3,162 matches
-
în lumea reală (căreia i-a preferat mereu universul ficțional). Literatura i-a oferit lui Nabokov sensuri mai valabile decît istoria imediată. În plus, i-a asigurat, se vede bine, și debușeul "părților întunecate". Bibliografie Vladimir Nabokov Un hohot în beznă. Traducere din limba engleză de Horia Florian Popescu. "Seria de autor Vladimir Nabokov". Iași: Polirom, 2011. Umbra revoluției. La Teheran Numele Daliei Sofer a devenit cunoscut pe piața internațională de carte în ultimul an și jumătate, deși autoarea este tînără
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mirii unei lumi crepusculare" se pierd în natura primară. Elegia cunoașterii și a purificării se echivalează discret și generos cu o poezie a suavei palpări a materiei, luminii glaciare a "tonurilor clare" i se substituie "lumina moale, lumina bună", ori "bezna tandră", într-un univers somnolent"123. Volume ale maturității, cum le numește Nicolae Manolescu, "aceste volume, în mod esențial, nu mai schimbă mare lucru (...), în afară de dobândirea acelei fluențe profunde a lirismului moral care face din Ana Blandiana din anii '70
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
afirmate cu toată puterea, dar, în același timp, limitate și explicate de cititor"48: "Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne,/ Iubiții mei, priviți dansul acesta nou, nou, nou,/ Noaptea-și ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,/ Dansului meu i-e vântul ecou.// De frânghiile ploii mă cațăr, mă leg, mă apuc/ Să fac legătura-ntre voi și-ntre stele./ Știu, voi iubiți părul meu grav și năuc,/ Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.// Priviți până o să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lipsește decât moartea,/ E-atâta fericire/ C-aproape că ți-e somn". (Dinspre țara din care venim). Nostalgia recompunerii vârstei tinereții devine oboseală, iar oboseala își găsește refugiul numai în interior, care poate fi uterul mamei: "Mamă, întâiul meu/ mormânt,/ Beznă fierbinte,/ Cu-atâta nerăbdare prostească părăsită,/ În timp ce fiecare bulgăre/ Al țărânei sale/ Se-mpotrivea plecării fără rost./ Îmi vei ierta vreodată învierea, Grăbita înviere ce mă rupea de tine/ Pentru ca, din lumină în lumină,/ Să mă apropie de-o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
volum anterior. De data aceasta, Gemenii, care, sub o altă formă pot reprezenta tot cercul sau întregul, sau poate sunt contemporanii ei, impart aceeași celulă, disecând-o oarecum: "Gemeni în uterul Spaimei/ Locuitori ai aceleiași celule/ Orbi și muți/ În bezna sonorizată sălbatic/ Numai de pulsul hrănitor/ Smulgându-ne din nevertebrate/ Din pești și din păsări din fiare/ Ca să ne poată naște/ După chipul și asemănarea Ei.// Fără drept de apel/ Condamnați la naștere/ Singuri și neputincioși în fața/ Creșterii noastre-nvelite/ În
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de trăirea comună a unui sentiment negativ: frica, spaima irațională de necunoscut, care pare să-și tragă seva dintr-o tot mai greu suportabilă alterare a sensului"150: "Gemeni în uterul spaimei,/ Locuitori ai aceleiași celule,/ Orbi și muți/ În bezna sonorizată sălbatic/ Numai de pulsul hrănitor,/ Smulgându-se din nevertebrate/ Din pești și din păsări, din fiare/ Ca să ne poată naște/ După chipul și asemănarea Ei./ Fără drept de apel/ Condamnați la naștere,/ Singuri și neputincioși în fața/ Creșterii noastre-nverzite
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Dinspre seară și dinspre zori,/ pentru unul, și pentru altul" (Două cruci), tinerii și bătrânii, "Nu încă unii/ Iar ceilalții nu mai" (Bătrâni și tineri), "partea cadavrului, cea stângă/ și partea cadavrului, cea dreaptă" (Vis), răpunsul și întrebarea, lumina și bezna (Nu există răspuns), albul și negrul tablei de șah (regula jocului). În interiorul propozițiilor și al frazelor, antiteza este susținută de corelative de tipul : nu atât... cât, nici ... nici, nu... nici... doar, când... când. Opozițiile sunt marcate, atât lexical, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în felul său.", afirma Octavian Paler, într-un interviu postdecembrist, acordat revistei "Orizont"1, încurajând astfel evadarea din letargia indiferenței față de aproape. Este teoria salvării națiunii prin cultură. Implicarea activă a omului de cultură în reeducarea și însănătoșirea maselor condamnate beznei intelectuale. Re-umanizarea cum ar spune Dan C. Mihăilescu 2 care trebuie să fie sinonimă cu definiția culturii. Departe de pretenția de a pătrunde în profunzimile temei noastre, am încercat, prin intermediul acestui studiu, să oferim o deschidere pentru posibile ulterioare cercetări
