fi de vină dacă m-aș pierde!" se gândi furios, amenințând cu pumnii liniile rusești nevăzute. Apoi deodată, când se aștepta mai puțin, drept în față, chiar în sectorul bateriei, stârnită parcă de sfidarea lui, o lumină orbitoare și mândră, zvîrlindu-și întîile raze spre cerul căptușit cu nouri și apoi coborând pe pământ, repede, cu tremurături înfrigurate. Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome, uitîndu-și tunurile și mânia, uitând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
le-ar fi putut înșira frumos, pe o ață, ca pe niște mărgele... Ieși din curte. Pe uliță, dincolo de popotă, văzu un camion încărcat cu echipamente, gata de plecare pe front. Se urcă. Voia să ajungă cât mai repede la baterie. Era grăbit. 10 Pe înserate sosi la divizion, să raporteze că s-a întors. Găsi pe Klapka singur în adăpostul spațios, scriind acasă. Căpitanul îl privi lung, apoi îi strânse mâinile și zise cu căldură: ― Acuma pot să te felicit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
implor!... Ar fi îngrozitor să cazi în mâinile lor... să... să... Spăimîntător!... ― Adio, răspunse Bologa, parcă nici nu l-ar mai fi auzit, ieșind repede. Afară amurgea. În apus urmele soarelui scăpătat mai înseninau cerul spălăcit... Bologa pășea grăbit spre bateria lui, când, deodată, răsună din urmă glasul lui Klapka, ascuțit, mînios: ― Telefonist!... Telefonist! Unde-i telefonistul? Bologa înțelese și zâmbi. Căpitanul voia să se asigure împotriva unor eventuale bănuieli de complicitate. 11 Câmpul de luptă, pustiu și tăcut, se legăna
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
desfășura nemărginită, netedă ca o foaie de hârtie de împachetat, boțită și pătată, înțepată cu copaci răzleți, desfrunziți și sfâșiați de obuze. Pozițiile se desenau ca niște dungi mohorâte, tremurate, cârligate și capricioase, fără început și fără sfârșit. În apropierea bateriei, Bologa se opri căutând, în zigzagul de șanțuri, postul cel mai înalt de observație, unde a fost și azi-noapte. Când i se păru că l-a găsit, gândurile lui trecură mai departe, se târâră pe sub sârmele ghimpate, cinci sute optzeci
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Se simți umil și mic, deși sufletul îi clocotea de ură. A vrut să stârnească indignare și iată că a găsit milă și înțelegere. Văzu creionul aghiotantului alergând pe hârtie și deodată strigă: ― Excelență, aș dori mult să-mi reiau bateria! ― Lasă, murmură generalul ocrotitor și din nou vesel. Trebuie să te întremezi și să aduni puteri într-un serviciu mai ușor, mai ferit de primejdii... Îmi pare bine că ți-a rămas drag frontul, dar deocamdată sunt silit, în interesul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
deocamdată sunt silit, în interesul d-tale, să mă opun și să te menajez! Bunătatea generalului, inexplicabilă și neașteptată, îl exaspera pe Bologa. Vru să-i mai obiecteze că serviciul la coloana de muniții e mai obositor ca la o baterie, dar chiar atunci își aduse aminte de preotul român din coridor și îndată îi răsări în inimă dorința de a-l cunoaște. Nu-l mai interesa nici generalul, nici frontul. Se sculă, bolborosi cuvinte încurcate de mulțumire, strânse o mână
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca perii în barba unui spin. Drumul se ramifică de aici ca un evantai. Bologa aruncă mai întîi o privire în urmă. Pârâul nu se mai vedea, iar măgurile și coastele printre care trecuse aveau o înfățișare nouă, necunoscută. " Dacă bateriile sunt aici, atunci infanteria o fi pe dealurile de colo, se gândi dânsul, întorcîndu-se repede și cercetând cu mai mare atenție șirul de coame care închidea zarea în față. Iar puțin mai încolo, poate chiar pe coasta cealaltă, sunt..." Primprejur
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]