KorAP: Find »[drukola/base=beat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...195 >

4,866 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

siguranță arsă. Sper că nu-și face griji din pricina mea. — Se distrează cât se poate de bine, zise Sally. — Nu Henry. Nici n-ar ști cum. Probabil că și-o trage cu Juddy. Eva clătină din cap neîncrezătoare. — Atunci era beat, asta-i tot. Până acum n-a mai făcut niciodată așa ceva. — De unde știi? — Păi, e soțul meu. Soțul tău un căcat! Nu face altceva decât să te folosească la spălat vase, la gătit și la curățenie. Și ce-ți oferă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
că ar fi fost umflați. Probabil din cauza gazelor interne. Știți, în timp putrezesc; așa s-ar putea explica totul. în momentul în care comitetul se duse să ia masa, își pierduseră cu toții pofta de mâncare, iar cei mai mulți dintre ei erau beți. Inspectorul Flint se dovedi mai puțin norocos. Nu-i plăcea să ia parte la deshumări nici când era în cea mai bună dispoziție și cu atât mai puțin când cadavrul pe baza căruia își desfășura activitatea arăta o tendință atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Sunt nevinovat. Și-o să ne treacă și timpul mai ușor. 17 Era vineri și, ca în fiecare zi din săptămână, bisericuța din Waterswick era goală. Și, tot ca în fiecare zi din săptămână, preotul paroh, reverendul St John Froude, era beat. Cele două lucruri - lipsa enoriașilor și lipsa de măsură a preotului - mergeau mână în mână. Era un obicei vechi, o tradiție de pe vremea contrabandei, când rachiul pentru preot fusese aproape singurul motiv pentru care cătunul acela izolat avea încă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
urmă. Din reflex, Eva îi întinse paharul și zise: — Of, sunteți îngrozitor! Mă faceți să mă pilesc. Așa-i, zise părintele și puse grăbit sticla înapoi, pe podea. Era destul de grav că era singur în casă cu o femeie masivă, beată și pe jumătate dezbrăcată, ce-și închipuia că soțul ei o ucisese și îi mărturisise păcate despre care până acum părintele abia dacă citise. Nu mai era nevoie să o determine să ajungă la concluzia că el încerca să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
O femeie care-l putea reduce la tăcere pe inspectorul Flint cu o singură lovitură rapidă în cap valora greutatea ei în aur și, pe lângă asta, scena din biroul parohului îi oferise arma de care avea nevoie. Goală pușcă și beată pulbere în biroul unui preot... Acum n-or să mai răsară întrebări despre cum aruncase el păpușa gonflabilă în puț. Nici un fel de acuzații, nici un fel de învinuiri... întregul episod va fi expediat printre lucrurile care era mai bine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
ei să rămână izolați o săptămână în Eel Stretch, într-un vas care-i aparținea altcuiva, s-au arătat ciudat de necomunicativi. Nu, nu știau cum fusese dărâmată ușa de la baie. Ei, poate că se petrecuse vreun accident. Erau prea beți ca să-și mai aducă aminte. O păpușă? Ce păpușă? Iarbă? Vreți să spuneți marijuana? Habar n-aveau de nimic. în casa lor? în cele din urmă inspectorul Flint îi lăsase să plece. — O să ne revedem atunci când acuzațiile vor fi formulate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

vedea nimic nimic. N-a avut putere nici măcar să se mire, dom’ Tolea, să scâncească, să ridice mâinile în dreptul ochilor, gonind vedenia. N-a făcut nimic, îl privea doar pe marele Bazil. Palid, ca un mort, dar treaz. Nu era beat, avea mutra lui bășcălioasă dintotdeauna, dar era palid, palid de tot. Ca un prunc privea, fără să clipească și fără să vadă, săracul Tolea. Vasile îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc al lui dom’ doctor! Fular de mătase galbenă la gât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
bea cafea. O porție două pe zi, măcar atâta merita și ea, să pună deoparte. Că de 3 ani nu-i mai dă voie doctorul să bea dar-ar boala în el, că abia de se târăște primele ore, ca beată, noroc că mai miroase din cafelele boierilor, altfel nici că s-ar putea mișca. — La ce oră ai venit azi? Al dracului, nu se lăsa, pocitul. O ține, la o adică, așa, cu tava în mână, în mijlocul camerei, s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
între dumneavoastră?Am renunțat și la Muntele Măslinilor și la bordelurile din Buenos. Ca să rămân între dumneavoastră! Căci fără mine, trebuie să mărturisiți, tot aia era... că ce contez eu, biciclistul? Un înlocuitor, atât! Da’ vorba e, sunt alegător? — Ești beat, Tolea? Fii bun, vorbim altă dată... sunt obosit. Cetățeanul Marga își aprinse țigara, ieșea din joc. — Altă dată? Da’ acu ce treabă avem? Eu am visat scrisoare. — Ce scrisoare? — Scrisoarea becherului. Bibicul, mutulache, știi ’mneata. Care nici nu e mut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

