6,391 matches
-
iar cel care strigase „Vaina caput!” le devenise chiar drag, cu toată bețivănia lui. Tot În acea seară a microscopului aflaseră că desele gropi prin care ei se ascundeau când se jucau În pădure de-a războiul erau pâlnii de bombe adevărate. Când americanii bombardau capitala, mulți piloți nu apucau să-și deșerte bombele peste oraș fie din nepricepere, fie de frică, fie că erau goniți de ai noștri și de nemți, care pe atunci erau aliați. Iar cu Încărcătura În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui. Tot În acea seară a microscopului aflaseră că desele gropi prin care ei se ascundeau când se jucau În pădure de-a războiul erau pâlnii de bombe adevărate. Când americanii bombardau capitala, mulți piloți nu apucau să-și deșerte bombele peste oraș fie din nepricepere, fie de frică, fie că erau goniți de ai noștri și de nemți, care pe atunci erau aliați. Iar cu Încărcătura În burțile avioanelor nu se puteau Întoarce din două pricini: una că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
erau goniți de ai noștri și de nemți, care pe atunci erau aliați. Iar cu Încărcătura În burțile avioanelor nu se puteau Întoarce din două pricini: una că ar fi putut să fie Învinuiți de lașitate și, a doua, greutatea bombelor ar fi făcut motoarele să Înghită mai multă benzină și nu le-ar fi ajuns ce aveau prin rezervoare până la mama dracului, În Italia, unde era baza lor. Așa că le azvârleau și ei peste câmpuri sau prin păduri. Pâlniile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dăduse de cheltuială rușilor care, oricum, voiau să-l piardă. „Înțelegeți, mă?” se interesă Vieru, Încercând să prindă uităturile celorlalți doi căutători. „Zi mai departe!” răspunse unul dintre ei. Locotenentul găsise pe firul apei În jos o pâlnie uriașă de bombă americană. O adâncise cât putuse de mult cu o lopățică soldățească, cărase cele opt hoituri și le așezase, dimpreună cu atașul și toate lucrurile militarilor, pe fundul gropii și apoi o astupase. Motocicleta („Țundap, tăticule, nu jucărie!” găsise Vieru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la măsea și Încurca fișele de zor (dacă Îi cereai legătura cu postul de Miliție, te pomeneai că-ți răspunde tehnicianul de la ferma de porci), ieșise la pensie, iar vorba ce avea să rămână În urma ei era: „Dar-ar o bombă În centrala asta când n-oi fi eu de serviciu!”; Primăria pusese să se construiască În mijlocul satului un panou pe care avea să fie afișată săptămânal Gazeta de centru, organ de presă independent și liber - măcar de acest câștig al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tăiată șoseaua Înspre Răsărit, către marele oraș căruia, În nopțile senine și fără lună, i se zăreau luminile Îndepărtate. Directorul Își amintea cum, copil fiind, nu numai că zărea lumini de apocalipsă către oraș, dar și auzea bubuitul și vuietul bombelor azvârlite de avioanele americane Împotriva gării pline de oameni care nu aveau nici În clin, nici În mânecă cu Înfruntarea sângeroasă a mai-marilor lumii. Mama de-a doua a Directorului fusese În gară când se dezlănțuise iadul și Îi povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neagră de ebonită și manivela ca un om mare. După ce-i făcea coanei Marița tot soiul de propuneri rușinoase - care contribuiseră și ele la dorința arzătoare a telefonistei de a vedea nenorocita de centrală făcută praf și pulbere de o bombă -, Vieru se arăta un izvor nesecat de idei tâmpite, spre neliniștea și chiar spaima lui Ectoraș, care nu Îndrăznea să-l Îndărătneze ca să nu pară un papă-lapte: Încerca să prindă pe casă porumbei cu firimituri de pâine Înfipte În cârlige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pomană unui fost lucrător de la căile ferate care-și pierduse amândouă picioarele de sub genunchi și care cerșea, Îmbrăcat Într-o uniformă jerpelită și cu un chipiu cu bandă roșie pe cap, târându-se pe un peron de gară prăpădită de bombe. Milostivul domn cu mustăți stufoase primise din partea ologului o ofertă de afaceri: În schimbul a câtorva bănuți - sumă ridicol de mică - și a două pâini - căci fostul feroviar zărise sacul burdușit cu pâine neagră atârnat de prevăzătorul tată de familie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un obuz. După ce praful Începuse să se așeze și țipetele de spaimă și surpriză să se ostoiască, atât refugiații Înghesuiți În vagoane, cât și oamenii ce se aflau În preajma ruinelor gării