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de salvare pentru omenire. În cele mai multe cazuri, soluția este sacrificiul de sine, uneori dus la extrem, precum exilul sau închisoarea, alteori păstrat la limita cuvântului scris. Litera așternută pe hârtie devine, în cel de-al doilea caz, speranța salvării de bezna singurătății totalitare, formă de rezistență sau cale de întoarcere către sine. Refugiul în sine însăși domina întreaga operă a Anei Blandiana, al cărui scop este și acela de a fugi de sine, în folosul celorlalți, sau de a fugi de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
3 și 19:26), ci un alt raport, surprinzător în context teologic, dar cum nu se poate mai firesc în contextul mentalității populare: se poate vorbi despre un real ascendent al Fecioarei Maria asupra lui Hristos. Cea care este "supt bezne mai strașnică și mai înfricoșată asupra dracilor decât toți sfinții"15 se va înălța la cer cu trupul, a treia zi după adormire, "ca împărăteasă a ceriului și a pământului, carea vine să lăcuiască den a dreapta împăratului Dumnezeu".16 Autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o pasăre neagră ce s-a luat după dânsa". În întuneric, femeia își face curaj; se gândește, cu fremătătoare anticipație erotică, la vizita apropiată a lui Dinu. Totuși, reveria bachelardiană îi este pulverizată de zgomot: "atunci văzu închegându-se în beznă bulgări și mai compacți de beznă. Unul după altul veneau prin cer ca duhurile vrăjitoarelor". Haita se dezlănțuie apocaliptic: "Cele patruzeci de fiare nocturne se abătuseră în crâncen asalt asupra porții închise". Descrierea acestora pendulează între tonuri luminoase și obscure
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
luat după dânsa". În întuneric, femeia își face curaj; se gândește, cu fremătătoare anticipație erotică, la vizita apropiată a lui Dinu. Totuși, reveria bachelardiană îi este pulverizată de zgomot: "atunci văzu închegându-se în beznă bulgări și mai compacți de beznă. Unul după altul veneau prin cer ca duhurile vrăjitoarelor". Haita se dezlănțuie apocaliptic: "Cele patruzeci de fiare nocturne se abătuseră în crâncen asalt asupra porții închise". Descrierea acestora pendulează între tonuri luminoase și obscure, creionând un subtil desen în alb-negru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
rămâne cel mai umilitor documentar imagistic al "revoluției române comandată prin RTV". Atât pentru "producători", cât și pentru "receptori". Abuzurile și fărădelegile de atunci ne vor marca viețile încă multă vreme de-acum înainte, pentru că ține de legea mersului prin beznă: pentru a înainta, privești mereu în urmă. Vecinii din sud, bulgarii cu Todor Jivkov (1911-1998) și albanezii cu Ramiz Alia (1925-2011), au dovedit că tranziția se putea face și mai inteligent. Comunismul lor avea aceeași esență cu cel de la noi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de o mare intensitate. Figura feminină alegorizată, "Speranța", se ridică luminos, în mijlocul unei mulțimi care reprezintă umanitatea în ansamblul ei. Diafan și alb, într-un veșmânt semitransparent, asemeni figurilor feminine whistleriene, corpul său eteric proiectează luminescența pe chipurile aflate în beznă, reflex luminos amplificat de forța unei viziuni. Imaginea unei umanități torturate realizează un contrast cu această viziune beatifică, fragilă, inconsistentă. Contrastul dintre chipul transfigurat al Speranței și chinul evident al chipurilor desfigurate de spaimă, covârșite de îndoieli, ale unei umanități
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
monstruoasă a dualității constitutive, hibridul, purtând amprenta unei androginii subversive, un "Eminescu-gorgonă". "Marele Paciurea, mergând pe linia obedienței absolute față de dicteul propriei sale fantezii bântuite de himere, făcuse un Eminescu-gorgonă, un cap spectral, de umbră a hadesului, țâșnind lumini din bezna bolgiei lui cu șerpi dantești, înconjurat de alte umbre, contorsionate pe soclu, de Ugolini tragici, amintire a lui Rodin din Porțile Infernului și a sclavilor michelangiolești"273. Cu referirea la macheta monumentului Eminescu, același binom tensionat este revendicat într-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
respectivă spre experiment, ar fi fost altădată, mă refer la anii '60, chiar '70, lucruri de neconceput. Așa cum în ceea ce privește imaginea, să pornești cu aparatul în mână, iar aparatul să tremure ca și când ar surprinde pe viu realitatea respectivă, să intri în beznă sau în lumină puternică, ar fi fost din punctul de vedere al unui mare operator, precum, de pildă, Ovidiu Gologan, o mare eroare. I-ar fi dat patru studentului care ar fi propus, în anii '60, Dogma, pe care, iată
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
