2,594 matches
-
Michailescu, și Radu Miron, și Florin Scărlătescu, și H. Nicolaide, și Dumitru Furdui, și Ion Focșa, și Eusebiu Ștefănescu... Cartea lui Candid are ceva în plus: acribia consemnării; și hazul dement; și, mai ales, răbdarea diaristică! Revin la acea reprezentație blestemată cu comedia lui Caragiale: un mare și charismatic actor vroia să debiteze textul unui alt mare creator, Caragiale. Dar comedianul nostru rata vocale și consoane, fără o regulă stabilită: spectacolul curgea, dar greu. Partenerii lui erau siderați. Poate vă amintiți
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
autorul a povestit că la el pe scară e un invalid care a cunoscut ilegaliști și care e dispus să îi furnizeze fișe pentru o viitoare carte. Din trei în trei minute, un bătrîn "grizat", din primul rînd, bufnea, vocifera, blestema de Mama Focului, obligîndu-i pe cei din sală să-i tot șoptească "șșșttt!!!"... Pînă cînd cetățeanul a izbucnit: "Tovarăși! Sînt ilegalist de 45 de ani! Dar așa ceva nu am mai pomenit! Am venit la ședința de partid a organizației noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
lângă celălalt, împărțind mâncarea și bucuriile, zorii și asfințiturile. S-ar putea să fii nebun, eretic ești cu siguranță. Continui să sfidezi puterea lui Dumnezeu și pe reprezentanții săi cu nerușinarea și orbirea celui ce nu-și dă seama că blestemă. Cel ce spune adevărul nu blestemă nicicând. Adevărul e dorit de însuși Dumnezeu, e chiar Dumnezeu. Asupra voastră o să cadă fulgerul puterii dumnezeiești și veți fi biciuiți și nimiciți. Ați pus cuvintele în lanțuri, iar din sentimente ați făcut vipere
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
zorii și asfințiturile. S-ar putea să fii nebun, eretic ești cu siguranță. Continui să sfidezi puterea lui Dumnezeu și pe reprezentanții săi cu nerușinarea și orbirea celui ce nu-și dă seama că blestemă. Cel ce spune adevărul nu blestemă nicicând. Adevărul e dorit de însuși Dumnezeu, e chiar Dumnezeu. Asupra voastră o să cadă fulgerul puterii dumnezeiești și veți fi biciuiți și nimiciți. Ați pus cuvintele în lanțuri, iar din sentimente ați făcut vipere. Ceea ce s-a întâmplat în Calabria
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a fost și va fi o tranșee. Libertatea nu este o cucerire veșnică. Trăiesc într-o stare de asediu necesar nu fiindcă aș vrea să repurtez victorii, ci fiindcă celor ca mine le este încredințată supraviețuirea lumii. Nu încetezi să blestemi și situația ta se agravează, o să sfârșești în flăcări. Vei implora ajutor și nu vei putea să-l capeți, căci stărui în comportamentul tău nerușinat, lipsit de respect. Dumnezeu să vă lumineze sufletele, dacă încă aveți un suflet. Celulele în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai multe greșeli și presupuneri în lumea medicinii decât în cea a filosofiei; trebuie să te cerți cu toți chirurgii pentru a demonstra că febra nu e o boală în sine, ci răsfrângerea unor patologii, o adevărată reacție fiziologică. Câine blestemat de călugăr, tacă-ți gura. Cu ieșirile-astea nocturne nu-i deranjezi doar pe temniceri, ci și pe noi care ne aflăm în suferință ca și tine, tacă-ți gura. Glasul meu nu este al meu, iar când găsește vad
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
tip ce nu lăsa în pace pe nimeni și deranja zi și noapte deținuții și chiar păjanjenii de pe tavan și în fiecare noapte convoca duhurile rele dintr-un regat doar de el cunoscut și le vorbea cu glas tare și blestema și invoca legăminte ale iadului, înfiorând inimile tuturor și primejduind conducerea penitenciarului. Astfel, Tommaso fu transferat la Castel Nuovo. Acolo, controalele erau mai puțin aspre, celula primea oleacă de lumină, dar știa că era în continuare spionat și supravegheat din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu; dar pe a lui, da; pe a lui și-o poate tulbura, și își poate pierde sufletul, adică mântuirea. Și așa, prin voia lui, a păcătuit Iuda când a vândut pe Hristos; și și-a pierdut sufletul; și e blestemat; și se va chinui; în veac și în veac, și dincolo de veac. Așa cum a hotărât Dumnezeu nu după voia Lui, ci după greul păcat al lui Iuda din Kerioth". 13 Radu Dragnea, Ortodoxie și naționalism, în "Buna Vestire", nr. 77
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
5, 44, Atenagora constată creșterea creștinilor într-un climat de nonviolență, care îi educă la iubirea tuturor dușmanilor: Așadar, care sunt principiile noastre în care am fost crescuți? „Eu vă spun: iubiți pe dușmanii voștri, binecuvântați pe cei care vă blestemă, rugați-vă pentru persecutorii voștri, pentru ca să deveniți fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni și face să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți“ (Mt 5