băgaseră de seamă că singurele victime făcute de acea bombă vicleană de calibru mic fuseseră cerșetorul olog și câinele său, un dulău alb, cu ochii nefiresc de mari, pe care toți cei din măruntul târgușor știau că-l chema Ilie și că fusese nemaipomenit de credincios și de blând. Viitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În traista țărănească. Scăpaseră Întregi doar cu două ceșcuțe și farfurioarele lor, iar În memoria viitoarei bunici vitrege a lui Ectoraș se păstrase uluitor de limpede glasul unei surori mai mici care anunța, jucându-se cu cioburile de porțelan, că bomba spărsese ulciorul. La Foiște ceștile poposiseră după ce Învățătoarea lui - și așa nefericită că ajunsese din birourile unei foste bănci din marele oraș În acel Sat cu Sfinți Înconjurat de păduri și de smârcuri - aflase că sora aceea a ei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fraților săi, un cenzor al întregii societăți românești”, ceea ce îl face pe Caragiale să devină tot mai bătăios și mai sigur că și-a atins ținta finală - demascarea oligarhiei române. Caragiale afirmă: „Sunt destul de sigur că le-am aruncat o bombă explozibilă tocmai în punctul slab al fortăreței lor” (pag. 191) referindu-se tocmai la „1907, din primăvară până în toamnă”. În 1908 Caragiale se înscrie în partidul conservator - democrat al lui Tache Ionescu și se angajează într-un lung turneu electoral
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dedicație, pentru bucuria unei lecturi instructive. La mulți ani cu sănătate. V. Faur.” Sincer spus, nu am veleități de scriitor. Sunt mulțumit că încercarea mea place celor care întâmplător citesc. Sâmbătă, 30 decembrie 2006. Între știrile de la amiază, o știre bombă: execuția lui Saddam Hussein prin spânzurare. S-au grăbit irakienii să scape de el, așa cum s-au grăbit și ai noștri să scape de Ceaușescu, tot într-un decembrie cu 17 ani în urmă. Acest lucru demonstrează că dictatorii și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
tratez pentru dependența de droguri și până plec devin și alcoolică și bulimică. E ca atunci când intri în închisoare fiindcă n-ai plătit o amendă, iar atunci când ieși știi deja cum să jefuiești o bancă și cum să construiești o bombă. Nu chiar, mi-a răspuns Billings cu un zâmbet misterios. — Și-atunci ce se presupune că ar trebui să mănânc? — Orice ți se dă. Parcă ați fi mama. Da? a spus el zâmbind neutru. —Și niciodată n-am mâncat nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
record în companie - dar acum eram sigură că ulciorul norocului meu era pe cale să se spargă. — O să am mai multe informații pentru tine mâine, la prima oră. A urmat o tăcere. Mi-am închipuit cum un fitil arde, din ce în ce mai aproape de bombă. — OK, mi-a răspuns, în sfârșit, Vivian. OK? am expirat eu. și cu asta basta? Fără nici o tiradă, fără nici o criză de nervi? — Deci cum mai merge treaba cu Randall? m-a întrebat Vivian. M-a trecut un fior și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
potrivit. Ne-am vedea mai mult timp, tu ai face economie la bani și... Randall s-a oprit, fierbându-mă în suc propriu. — Claire, eu te iubesc. Te iubesc și aș vrea să locuim împreună. Nu-mi venea să cred. Bomba care începea cu I și invitația de a ne muta împreună, amândouă aruncate în aceeași buclă a conversației? Randall Cox mă iubea? și voia să locuim împreună? Ăsta era momentul la care eu și Beatrice visasem cu atâția ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care să nu fie obsedat, pervers sau revoluționar roșu, iar o bună parte dintre ei erau toate trei la un loc. — I-auzi, i-auzi! spuse șeful Catedrei de Inginerie Mecanică, la ale cărui strunguri un elev dement făcuse câteva bombe artizanale. Domnul Morris reacționă violent: — Sunt de acord cu dumneavoastră că unul sau doi dintre asistenții noștri au fost... ă... puțin cam prea zeloși din punct de vedere politic, dar resping imputarea care i se aduce... — Haideți să lăsăm deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
gratis și despre avionul care a aterizat la Audley End cu o grămadă de imigranți ilegali la bord și despre ce zicea fratele nu știu cui, care era polițist în Brixton, despre negri și despre irlandezi, care erau la fel de răi, și despre bombe și după aceea iar despre catolici și despre controlul nașterilor și de ce și-ar dori cineva să trăiască în Irlanda, unde nici măcar nu puteai să cumperi prezervative și de-aici se reveni la pilula anticoncepțională. Și în tot acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