este că uitase complet și, pentru că nu l-a sunat nimeni să îl felicite sau să îi ureze de bine, nu și-a amintit decât pe la ora două noaptea. Era undeva în Queens și tocmai lăsase doi oameni de afaceri beți la un club de striptease denumit Grădina Plăcerilor Lumești și, ca să sărbătorească începutul celui de-al patrulea deceniu al existenței sale, s-a dus la Metropolitan Diner, de pe Northern Boulevard, s-a așezat la tejghea și și-a comandat un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
că povestea nici nu începuse, nici nu se sfârșea cu fotografiile făcute pentru Midnight Blue. Aurora dansase topless în Queens (la Grădina Plăcerilor Lumești, dacă vă puteți închipui, același club unde Tom îi lăsase pe cei doi oameni de afaceri beți în noaptea când împlinise treizeci de ani), apăruse în peste douăsprezece filme porno și pozase pentru reviste sexy de șase sau șapte ori. Cariera ei în lumea sexului durase optsprezece luni bune și, dat fiind că era bine plătită pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
grămadă nesfârșită de excepții. Asta pentru că scrisul este o boală, a continuat Tom, ceea ce s-ar putea numi o infecție sau o gripă a spiritului și, de aceea, ea poate afecta pe oricine, oricând. Tineri și bătrâni, puternici și slabi, beți și treji, sănătoși și nebuni. Parcurgi catalogul giganților și semigiganților și descoperi scriitori care au îmbrățișat toate propensiunile sexuale, toate tendințele politice și toate atributele umane, de la idealismul cel mai înalt, până la corupția cea mai insidioasă. Sunt delincvenți și avocați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
acord. — Thomas Wentworth Higginson „a corectat“ poemele lui Emily Dickinson. Un ignorant înfumurat, care a declarat Fire de iarbă o carte imorală și a îndrăznit să se atingă de opera nemuritoarei Emily. Și bietul Poe, care a murit nebun și beat într-o rigolă din Baltimore, a avut ghinionul de a și-l alege executor literar pe Rufus Griswold. Fără să aibă habar că Griswold îl disprețuia, că așa-zisul prieten și susținător avea să își petreacă ani întregi încercând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
întreg de horcăieli? Probabil nu sunt eu pe măsura acestei sarcini - sau limbajul e un instrument prea sărac pentru a surprinde ce-am auzit, care semăna cu ceva ieșit din gâtlejul unui gânsac care se sufocă sau al unui cimpanzeu beat. În cele din urmă, horcăielile s-au modulat într-o singură notă susținută, o eructație ca de tubă, puternică, una care ar fi putut fi luată drept o râgâială omenească. Nu zgomotul satisfăcut al băutorului de bere, ci acela care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
lucrurile pe care le-ai spus atunci. Dacă-mi amintesc bine, am spus o groază de lucruri. Cele mai multe din ele tâmpite. Monumental de tâmpite. — Nu erai în apele tale. Dar n-ai spus nimic tâmpit. — Cred că erai tu prea beat ca să mai observi. — Beat sau nu, trebuie să știu ceva. Vorbeai serios când spuneai că vrei să te muți din oraș, sau nu erau decât vorbe în vânt? — Vorbeam serios, dar, în același timp, nu erau decât vorbe în vânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
ai spus atunci. Dacă-mi amintesc bine, am spus o groază de lucruri. Cele mai multe din ele tâmpite. Monumental de tâmpite. — Nu erai în apele tale. Dar n-ai spus nimic tâmpit. — Cred că erai tu prea beat ca să mai observi. — Beat sau nu, trebuie să știu ceva. Vorbeai serios când spuneai că vrei să te muți din oraș, sau nu erau decât vorbe în vânt? — Vorbeam serios, dar, în același timp, nu erau decât vorbe în vânt. — Amândouă nu se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