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mă rog,/ Să îmi privesc destinul inorog/ Cu steaua-n frunte, răsucită corn,/ Spre care-n vis mulțimile se-ntorn,// Ajută-mă să plâng și să îndur,/ Disprețul laudei ce crește-n jur/ În ochii lacomi, fără de noroc,/ Ajută-mă să blestem și să plâng/ Lumea supusă ochiului meu stâng,/ Ajută-mă să plâng și să accept,/ Lumea ascunsă ochiului meu drept,// Ajută-mă să plâng și să suport/ Catapeteasma ochiului tău mort/ Și nemaideslușitul paradis,/ Strivit, în ochiul tău închis." (Rugă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
contextul cărții, antieuropeană. Europa lui Pascal Quignard slăbește o dată În 486, dar este Înjunghiată pe la spate abia În secolul XVII. Antiamericanismul lui Quignard este vindicativ În sens aristocratic: Clovis Își răzbună, prin uciderea lui Syagrius, strămoșii, iar regele Romei Îi blestemă progeniturile În vecii vecilor. Pascal Quignard este un European cu arma Americanului la gît. Ultimul are laserul În mînă, El contra-scoate din teacă literatura: ce potlatch! În primul rînd, cronologia. Cu grijă, excelentul romanist care este Pascal Quignard decupează un
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prezentul, redescoperă mitul strămoșilor, casa părintească, folclorul și un bănuit sentiment al dezrădăcinării și al înrădăcinării. Poetul aude venind prin noapte cavalcade baladești și firul de argint al doinei, glia gemând de schije și otravă, ca o iubită, de aceea blestemă în numele vieții și scrie orații de nuntă în numele dragostei: "Poate se pun la cale prin semne fără grai/ Nunți noi cu vornici aprigi și mândre druște fete." Pe Labiș îl strigă pădurea și-l cheamă satul ca o oază de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
am apus, și-n fiecare mijloc al lunii august am să te caut eu pe oriunde". Poetul străbate un întreg univers, risipindu-și câte puțin ființa: "Am fugit pe platoul de valuri Georges Bank de 335 ori, ca-ntr-un, blestem ziua și noaptea gândindu-mă că același număr îl purtam pe/ brațul de uniformă al școlii pedagogice din Buzău". "Am dormit prima noapte pe mare" este poemul care surprinde revărsarea primară a materiei mume. Și iată-l înconjurând universul, raportându
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Surorile" este "ruptă din soare": "am avut o surioară/ iubitoare, cântătoare/ născută din foc de soare." ("Poezii populare ale românilor", editura Minerva, 1971, pag. 212). Motivul incestului, în legenda "Soarele și luna", legendă etiologică, explică de ce cele două astre sunt blestemate să nu-și depășească condiția. Soarele, o făptură cerească, nu se poate uni cu sora lui. Motivul lunii apare și în doinele de dragoste, iar steaua, ca element al haosului primordial în lirica populară, devine simbol al singurătății, al frumuseții
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ați nenorocit o mulțime de scriitori”. („Dintr-un text comun”)4) Firește, se considera printre aceștia. Era convins că nefericirea sa are drept cauză primordială o iubire eșuată, care i-a dat viața peste cap pentru totdeauna: „n-aș fi blestemat în frigul nopților, dacă tu ai fi fost cu mine...” 5) în materie de „iubire”, Bacovia e mai mult însă macedonskian decît eminescian. „Idilele brutale” cîntate de autorul „Nopților” sau Thalassa acestuia au avut asupra imaginației sale erotice o influență
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și plop” (Isaia XLI, 19)1), dar după aceea aproape că dispare. Poeții Văcărești și Conachi sînt impreciși cînd e vorba de arbori: „într-un copaci zarifior [frumușel - n.m],/ Un șoim prins în lănțișor/ Strigă amar ciripind,/ Norocul său blestemînd”2) etc. Cuvîntul „plop” reapare abia la contemporanul lor, Dinicu Golescu. Acesta i-a remarcat departe de țară, mergînd de la „Minhen” (München) la Nimfenburg, o localitate satelit a celui dintîi: „tot acest drum este lucrat cu alee de tei și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în vînt,/ Zile lungi de vară” - Topîrceanu), vuiesc („Plopii începură să se clatine cu vuiet”- Vasile Demetrius), în rezumat, sînt imagini plastice ale sensibilității neliniștite; tulbură 8). Din cauza foșnetului său permanent, - spune o legendă de Petre Dulfu -, plopul a fost blestemat de Maica Domnului. Vrînd să nască sub el, n-a putut, și atunci „l a cuvîntat”: „-Alei, plop