șosea, cu sufletul plin de ură față de anul III Tipografi, față de Colegiul Tehnic, față de viață în general și față de el însuși în special. Acum înțelegea de ce teroriștii era gata să se sacrifice pentru binele nu știu cărei cauze. Să fi avut o bombă și o cauză oarecare, ar fi fost bucuros să se expedieze, pe el însuși și pe toți trecătorii nevinovați care s-ar fi nimerit în jur, direct în Lumea de Apoi, doar ca să dovedească - pentru o clipă fugară dar glorioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
însuși și pe toți trecătorii nevinovați care s-ar fi nimerit în jur, direct în Lumea de Apoi, doar ca să dovedească - pentru o clipă fugară dar glorioasă - că era într-adevăr o forță veritabilă. Doar că Wilt nu avea nici bombă, nici cauză. Așa că, în loc de asta, conduse nebunește până acasă și parcă mașina în fața clădirii cu numărul 34 de pe Parkview Avenue. Apoi descuie ușa de la intrare și pătrunse în casă. Pe hol se simțea un miros ciudat. Nu știu ce fel de parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
prezente: noua stângă, stânga, vechea stângă, centrul indiferent, dreapta culturală și dreapta reacționară. Wilt se categorisea printre indiferenți. în anii dinainte aparținuse stângii din punct de vedere politic și dreptei din punct de vedere cultural. Cu alte cuvinte, milita împotriva bombei atomice, susținea avortul și abolirea învățământului privat și era împotriva pedepsei capitale, reușind să-și câștige în acest fel o oarecare reputație de radical, dar în același timp era în favoarea întoarcerii la arta rotăriei, a fierăriei și a țesutului manual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
porci paramilitari fasciști, lăsă să-i scape un oftat de regret nemartiric, dar continuă să-și exprime îndoielile. Nu, pe cuvânt! zise Fenwick. L-am întrebat pe unul dintre ei ce fac aici. Am crezut că e cine știe ce alarmă cu bombă. Dr. Cox, șeful catedrei de Științe, confirmă informația. Biroul lui dădea direct înspre puț. — E prea îngrozitor ca să contempli așa ceva, murmură el. De fiecare dată când îmi ridic privirea, mă gândesc prin ce trebuie să fi trecut biata femeie. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de hârtie. Pe ea era scris, ca titlu, „însemnări despre violența în familie și destrămarea căsniciei“, iar dedesubt se înșirau câteva subtitluri: 1. Utilizarea tot mai frecventă a violenței în spațiul public în vederea atingerii unor scopuri politice. a) Atentatele cu bombă. b) Deturnările de avioane. c) Răpirile de persoane. d) Asasinatele. 2. Ineficiența metodelor de combatere a violenței utilizate de poliție. a) Abordarea negativă. Poliția nu e capabilă decât să reacționeze la infracțiune după ce ea are loc. b) Folosirea violenței chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ultima dată, îți spui, Bombonel... din două una: ori tu mă iubești și eu trăiesc și atunci trebuie să cedezi. Ori nu, și atuncea mor. Și dacă mă lași să mor, după ce-oi muri, să se întâmple orice, orice, Bombo... Doctorul se ridicase, nu-l mai auzea pe măscărici, Jeny gătise ceva minunat, nu se mai îngăduia amânare. — Mai bine explică-mi chestia cu emblema tricefală. N-am înțeles. — Numai asta n-ai înțeles, iubitule, numai asta? Păi, ia gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cartofii și morcovii aceia suculenți, aburind în cratiță. Ei trebuie să dispară iar în noapte, să-și facă datoria. Iar datoria mea era de a salva copiii. Până se va fi tras ultimul glonț, până se va fi lansat ultima bombă, trebuia să continui să îi caut. TOM: Și ce s-a întâmplat după ce s-a terminat războiul? HARRY: Am abandonat visurile de îndrăzneală bărbătească și nobil sacrificiu de sine. Hotelul Existența s-a închis și, când s-a deschis din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
doi domni voinici. Îmi spun că mașina mea e ca nouă, Al senior îmi prezintă nota de plată pentru servicii, iar eu le scriu pe loc un cec. Apoi, când să zic că afacerea e încheiată, Al junior aruncă prima bombă a zilei. — Poanta e, domnu’ Glass, spune el bătând prietenește automobilul pe capotă, că e mai bine că mizeria aia v-a înfundat rezervorul. — Cum adică? întreb, neștind cum să interpretez această afirmație neobișnuită. — Ieri-dimineață, după ce-am vorbit, credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]