parte, când nu țin eu dietă? Acum. Unde rămăsesem? A, da. New York și Geoff. Am fost la New York și înapoi. Cu un ceainic în mână. De sute de ori. Spuneam „ceai/cafea“. De mii de ori. Și ocazional împiedicam oameni beți să deschidă ușile avionului. Toate astea în numele dragostei. Sau al prostiei, de fapt. Vedeți, într-o zi m-am hotărât să-mi surprind iubitul din New York. Da, chiar a fost o „surpriză“ pentru el. Când am intrat în apartamentul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
îmi ascult prietenele plângându-se de iubiții lor. Desigur, știu că, deși se plâng, tot cred că le e mai bine decât mie. Până la urmă, îmi petrec serile de vineri și sâmbătă vânzând bere ieftină la cutie găștilor de puști beți care pleacă la Ibiza. Și nici nu întineresc. Dar nu mă deranjează. Cel puțin nu trebuie să suport serate cu rude nesuferite (Doamne, părinții mei mi se par de-ajuns!) sau să mă cert în ce casă o să iau cina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
telefon. Stătea o noapte în Dublin. Dar o noapte cu un brazilian nu era chiar ce voiam eu, așa că i-am refuzat invitația la cină. Și la orice altceva s-ar mai fi gândit. Apoi, altă dată, patru adolescenți foarte beți, în drum spre Gran Canaria, îmi tot cereau bere. Când le-am spus clar că nu mai vreau să îi servesc, unul dintre ei mi-a zis că sunt de departe cea mai frumoasă stewardesă din avion și m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
vreau să îi servesc, unul dintre ei mi-a zis că sunt de departe cea mai frumoasă stewardesă din avion și m-a întrebat dacă nu vreau să ies cu el cândva. M-am simțit măgulită, pentru că era frumușel, deși beat. Dar măgulirea a dispărut când mi-am adus aminte că sunt singura stewardesă, ceilalți membri ai echipajului fiind bărbați. — Au fost câțiva, dar nici unul ca tine, îi răspund sincer. Și vrei să ne vedem? întreabă Adam, și inima îmi tresare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
mai beau, capul meu va fi recunoscător, așa că îmi iau la revedere de la Debbie. Tim avea dreptate - pare bucuroasă să mă vadă plecând. Așa da prietenă, nu? De-ndată ce mă izbește aerul rece, îmi dau seama cât sunt de beată. Nu e un sentiment plăcut. Slavă Domnului, mâine sunt liberă. O să pot să zac. Acum stau pe scaunul din față. Geamul mașinii e puțin deschis, și Tim îmi mângâie coapsa. Mă bucur că sunt în drum spre casă. Cel puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
nu ar fi venit cu Shane, eu și Debbie probabil am fi ieșit pe Leeson Street sau altundeva mai târziu. Să alung gândul ăsta... Tim parchează în fața casei mele și se apleacă să mă pupe. Îl sărut pasional, pentru că sunt beată. Dar în toiul sărutului mă gândesc la Adam și mi se face rușine. Pentru că mie nu mi-ar plăcea să mă sărute cineva care visează la altcineva. Te iubesc, îmi spune Tim când ne oprim din sărutat. —Și eu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Scriu SCENA DOI. Arată impresionant pe ecranul computerului. Dar ce se întâmplă în continuare? Deodată sunt iar departe, pe măsură ce imaginația mea preia controlul. Personajele prind viață în timp ce scriu despre un tată violent și tânărul său fiu îngrozit. Tatăl e foarte beat și își acuză fiul că a furat bani de sub patul lui. Fiul se chircește în colț și tatăl își desface cureaua groasă din piele. Copilul cerșește îndurare... Doamne, nu mă distrez deloc. E oribil și îmi trezește amintiri de când eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
puțin complicată dacă mai multe femei ar cere direct ce vor, în loc să se ascundă după deget, mi-am spus eu mulțumită de mine. Bineînțeles că Jack nu a apărut. Petrecerea a început la opt, și la opt jumate toată lumea era beată; câțiva oameni începuseră să danseze și cei care se considerau sufletul petrecerii se dădeau în spectacol peste tot în timp ce eu mă furișam prin bucătărie, căutând cel mai mare cuțit din casă. Ei, nici chiar așa, dar eram tare deprimată. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
fi nevoită să plec mâine la Boston! De n-ar fi Adam nevoit să se întoarcă la New York! De n-am fi amândoi nevoiți să lucrăm și am trăi fericiți până la adânci bătrâneți! Doamne, cred că sunt de-a dreptul beată. Îmi simt mintea încețoșată. Trebuie să beau repede cafeaua aia. Trebuie... — Bună, scuze că te deranjez, dar mă întrebam dacă nu cumva ești... Mă întorc. Aș recunoaște vocea aia oriunde. —Bună, Elaine, spun cu un zâmbet larg. Ar fi trebuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]