asupra sa. Problema este de a ști dacă ne-am păstrat virtuțile care au dat naștere creațiilor noastre deopotrivă originale și universale. Într-un cuvînt, de a ști cine am fost de fapt și cine am devenit. Zărim zona de beznă, abisul întunecat din sînul culturii noastre și sîntem în stare să ne îndreptăm în urma acestei cunoașteri de sine? Am învățat ceva din istoria noastră culturală și sîntem capabili să o reasumăm, să o continuăm și să o transformăm cu, în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
jucându-se mereu cu puterea de intuiție a lectorului. Celebrul capitol Treisprezece se vrea a fi un fel de apogeu în încercarea continuă a romancierului de a-și autenticiza scriitura. Având drept moto un fragment din Tennyson („Căci învăluite în beznă sunt căile Făcătorului, precum Isis ascunsă sub văl”), capitolul, poate nu întâmplător al treisprezecelea, stă sub semnul ludicului, al mișcării perpetue între aparență și esență. Acesta debutează cu răspunsul la o întrebare lansată în finalul capitolului anterior: „Cine e Sarah
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
că pânăși lumina poate să doară...” (Lumină) Malefica Durere are-o soră. Ea se numește Speranța. și dacă ne-nvăluie trecutul, să ne amintim de gohn Keats și-ale lui romantice zvâcniri: „Stând lângă inima-mi însingurată, / Când gânduri hâde-n beznă mă-mpresoară / și-un vis în <ochiul minții> nu se-arată, / și nu-mi naște o floare-a vieții pară, / Speranță! Tu, cu aripi de argint, Eteric varsă peste mine-alint!” (Speranței) Lumini și umbre tresaltă în dureroasă neputință. Tristețea durerii
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
c.1150-1220), în a sa eistoria Danica și, mai apoi, cu „înfloriturile” inerente oricărei prelucrări, de către francezul Francois de Belleforest (1530-1583) - în a sa eistoires Tragiques, oglindire măiestrită, în fine, în viziunea lui tilliam Shakespeare. Așadar, la „ceasul mort al beznei necuprinse”, „crunta arătare” (actul I, scena 1) a răposatului eamlet (tatăl) e considerată o „năpastă” care poate prevesti un rău pentru țară. Acesta este segmentul care anticipă drama la care insistă, printr-o subtilită analiză Vlad Zografi creionând subtile conexiuni
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
lucrurile unele de altele, nici depărtările; cînd vîntul de seară a ridicat valurile, atunci, pe la asfințit, capătul lacului stă singur luminat de-o palidă licăreală; dar tot ceea ce munții înconjură nu-i decît un hău de nedeslușit; și în sînul beznelor și al tăcerii auzi, de la o mie de picioare mai jos, frămîntarea acelor valuri într-una repetate, care trec și nu contenesc, care s-aruncă furioase în stanele de piatră, care se sparg de mal, și ale căror zgomote romantice
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
îngrămădite, umflate, își scoteau înainte streșinile, își aplecau zidurile chiar ca niște "pîntece de femei însărcinate", cum spusese pictorul și se sprijineau unele de altele. [...] Apoi șirul cocoșat al celorlalte case înverzite de scurgerea ploilor se prelungea, cufundîndu-și crăpăturile în beznă, într-un vîrtej de culori și poziții [...]*. E. Zola, Pîntecele Parisului, p. 21 (51) Atunci, pentru a proceda în ordine, portarul îi conduse pînă la intrare, lîngă piața din față, unde, arătîndu-le cu halebarda un cerc mare pavat cu pietre
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mici pete albe vădeau orașe, Marchiennes la miazănoapte, Montsou către miazăzi, în vreme ce, dinspre răsărit, pădurea Vandame tivea orizontul cu vînătul hotar al arborilor ei pleșuvi. Și, sub un cer livid, în scăzuta zi a acestei după-amieze de iarnă, părea că bezna toată a Voreux-ului, toată învolburata pulbere de huilă, s-ar fi abătut pe cîmpie, așternîndu-și pudra pe copaci, acoperind drumurile, însămînțînd pămîntul. Etienne privea și ceea ce-l surprindea mai cu seamă era un canal, rîul canalizat al Scarpei, pe care
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
text, probabil cel mai „vechi” loc al umbrelor cunoscut în bibliografia de specialitate, cu ecouri și în alte culturi euro-asiatice: În Țara-fără-cale-întoarsă, tărîmul lui Ereșkigal, Iștar, fiica lui Sin, și-a pus în gînd să meargă, În casa cufundată-n beznă, lăcașul lui Irkalla; Cel ce-a intrat în casa lui n-o părăsește niciodată; Cel ce-a găsit calea spre ea nu află drumul înapoi; Cel care-n casă a pătruns mereu rămîne-n întuneric. Se ospătează cu țărînă și glodul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
părăsește niciodată; Cel ce-a găsit calea spre ea nu află drumul înapoi; Cel care-n casă a pătruns mereu rămîne-n întuneric. Se ospătează cu țărînă și glodul este hrana sa; Acolo nu mai e lumină și toți sălășluiesc în beznă; Ca păsările se-nveșmîntă, avînd, în loc de straie, aripi Și huzurește pe zăvoare și pe canatul ușii, colbul.... Zeița Iștar, orgolioasă și neînfricată, ca orice divinitate stăpînitoare care vine „de sus”, amenință că distruge porțile dacă nu i se deschide. Conflictul între
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]