ne-ndurat ,/ Fieți neamul blestemat,/ Și de mine pe pămînt/ Și de Dumnezeu cel sfînt;/ Frunza ta să nu stea-n loc,/ Zbată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Am rimat versuri viața întreagă [îi mărturisea poetul german unui prieten] ca să plîng o iubire de tinerețe”. Așa face și Bacovia. Următoarea frază a lui („E noapte, da, e pustiu, aș vrea să te uit, căci sufăr; n-aș fi blestemat în frigul nopților, dacă tu ai fi fost cu mine...”) îmi amintește atît de versurile din „la Nuit d’Octobre”, prin care Musset o admonesta pe George Sand, traduse astfel de Charles Drouhet: „Să-ți fie rușine ție care mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de iluzii. Să nu fii încîntat de tine însuți aproape niciodată e o virtute rară și printre sihaștri. „Călugărul-poet” a avut-o! Logic, poemul „Cu voi...” trebuia să vină, în sumarul volumului omonim, după „Aiurea”. în acesta din urmă, poetul blestemă „tîrgul” pentru indiferență, iar în celălalt, declarîndu-se decis să se retragă în singurătate, sarcasmul său vizează o țară: „țara asta plină de humor”. între „Aiurea” și „Cu voi...” nu-i, cred, numai un an diferență, cum rezultă din notele ediției
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a limitei, portretul unui tânăr din stirpea romantică a marilor revoltați, însetați de cunoașterea totală: "Mă părăsesc iubirile pe rând/ M-am părăsit și eu de ce m-aș teme?/ Eram un zeu de lacrimă flămând/ Nu învățasem rugi și nici blesteme// Azi văd din ceruri îngerii căzând". Creația rămâne totuși marea obsesie a lui Valeriu Stancu. Cele mai frecvente reflecții din textele sale poetice reiau cu insistență problematica menirii creatorului și a operei sale într-un timp în care aceasta este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de ansamblu a instituțiilor și moravurilor, acțiunile de concentrare a capitalurilor, ca și dezvoltarea presei sau progresul științei medicale, vor contribui la triumful acestei speranțe: Noi vom dicta lumii în ce să creadă, ce trebuie să cinstească, ce trebuie să blesteme (...) Totul să fie înțeles, reținut, toate aceste principii să fie însușite de fiecare urmaș al lui Israel. Atunci puterea noastră va crește ca un copac uriaș ale cărui ramuri vor oferi fructele numite bogăție, bucurie, putere drept răsplată pentru această
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
dorinței ca Asociației perfide care va încerca să-i lovească, moștenitorii să-i opună o alta, bună și sfîntă, devotată în exclusivitate apărării unor cauze nobile. Din moment ce o asociație perfidă [spune testamentul lui Rennepont], clădită pe degradare umană, pe despotism, blestemată de popoare, a traversat secole și a stăpînit lumea prin teroare, trebuie să existe o altă asociație întemeiată pe fraternitate, pe dragoste întru evanghelie, care să aibă drept menire să elibereze bărbatul și femeia de orice sclavie degradantă, să-i
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Voiculescu, M. Sadoveanu. Dan Horia Mazilu scrie un studiu intitulat O istorie a blestemului, în care face mai întâi o incursiune printre mitologii (Omul a fost apăsat de blestem încă de la facere), apoi arată că și Creștinii anatemizează. Dar și blestemă, ajungând la Blestemul și mentalitatea românească. Între magie și credință, pentru a încheia cu alcătuirea unei retorici și a unui imaginar al blestemului. Ce legătură are blestemul cu destinul? Lexiconul și argumentele din introducerea lucrării sale ne explică. Autorul arată
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
de Diavol ca să nu-l ardă soarele etc... Este de mai multe feluri: cel al nostru, care poartă norii, vântul turbat și "șoimul", sau vântul de sus, de dincolo de lumea noastră. În Vântul se însoară (Niculiță-Voronca, I], un om își blestemă băiatul să se însoare "când l-a însura Vântul, că el nu-l va mai sura". Băiatul pornește în lume și se întâlnește chiar cu Vântul: "Suie-te în spate la mine și ține-te bine, că am să te
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
mărul. Faptul acesta reprezintă o constantă, un gest simbolic cu funcție rituală. În basmul Frumoasa-Pământului-din-măr [Nișcov], fetele ies din mere, iar în Cele trei rodii aurite [Ispirescu], fetele ies din rodii. În cel de-al doilea basm, o babă îl blestemă pe feciorul de împărat care aruncase în ea cu piatră: "Până nu vei găsi cele trei rodii aurite, să nu te însori!" În primul basm, lui Făt-Frumos, dacă-i veni vremea să se-nsoare, "își citi în stele și i
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]